♦ „Suedia este o ţară cu o populaţie în creştere, unde oraşele şi comunităţile se dezvoltă continuu. Autoritatea pentru Locuinţe estimează că aproximativ 640.000 de case noi sunt necesare până în 2027. Corelat cu acestea, Suedia trebuie, de asemenea, să construiască multe şcoli şi grădiniţe. În plus, o mare parte a celor existente trebuie renovate“, se arată pe site-ul Consiliului Naţional pentru Locuinţe, Construcţii şi Amenajare (Boverket).

Şcolile supraaglomerate şi lipsa accesului la spaţiu verde fac ca procesul de educaţie să devină din ce în ce mai anevoios pentru ge­neraţiile noi de copii, care, în lipsa unui context armonios de învăţare, văd tot mai mult şcoala ca pe o corvoadă.

În vreme ce, în Ro­mânia, chiar în Capi­ta­lă, tot mai multe şcoli se mulează pe orare de studiu care adesea nu depăşesc 40 de mi­nute pentru o oră de curs şi cinci minute pentru o pauză, în vreme ce accesul la zone verzi în sau aproape de curtea şcolii este doar un vis frumos, alte state prioritizează aceste aspecte, ceea ce explică de ce au devenit etaloane pentru sistemele lor de educaţie.

În Suedia, de pildă, în 2020, doar 0,2% dintre elevi nu au avut acces la un spaţiu verde pe o rază de 300 de metri faţă de curtea şcolii, potrivit unui studiu al Biro­u­lui de Statistică din Suedia, care cartogra­fiază şcolile primare şi urmăreşte accesul elevilor la spaţii verzi. Asta în condiţiile în care şi acolo se văd efectele dezvoltării imobiliare, dar calitatea educaţiei rămâne o prioritate. Statul ţine din scurt statisticile, pentru a urmări evoluţia calităţii spaţiilor dedicate elevilor. „Su­prafaţa medie a spa­ţiului alocat fiecărui elev din curtea şcolii a scăzut de-a lungul timpu­lui. Între 2014 şi 2020, me­dia a scăzut cu 2,6 metri pă­traţi. Motivul princi­pal este numă­rul în creştere de elevi din şcolile existente, coroborat cu densificarea acestora, ceea ce a făcut ca amenajarea unor noi pavilioane sau extinderea clădi­rilor să acapareze din spaţiul alocat cândva curţii şcolii“, se arată în documentul amintit.

Malmö Sports School. FOTO: Emma Andreasen Bertlin

În 2020, spaţiul mediu al curţii şcolii alocat unui elev a ajuns la 45,9 metri pătraţi, cu diferenţe de la o zonă la alta, în funcţie de poziţionarea în raport cu marile aglomerări urbane.

„Astfel, şcolile situate în interiorul sau în apropierea unor zone urbane mai mari au mai puţin spaţiu din curtea şcolii alocat fiecărui elev comparativ cu cele din zonele urbane mai mici sau din mediul rural.“

Totuşi, regulile sunt reguli şi se res­pectă. Consiliul Naţional pentru Locuinţe, Construcţii şi Ame­najare din Suedia recomandă o su­pra­faţă minimă din curtea şcolii de 30 de metri pătraţi per elev în şcoala pri­mară şi gimnazială, lucru valabil în toată ţara. De pildă, pe site-ul municipalităţii din Malmö, al treilea oraş ca mărime din Suedia, este clar precizat pentru cei care vor să dezvolte o şcoală sau grădiniţă faptul că acestea „trebuie să aibă totdeauna acces la zone verzi în curtea destinată elevilor“.

Potrivit legislaţiei suedeze, orice şcoală privată dezvoltată de o persoană fizică trece printr-un proces de verificare de către Inspectoratul Şcolar, care se asigură că aceasta dispune de condiţiile necesare pentru a oferi elevilor un proces de educaţie corespunzător.

„Inspectoratul urmăreşte de asemenea dacă au existat consultări cu municipa­litatea în cadrul căreia urmează să se desfăşoare procesul de educaţie“, potrivit informaţiilor de pe site-ul Inspectoratului Şcolar din Suedia, indicate de reprezen­tanţii Ambasadei Suediei din România, la solicitarea ZF.

Creşterea numărului de şcoli este o strategie naţională în această ţară nordică.

