Potrivit definiţiei Guvernului chinez, sărăcia este caracterizată printr-un venit anual mai mic de 2.300 de yuani (375 de dolari), ceea ce înseamnă aproximativ un dolar pe zi.

La sfârşitul anului trecut, peste 82 de milioane de chinezi trăiau sub acest prag, a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, Zheng Wenkai, responsabil pentru probleme de dezvoltare.

La rândul său, Banca Mondială a fixat pragul sărăciei la 1,25 de dolari pe zi, ceea ce înseamnă că o populaţie de aproximativ 200 de milioane de chinezi este vizată de sărăcie, dacă sunt luate în considerare "standardele internaţionale", a comentat Zheng Wenkai.

"Populaţiile afectate de sărăcie suferă nu doar de venituri extrem de scăzute, dar se confruntă şi cu dificultăţi importante şi multiple în ceea ce priveşte accesul la apă potabilă, transport, electricitate, educaţie, îngrijiri medicale sau împrumuturi bancare", a adăugat Zheng Wenkai.

Majoritatea persoanelor afectate de sărăcie locuiesc în regiuni unde au loc deseori cutremure sau care duc lipsă de o infrastructură corespunzătoare, ceea ce "complică eforturile de a-i scoate din sărăcie", a adăugat oficialul, director adjunct al unei comisii guvernamentale de luptă împotriva sărăciei.

În trei decenii de deschidere faţă de lume şi de reforme de liberalizare economică, China a avut parte de o creştere spectaculoasă, care i-a permis să detroneze în 2010 Japonia din poziţia de a doua putere economică mondială.

Cu toate acestea, în cea mai populată ţară din lume - 1,36 miliarde de persoane - Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor se situa la doar 6.767 de dolari anul trecut, echivalentul a 13% din cel înregistrat în Statele Unite, potrivit publicaţiei oficiale chineze Global Times.

În acest context, creşterea tot mai mare a inegalităţilor în China îi îngrijorează pe experţi, precum şi pe liderii regimului comunist. Potrivit unui studiu al Universităţii din Beijing publicat în cursul acestui an, 1% dintre cele mai bogate gospodării din China controlează peste o treime din bogăţia ţării. În schimb, 25% dintre cele mai sărace gospodării deţin doar 1% din bogăţia ţării.