Sunt convins că aţi remarcat afişul, cât mai vizibil postat în mod normal (ca obligaţie legală de altfel) în barurile şi restaurantele autohtone şi nu numai în care se specifică adaosul comercial practicat în unitatea respectivă. Studenţii învaţă în şcoală că rolul adaosului comercial ca indicator de gestiune la nivelul unei firme este acela de a acoperi cheltuielile endogene specifice acesteia – salarii, chirii, amortizare etc. - şi de a permite realizarea de profit.

În sistemul bancar echivalentul adaosului comercial este diferenţialul de dobândă (ecartul sau spread-ul) dintre dobânda activă şi cea pasivă.

Pe baza datelor furnizate de către Banca Naţională a României se poate cuantifica nivelul acestui indicator pentru sistemul bancar local (vezi tabelele din dreapta).

Coloana 4 din tabel nu relevă nimic altceva decât „marja comercială“ practicată în sistemul bancar românesc. Datele prezentate sunt la nivelul lunii ianuarie din anul curent. Marja dintre creditele acordate şi depozitele atrase în lei în sold de la populaţie este de peste 150%! Firmele au avut parte de un discount, se pare: numai 106% este nivelul indicatorului menţionat. Poate aşa înţelegeţi sfatul înţelept al unui consilier al băncii centrale care sugera mai deunăzi acordarea de credite prioritar către firme, căci gradul de îndatorare al acestora în raport cu persoanele fizice este mai redus. Normal aş spune, nu credeţi?

Acelaşi sistem bancar românesc este analizat în cadrul raportului realizat de către Consiliul Concurenţei, raport intitulat „Evoluţia concurenţei în sectoare cheie“, raport publicat în anul 2012. La pagina 74 din raportul invocat, raport disponibil pe site-ul instituţiei, se menţionează „în ultima parte a perioadei analizate se observă o tendinţă de creştere a diferenţei dintre nivelul dobânzii la credite şi depozite în sold şi noi, denominate în lei, spre deosebire de cele denominate în euro, care manifestă o tendinţă descrescătoare“.

Un alt studiu recent efectuat de către Centrul European pentru Analize Economice cu privire la avantajele competitive ale ţărilor din regiunea din care face parte şi România, studiu publicat în paginile Ziarului Financiar, nu poate să nu reţină atenţia că accesul la finanţare constituie ultimul „driver“ de competitivitate pentru Bulgaria şi, bineînţeles, România – 3%. Asta în timp ce în Turcia este de 31%, iar în Polonia de 64%. Sigur că nu numai sectorul bancar este responsabil pentru acest fapt, ci şi subdezvoltarea evidentă a pieţei de capital autohtone printre alţi factori.

Evident mărimea „marjei comerciale“ din sistemul bancar este sub influenţa unui complex de factori endogeni, dar şi exogeni în raport cu fiecare bancă în parte. Mă rezum să observ creşterea semnificativă a gradului de concentrare atât pe piaţa depozitelor, cât şi pe cea a creditelor în perioada 2008-2012, indicatorii specifici prezentaţi în raportul Consiliului Concurenţei (ca şi concluziile acestuia) fiind indubitabili. În mod cert, structura concurenţială încurajează creşterea marjei medii în sector, manualul de microeconomie ne învaţă din primul an de facultate lucrul ăsta.

Anticipez artileria grea ce va fi lansată de bancheri în apărarea redutei proprii: nivelul prea mare al rezervelor minime obligatorii, riscul ridicat specific activităţii derulate şi spaţiului naţional etc., etc. Sper măcar că nu vor invoca şi rata ridicată de credite neperformante pentru justificarea acestor marje comerciale specifice băuturilor alcoolice, nu de alta dar castronul cu punch, cum plastic spunea Greenspan, a fost adus tocmai de bancheri pe masă în mijlocul petrecerii din 2007-2008. 

Am auzit recent că restructurarea activităţii ar fi căpătat substanţă ceva mai mare şi în România. Cu toate că nu am auzit de argumentele economice ale training-urilor la munte cu echipa de vânzări, în condiţiile în care „sportul la modă“ este refinanţarea. Şi mai e ceva ce top managementul bancar omite cu perseverenţă să facă: să îşi recoreleze veniturile proprii cu dinamica creditelor neperformante, de exemplu.

P.S.: Subsemnatul nu a contractat credite bancare.

Opinie Eduard Dinu - profesor universitar la ASE

Toate stirile sunt pe zf.ro