„Suedia este o ţară cu o populaţie în creş­tere, unde oraşele şi comunităţile se dez­voltă continuu. Autoritatea pen­tru Lo­cu­inţe esti­mează că a­proxi­mativ 640.000 de case noi sunt ne­cesare până în 2027. Corelat cu acestea, Suedia trebuie, de ase­menea, să construiască multe şcoli şi grădiniţe. În plus, o mare parte a celor existente trebuie renovate“, se arată pe site-ul Consiliului Naţional pentru Locuinţe, Construcţii şi Amenajare (Boverket).

Identificarea terenurilor pentru noi şcoli este una dintre cele mai mari provocări în comunităţile urbane tot mai dense, unde cu greu se mai găsesc spaţii libere.

În România, şcolile sunt prea rar priorităţi pentru dezvoltatori când vine vorba de ansamblurile rezidenţiale. Doar un exemplu este oraşul Otopeni, unde, în vreme ce numărul de locuinţe s-a dublat în decurs de zece ani, conform datelor INS, nicio şcoală nouă nu a apărut pe raza localităţii. Dacă la final de 2012 puţin peste 6.000 de locuinţe figurau în Otopeni, în 2022 numărul lor a depăşit 12.700. În acelaşi interval, datele INS arată că în Otopeni nu s-a construit nicio şcoală gimnazială, potrivit unei analize ZF.

Singura şcoală de stat din oraş este Liceul Teoretic „Ioan Petruş“, unde învaţă astăzi aproape 3.000 de elevi din ciclul primar, gimnazial şi liceal. La această şcoală sunt în prezent 14 clase pregătitoare, care au ore de 35 de minute şi pauze de zece minute. Mai mult, tot mai mulţi părinţi ajung în situaţia în care sunt nevoiţi să facă naveta chiar şi câte o oră cu maşina pentru a-şi duce copiii la şcoală. Elevii care locuiesc în Otopeni se înghesuie toţi într-o singură şcoală de stat din oraş, care s-a supraaglomerat pe măsură ce dezvoltările imobiliare din acea zonă au luat amploare.

Datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că Bucureştiul avea în 2022 cu mai mult 22.000 de elevi faţă de 2013. La o medie de 1.000 de elevi pe şcoală, în mod normal această creştere ar fi adus 20 de şcoli noi în Capitală. În realitate, răspunsul autorităţilor la această nevoie este zero. Numărul şcolilor gimnaziale de stat nu numai că nu a crescut pe măsura nevoii în aceşti zece ani, ci chiar a scăzut cu o unitate.

Prea puţini sunt dezvoltatorii imobiliari care spun că în planurile lor se găsesc şcoli - publice sau private - prevăzute în preajma ansamblurilor pe care le construiesc, cu scopul de a mai reduce presiunea de pe o infrastructură deja sufocată şi ignorată de autorităţi.

„În Nusco City vom avea o şcoală privată pentru 580 de copii. Trebuie să ai o şcoală dacă ai un proiect de avergură, mai ales că zona de nord a Bucureştiului are un deficit pe şcoli“, spunea recent, la conferinţa ZF Tendinţe în rezidenţial, Bogdan Iliescu, director comercial la Nusco Imobiliara, companie prin care antreprenorul Michele Nusco dezvoltă proiectul Nusco City.

Dezvoltatorii care chiar aleg să direcţioneze investiţii în şcoli, în condiţiile în care legislaţia nu-i obligă în acest sens, pot fi număraţi pe degete. În tot acest timp, în ţări precum Suedia, dezvoltarea rezidenţială se face în tandem cu cea a şcolilor.

„Agenţia Naţională Suedeză pentru Educaţie are sarcina de a se asigura că toţi elevii şi studenţii au acces la acelaşi standard de educaţie şi activităţi în medii sigure“, se arată pe site-ul agenţiei.

Aşa ar trebui să se întâmple oriunde în lume, însă în Bucureşti, din cauza programelor disproporţionate şi a orarelor neuniforme, educaţia devine un proces discriminatoriu, după cum a subliniat şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca reacţie la campania derulată de Ziarul Financiar, sub titulatura „Şcoala într-un singur schimb în Bucureşti“. Prin această campanie editoritală, ZF a descoperit că cel puţin 25 de şcoli şi 15.000 de elevi din Bucureşti învaţă astăzi într-un program şcolar cu ore mai scurte decât prevede legea.