Potrivit datelor publicate de The Economist, circa 11% din personalul administrativ debutant al Comisiei Europene provenea, în 2013, din Polonia, în timp ce aproximativ 8,5% era din România.

Pe locul trei se află Germania, cu puţin peste 8%, urmată de Italia - aproape 8%, Belgia şi Franţa - în jur de 7%, Spania - peste 5% şi Marea Britanie - aproape 3%.

The Economist notează că, deşi funcţionarii europeni nu reprezintă statul de provenienţă, ţările membre doresc să-şi plaseze oamenii în posturi-cheie.

Publicaţia mai notează că în ultimii ani se remarcă "o tendinţă extraordinară" de creştere a numărului de funcţionari debutanţi proveniţi din Polonia şi România, în timp ce reprezentarea Italiei a scăzut dramatic de la aproape 25% din totalul personalului în anii 1980.

Şi Franţa încearcă să-şi menţină influenţa în cadrul instituţiilor de la Bruxelles, dar aceasta este în declin.

Dacă în ceea ce priveşte poziţiile de top, Marea Britanie stă bine, la nivelul "junior" situaţia este la polul opus.

Comisia poate atrage cei mai buni oameni din noile state membre, dar se luptă să facă acest lucru în cazul Marii Britanii, potrivit unui oficial european, citat de The Economist.

Una dintre probleme o reprezintă competenţele lingvistice reduse (aplicanţii trebuie să ştie cel puţin două limbi străine), fapt agravat, în mod ironic, de preponderenţa englezei ca limbă de lucru în instituţiile europene, la care se adaugă riscul unei ieşiri a Marii Britanii din UE, în urma unui eventual referendum, scrie publicaţia.

În schimb, din cele 128 de poziţii de top, Germania deţinea, la sfârşitul anului trecut, 20 de poziţii, urmată de Marea Britanie cu 13 şi Franţa cu 11.

Totodată, influenţa Germaniei în cabinetele comisarilor europeni a crescut în Comisia Juncker. De altfel, şeful de cabinet al preşedintelui CE, Jean-Claude Juncker, este german.