In drumul meu spre birou trec in fiecare zi pe langa ramasitele fostei fabrici Iris din Cluj, varful de lance al manufacturii de portelan si decoratiuni ceramice a Romaniei, in care munceau 3000 de oameni la un moment dat si care exporta in 50 de tari. Ultimele hale industriale sunt puse la pamant (trebuia, era un zombie-land de aproape 10 ani) lasand loc mai mult ca sigur loc unui ansamblu rezidential cu apartamente la 2000 Euro / mp.

In drumul meu spre birou trec in fiecare zi pe langa ramasitele fostei fabrici Iris din Cluj, varful de lance al manufacturii de portelan si decoratiuni ceramice a Romaniei, in care munceau 3000 de oameni la un moment dat si care exporta in 50 de tari. Ultimele hale industriale sunt puse la pamant (trebuia, era un zombie-land de aproape 10 ani) lasand loc mai mult ca sigur loc unui ansamblu rezidential cu apartamente la 2000 Euro / mp.

Cei care colinda tara vad cu siguranta cladirile puse in conservare sau ruinele falei industriei chimice si petrochimice romanesti: Tarnaveni, Codlea, Fagaras, Pitesti, Ramnicu Valcea, etc. Toti precursorii si intermediarii produselor chimice vin acum din China si India, pentru ca nu-i asa, Romania a adoptat prevederile de mediu ale UE si a inchis fara drept de apel tot ceea ce polua. (Polonia nu a facut-o, ca tot comparam cele doua economii).

Pipera industriala a disparut. Cu exceptia fabricilor Gerocossen si  JTI care arata mai bine decat cladirile de birouri din jurul lor (ca dovada, se poate ca o fabrica sa stea in mijlocul orasului) toata fala de odinioara a manufacturii electronice a fost inlocuita de mall-uri si cladiri de birouri, in care 10 mii de corporatisti se duc zilnic sa faca, in marea lor majoritate, BPO.

Dupa ce vreme de 10-15 ani de zile am dat jos toate fabricile comuniste (sa ne intelegem bine, unele trebuiau inchise, dar chiar 7000?) pentru a nu ne mai aminti de trecut, brusc, in 2020, toti analistii comenteaza ca nu se mai poate asa, ca output-ul industrial al Romaniei a disparut, ca aportul industriei la PIB devine neglijabil, ca de fapt ne paste extinctia industriala si ca avem nevoie de politici de industrializare. Si ca riscul de a avea toate ouale intr-un cos (vezi industria de automotive) este mult prea mare, avand in vedere controversele globale din domeniu.

Sunt si vesti bune din alte domenii, Procter & Gamble, Romaqua, Irum, De’Longhi, Haier, si altii, continua sa investeasca in Romania in capacitati de productie, confirmand insa ca investitiile industriale sunt facute de companii deja prezente, cele de novo fiind practic inexistente.

Este insuficient totusi, avand in vedere cum evolueaza lucrurile si tinand cont de viteza cu care se schimba lumea. Iar riscurile create de deficitul incredibil de forta de munca din piata vor face multi investitori sa ocoleasca in continuare Romania.

Eu unul astept politici publice industriale sustenabile facute de legiuitori impreuna cu experti, incercarile de strategizare a domeniilor industriale de pe vremea Guvernarii Ponta trebuie reluate. Apropos, unde este grupul consultativ al oamenilor de afaceri propus in Guvernarea Orban?

Asadar, data viitoare cand sunteti la mall si cautati masti faciale si nu le gasiti nici la 10 lei, sa va amintiti va rog doua lucruri. Unul, ca veneau din Polonia pentru ca in Romania nu exista fabrici de consumabile medicale. Si al doilea, ca nu veti gasi nimic daca apare o forta majora globala, pentru ca tot ce se cumpara astazi in magazine vine din import.