Uneori, cel mai bun mod prin care poţi să înţelegi prezentul este prin perspective cu totul noi. Ce produse şi servicii esenţiale de astăzi nu existau în urmă cu 25 de ani? Dintre cele mai importante companii din prezent, câte dintre ele nu existau? Şi ce firme existau pe atunci şi au avut nevoie să se reînnoiască pentru a rămâne relevante?

Ce s-ar fi întâmplat dacă pandemia de COVID-19 ar fi luat naştere cu 25 de ani mai devreme?

Telemedicina, care oferă posibilitatea specialiştilor de a diagnostica oamenii fără a viola starea de carantină, nu ar fi putut fi posibilă, în condiţiile în care mult prea puţini oameni aveau acces la internet în afara laboratoarelor de cercetare în 1995, scrie Forbes.

Pe 8 mai, Administraţie Statelor Unite pentru Alimente şi Medicamente a aprobat folosirea în cazuri de urgenţă a recoltării salivei la domiciliu în detrimentul prelevării nazale pentru a diagnostica boala. Cadrele medicale din trecut nu puteau decât să viseze la o asemenea inovaţie.

Ultimele evoluţii din telecomunicaţii, transport, digital banking, agricultură, gestionarea lanţurilor de aprovizionare şi entertainment au fost cu adevărat impresionante.

Pe lângă smartphone-uri şi laptopuri, oamenii se pot autoizola mai uşor cu ajutorul cumpărăturilor online, platformelor de streaming, reţelelor de socializare, crowdsourcing-ului, şi alertelor digitale de ştiri. Multe dintre aceste produse şi servicii nu existau în urmă cu 20-25 de ani. Amazon a început ca o mică librărie online în 1995. Playstation intra pe piaţa americană în acelaşi an. Skype a fost lansat în 2003, în timp ce Zoom – aplicaţie utilizată tot mai des în ultimul timp – a fost fondată în 2011.

Lista este extrem de lungă, de la UberEats, YouTube, Xbox şi Facebook la WhatsApp, LinkedIn, Twitter şi Instagram. Toate aceste companii reuşesc să umple golurile din pieţele de pe întreg teritoriul planetei.

Oamenii tind să fie atât de constrânşi de probleme cotidiene – ultimele scandaluri şi nedreptăţi – încât nu mai observă progresul din societate. În loc să vadă business-ul drept principalul factor de inovaţie şi creare, îşi îndreaptă atenţia asupra corupţiei şi lăcomiei.

Aşa că realitatea rămâne următoarea: Calitatea vieţii în aceste timpuri grele, aşa cum este, ar fi mult mai proastă fără inovaţiile ultimilor 25 de ani, având în vedere următoarele trei aspecte:

Mobilitatea nu este mereu ascendentă: Progresele din timpul vieţii noastre se mişcă într-o singură direcţie, generându-se averi din ce în ce mai mari. Uneori, indivizii şi companiile dau greş. La fel şi guvernele. Însă per total, miliarde de oameni au reuşit să scape de sărăcie. Însă acest lucru se poate schimba. Fără libertate economică şi abilitatea de a-ţi câştiga existenţa neluând în calcul un număr mare de constrângeri, beneficiile de care atât de mulţi oameni se bucură în mod gratuit s-ar putea opri. Firmele care au luat naştere şi s-au dezvoltat în ultimii 25 de ani au avut libertatea de a experimenta, de a-şi asuma riscuri şi de a înregistra profituri.

Creşterile economice au nevoie de pieţe şi instituţii: Indivizii îşi înţeleg problemele şi încep să le rezolve. Însă adevăratul progres este când o echipă diversă îşi combină resursele în aceeaşi direcţie. Pieţele şi instituţiile permit acest tip de colaborare, valorificând potenţialul uman. Oamenii de astăzi au nevoie de produse şi servicii care nu pot exista fără pieţe şi instituţii. Nu poţi avea smartphone-uri fără Big Data şi nici vaccinuri de combatere a coronavirusului fără Big Pharma.

Crearea averii precedă distribuţia: Oamenii celebrează filantropia, în special în timpul unei pandemii. Liderii adevăraţi se concentrează asupra creării, nu distribuirii averii. Îşi aleg o provocare suficient de grea, recrutează oameni inteligenţi şi le dau mână liberă să inoveze. Ei deveni analişti sau programatori neavând în minte posibilele acte de caritate care pot avea loc în viitor. Aceşti oameni merită acelaşi nivel de laude pe care le primesc doctorii, asistentele medicale şi şoferii de camioane din timpul pandemiei de coronavirus.

Oamenii care se uită spre viitor din anul 1995 înţeleg valoarea întreprinderilor şi pieţelor. Dar văd şi un avertisment: Progresul este efemer, iar lanţurile globale de aprovizionare care oferă din belşug produse ieftine pot dispărea dacă nu sunt sprijinite de instituţii.