Limitarea dreptului de asociere, cel mai mare pas spre dezastru
În vremea lui Ceauşescu nu aveai voie să te cazezi într-o cameră de hotel cu o femeie – dacă erai bărbat – sau cu un bărbat – dacă erai femeie – dacă nu eraţi luaţi cu acte de la Consiliul Popular.
Partidul ţinea la morală. Cine ştie ce aţi face voi acolo în cameră, noaptea, pe întuneric?
Cioloş şi cu Barna, doi novici ai politicii, au zis şi ei să încerce o aventură în doi pentru alegerile europarlamentare. Doar că recepţionerul de la Biroul Electoral Central, majoritar PSD, că n-am găsit altă rimă, cică nu-s luaţi cu acte.
Partidele sunt înregistrate au milioane de susţinători, dar n-au acte de cununie.
Povestea este tulburătoare nu pentru mediu politic, pentru tot. Libertatea de asociere nu priveşte mediul politic în principal, ci un mediu vast. Aleg în business să fiu cu cineva, aleg în tren să vorbesc cu vecinul de scaun sau să tac. Pot într-un avion să leg o prietenie sau aleg să-mi las căştile pe urechi. Este o alegere. Traiesc o alegere.
Citesc, ca mulţi dintre Dvs, în FT, scrisoarea lui Tudorel Toader. Eu nu am scris niciodată despre povestea asta pentru că nu mă pricep. Dar atâtea cuvinte de ocară, eu nu am citit până acum într-un text în engleză.