Numai opt romani pot comanda cate sticle doresc, iar in rest, indiferent de nume, de statutul social sau de cel financiar, regula e stricta: clientii pot cumpara din vinul de editie limitata cel mult 12 sticle si numai pe baza de recomandare. Cu preturi cuprinse intre 150 si 200 de lei, de gasit doar in zece restaurante, vinul "Fulg de vara" deschide o nisa noua - cea a vinurilor romanesti de lux.

Vinovat de pasiunea pentru vinuri care-l stapaneste pe Ciprian Stancu, un antreprenor de 29 de ani, este de fapt un prieten estetician ce are o clinica in Elvetia. In urma cu patru ani, acesta l-a invitat pe Stancu la cabana de vacanta din Valea Doftanei - "si ca sa ma impresioneze, m-a asteptat cu patru sticle de Bordeaux". Fara sa fie un vin "foarte scump sau senzational", cele patru sticle au starnit interesul nu atat prin gust, ci prin adevaratul ritual pe care Stancu il vedea pentru prima data - de la deschiderea sticlelor, aerisirea acestora, lasarea vinului la decantat si pana la alegerea paharelor potrivite si degustarea lui.

De-atunci, Stancu, care rar bea mai mult de un jumatate de pahar pe seara ("numai la ocazii speciale si pentru ca un vin special nu trebuie aruncat"), a adunat in pivnita privata nu mai putin de 3.500 de vinuri a caror valoare se plaseaza intre 50.000 si 100.000 de euro. Printre ele se afla 60 de sticle din pivnita personala a lui Nicolae Ceausescu si, piesa de rezistenta, un Sauvignon Blanc de la Stefanesti, din 1961, care "nu mai exista in toata lumea". Vinurile, pastrate intr-o temperatura constanta de 9 grade Celsius, sunt verificate de doua ori pe saptamana si cel putin o data pe luna sunt supuse unui control amanuntit, iar dopurile (produse doar din coaja de stejar ce creste in Portugalia) sunt verificate sa nu prinda mucegai.

Ideea colectiei a plecat de la faptul ca in Romania "lumea nu are rabdare sa lase vinurile la invechit", asa ca in pivnita proprie Stancu a adunat vinuri rare si editii limitate, cu potential mare de invechire. Pentru ca in timp ce vinurile albe nu se preteaza la pastrarea indelungata, cele rosii ating punctul maxim de maturare (si, implicit, de savoare) intr-un interval de sase pana la opt ani, uneori ajungand chiar pana la 15 ani. Or, invechirea vinului este o varianta de investitii la fel de buna ca piata imobiliara, pentru ca "mark-up-ul" (valoarea adaugata) ajunge lejer la cateva sute de euro pentru vinurile romanesti, in timp ce pentru soiurile valoroase, cu renume international, profitul poate ajunge la cateva zeci de mii de euro.

Inzestrarea pivnitei a mers insa in pas cu aprofundarea cunostintelor despre vin ("am o biblioteca intreaga de profil"), iar Stancu a ajuns acum sa faca parte din juriu la degustari. "E o mare satisfactie atunci cand pot da unui vin o nota apropiata de cea pe care o acorda un mare degustator sau somelier", afirma el. Dar in afara de informatiile din carti l-au ajutat exercitiile de degustare: cel putin o data pe saptamana desface 5-6 sticle de vin si le compara. Toate cunostintele adunate despre vin i-au dat curaj, iar la un moment dat Stancu s-a decis sa lanseze o marca proprie, "pentru ca un producator mi-a dat, cu mare greutate, doar 24 de sticle dintr-o editie limitata, iar eu voiam 100".

