Grupul se află în conflicte permanente cu companiile care vizează defrişarea arborilor amazonieni de pe teritoriul lor, pentru câştiguri economice. Chiar şi în zonele încă neatinse ale pădurii tropicale, care se întinde pe frontiera de vest a Braziliei cu Peru, grupurile izolate sunt mereu pe fugă, pentru a scăpa de exploatările forestiere ilegale, dar şi de alte probleme, precum traficul de droguri. Aceştia au fost împinşi aproape de dispariţie de către coloniştii europeni care i-au înrobit şi de fermierii care le-au furat terenurile.

Totuşi, ei trăiesc în armonie completă. Majoritatea familiilor Awá adoptă mai multe animale sălbatice ca animale de companie, iar uneori femeile le alăptează până când cresc complet. Populaţia indigenă încă mai vânează cu arcuri şi săgeţi, adună miere sălbatică şi bazează aproape în întregime pe sursele de apă din păduri.

Guvernul brazilian a intervenit pentru a proteja şi păstra grupul. Iniţial, Awá a adoptat un stil de viaţă nomad în jurul anului 1800 pentru a scăpa de atacurile şi invaziile bruşte ale europenilor. În timpul secolului al XIX-lea, atacurile coloniştilor din regiune s-au intensificat, la fel şi defrişările.

De la mijlocul anilor 1980, unii locuitori ai triburilor s-au mutat în aşezările puse la dispoziţie de guvern. Cu toate acestea, în cea mai mare parte, au reuşit să-şi menţină modul de viaţă tradiţional, conectaţi cât mai puţin sau deloc cu lumea exterioară.

În 1982, guvernul brazilian a primit un împrumut de 900 milioane de dolari de la Banca Mondială şi Uniunea Europeană. O condiţie a împrumutului era ca terenurile anumitor popoare indigene, inclusiv Awá, să fie demarcate şi protejate.

Chiar dacă au fost necesari 20 de ani şi multă presiune din partea unor organizaţii nonguvernamentale până când guvernul Brazilian a pus în practică angajamentul de a contribui la protejarea acestor triburi, totuşi, acestea au fost salvate. Fără intervenţia guvernamentală, foarte probabil că Awá şi cultura lor ar fi dispărut.