Are 22 de ani, e din Piteşti, dar talentul şi ambiţia pentru a contura poveştile oamenilor din Belgrad au ajuns pe primul loc la Festivalul Internaţional de Film de la Istanbul.

Pe 24 martie 1999, Ioana avea doar 5 ani. În timp ce picta în sufragerie, un post de ştiri anunţa la TV că la sud-vest de România, începeau bombardamentele NATO asupra Belgradului. Organizaţia Nord Atlantică acţiona în urma refuzului preşedintelui sârb de atunci Slobodan Miloşevici de a înceta reprimarea gherilei separatiste şi civililor kosovari. Au fost zile în care sârbii nu s-au pierdut cu firea, în ciuda covorului de bombe aruncat asupra oraşelor şi altor puncte strategice ale ţării.

Au făcut un veritabil scut uman pe trei poduri pentru a le proteja împotriva bombardamentelor. După 78 de zile, multe dintre familiile sârbe nu mai erau în formulă completă, iar printre victime erau şi copii, în total peste 2.500 de civili.

Evenimentul a rămas în istorie, oamenii au rămas în suflet cu poveştile lor nespuse. În scurt timp, Ioana a început să contureze povestea carierei ei cu acea pasiune şi determinare care au dat o dimensiune umană şi narativ-artistică momentului Belgrad 24 martie 1999.

De mică îi plăcea să picteze, dar în liceu a descoperit scurt metrajul. A simţit că o să facă film, iar fotografia o să o păstreze ca ambrozie pentru timpul liber. Până la admiterea la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti nu a fost decât un pas şi apoi a venit provocarea lansată de un profesor care i-a propus să facă un documentar în Belgrad cu o echipă sârbească, pe o temă aleasă de ea.

Şi aşa au început poveştile cu Tambura, chitaristul din Belgrad, şi cu preotul din Banatul Sârbesc, apoi marea provocare: traducerile interviurilor cu acurateţe din sârbă în engleză. Premiul pentru cel mai bun documentar, luat anul acesta la Festivalul de Film din Istanbul, are în spate un an şi jumătate de muncă, ambiţie, dorinţa de a ieşi din zona de confort, un afiş furat de membrul juriului şi, în CV, o abilitate care mută munţii din loc : „Pot! O să fac asta!”

Cititi mai multe pe www.identitatea.ro