In spatele inventarii nisei de vinuri romanesti de lux stau insa doi ani de cercetare, pentru ca inainte de crearea unui produs, Stancu avea nevoie de o serie de raspunsuri: ce anume se cauta de piata, daca este momentul potrivit, daca sunt suficienti potentiali clienti. "Chiar daca vinul nu este privit ca un lux, cred ca exista in jur de 350 de oameni in Romania care vad in vin mai mult decat o simpla bautura si il percep ca pe un mod de a se respecta", spune Stancu. Si-a dorit un produs unic, asa ca a ales sa combine Tamaioasa Romaneasca, un soi recunoscut indeobste pentru vinurile dulci si demidulci, cu Sauvignonas, pentru un vin alb sec. Ceea ce nu inseamna nicidecum ca tanarul antreprenor s-a apucat de cultivat vita-de-vie, ci a batut palma cu Agricola Stirbei, un producator de soiuri selecte, afacere detinuta de baronul austriac Jacob Kriepp. Combinatia de soiuri a fost riscanta, mai cu seama pentru ca Tamaioasa n-a fost vinificata pana acum decat in variantele de vinuri dulci sau demidulci. "Dar daca nu ar fi fost un vin bun, nu-l scoteam pe piata si mi-as fi asumat pierderea", sustine Stancu, care nu a dorit sa dezvaluie nici valoarea investitiei si nici castigul la care se asteapta.

Toate cele 2.724 de sticle sunt numerotate, editia fiind, conform lui Stancu, cea mai mica de pana acum pe piata romaneasca. Pentru branding a ales sa lucreze cu BrandTailors si pentru ca Stancu si-a dorit un nume surprinzator, varianta finala a fost "Fulg de vara". Beatrice Danis, managing partner la BrandTailors, spune ca "numele nu este doar iesit din comun, ci si unul cu mare potential si sunt convinsa ca va deveni in scurt timp un brand dezirabil".

Vinul imbuteliat in iulie 2007 nu va aparea pe niciun raft, nici macar al magazinelor specializate, ci va putea fi gasit doar in zece restaurante alese in functie de bucatarie (trebuie neaparat sa aiba in meniu peste si fructe de mare), la un pret plasat intre 150 si 200 de lei. "Fulg de vara" poate fi insa comandat direct la producator, iar clientii pot cumpara doar pe baza de recomandare, cel putin o cutie (ce contine sase sticle) sau cel mult doua cutii. Limita superioara este impusa, spune Stancu, "pentru ca nu vreau sa-i dau o tenta comerciala, de masa". Din toata seria, el vrea sa pastreze zece sticle in propria pivnita, pentru a vedea cum evolueaza. Si aceasta pentru ca vinurile albe nu se tin la invechit, ci se consuma in primul an, datorita caracterului proaspat si racoritor. Doar vinurile rosii se preteaza la invechire, dar nici acelea prea mult. "Gustul vinului evolueaza dupa principiul clopotului lui Gauss", zice Stanciu - se imbogateste in timp, ajunge la un maxim unde poate "stationa" intre cateva luni si doi ani, dupa care se deterioreaza.

"Fulg de vara" este insa doar primul pas, pentru ca Stancu vrea sa mai lanseze in fiecare an cate o editie limitata pentru un vin alb si unul rosu, doar vinuri seci sau, eventual, demiseci. Primul "rosu" va iesi la vanzare si pe mesele restaurantelor la pretul de 100 de euro sticla abia in februarie, "pentru ca desi strugurii au fost culesi anul trecut, e nevoie de o perioada mai mare de maturare inainte de imbuteliere".

Aflata abia la inceput, nisa vinurilor de lux are insa un mare potential, in opinia lui Stancu: in doi ani se poate ajunge la vanzari de cateva sute de euro pentru fiecare sticla. "Conteaza foarte mult marketingul si unicitatea, faptul ca un astfel de vin nu poate fi gasit nici macar in magazinele de specialitate." Pentru a vedea care sunt tendintele in domeniu, Stancu a fost de curand in Napa Valley, in SUA, zona consacrata pentru calitatea vinului. "Dar ei sunt foarte departe. Scot banii de productie numai din turism, pentru ca orice vizitator plateste 15 dolari (cam 12 euro) pentru o degustare."

Ca tinte turistice pentru anii viitori, tanarul antreprenor are tot zone consacrate in vin - Toscana, Noua Zeelanda si Chile, dar spune ca indiferent unde merge peste hotare testeaza "spiritul locului", degustand vinurile traditionale ce se dovedesc mai mereu surprize, fie placute sau nu prea.