Cum relaţionează românii cu munca? Dacă e să credem sondajele, munca este extrem de importantă pentru doi români din trei, care o plasează pe locul secund în topul lucrurilor foarte importante în viaţă, după familie, dar înaintea religiei, a timpului, a prietenilor sau a politicii. Procentul românilor care apreciau că munca este importantă în viaţa lor a scăzut de la 96% în 1990 la 91% în 2008. Pentru comparaţie, la bulgari nivelul s-a situat constant la 90%, la fel şi în Ungaria. La greci la fel, 95%. Scădere a fost în Polonia, de la 97% la 91%.

Pentru a compara profitabilitea angajaţilor din două companii diferite, şi mai mult, din ţări diferite, este necesar ca ei să lucreze în condiţii similare în ceea ce priveşte investiţiile în tehnologie, automatizare şi organizare, punctează Rizea. Ordinea cronologică a investiţiilor facute de o firmă nou înfiinţată este: maşini, instalaţii, maşini şi intalaţii automate supervizate decomputere şi organizarea la nivel din ce în ce mai înalt.

„În 25 de ani nu există nici bani, nici timpul necesat pentru a ajunge la nivelul economiilor dezvoltate. Dacă organizarea este inferioră, atunci şi productivitatea este la fel. Dar şi organizarea costă mulţi bani. Important este ca noi să facem ca imposibilitatea de azi să devină standardul de mâine”, mai spune Rizea.

Există o diferenţiere a angajaţilor pe generaţii, întotdeauna şi pretutindeni în lume, şi cu atât mai mult în România, între generaţiile care s-au născut şi au muncit în comunism şi cele din capitalism. „E rău că generaţia nouă nu ştie cum a fost în comunism, dar nici cum se munceşte în capitalism.

Cei care pleacă din România să muncească descoperă acolo că ceea ce li se cere în ţară, în legătură cu munca, era suficient să facă pentru a rămâne aici. Spiritul uman este acelaşi oriunde în lume şi rămâne acelaşi oriunde vor fi oamenii.

Diferă nivelul educţiei, al instruirii, mediul economic sau nivelul de trai. Şi antreprenorii şi angajaţii lucrează pentru altcineva,” adaugă fondatorul Lemet.

În opinia lui, puţine meserii sunt specifice unor ţări, acolo unde s-au păstrat nişte tradiţii. Altfel, meseriile sunt practicate de oameni cu aptitudini potrivite, dar şi cu abilităţi dobândite prin instruire, practică şi experienţă aprofundată. Şi românii pot face toate astea.

„După părerea mea, sindicatele trebuie să se organizeze după ce economia de piaţă se pune pe picioare şi  funcţionează. Altfel nu înţeleg nimic şi frânează dezvolatarea.

Se spune ca întreprinderea capitalistă este după unii, o vacă de muls, după alţii un tigru fioros care ar trebui împuşcat, iar după alţii un armasar care trage tot atelajul. Unde sunt sindicatele?

România este pe piaţa internaţională a muncii. Până în 2014, inclusiv, fluctuaţia de persoanl al Lemet a fost de 6%. În 2015 a crescut foarte mult. Toţi angajaţii care au părăsit firma au plecat în Anglia şi Germania. Asta e tendinţa. Noi facem acţiuni pentru a stabiliza personalul şi pentru a deveni angajator recunoscut, respecat şi dorit de oameni care vor sa lucreze în România.

Dacă vorbim de economie de piaţă şi de piaţa muncii să nu ocolim înţelegerea normală, după părerea mea, munca se vine şi se cumpără, sistemul de valori sociale face ca percepţia despre muncă să difere de la generaţie la generaţie, de la persoană la persoană.

Muca este sursa de venituri de satisfacţii, poate duce la creşterea statutului social şi implinirea necesităţilor vieţii.

Ce e de facut? „Marketing” intern în fecare organizaţie, dar şi la nivel naţional.

Există un mare adevăr. Nu vom putea fi niciodată ce am putea deveni fără presiune, fără tensiune şi fără disciplină. mare parte din cei care pleacă să lucreze în alte ţări nu cosimt acest adevăr în România, dar sunt obligaţi să-l respecte în altă ţară ediul economic sau nivelul de trai. Şi antreprenorii şi angajaţii lucrează pentru altcineva,” mai spune Alexandru Rizea.