Mulţi copii sunt abuzaţi de familii din cauza condiţiilor proaste de trai şi din cauza problemelor cauzate de sărăcie, potrivit Bloomberg.

Orie Ikeda, mamă singură a doi copii, spune că poate înţelege de ce au loc aceste abuzuri şi cum se ajunge la situaţia în care un copil de patru ani să fie bătut aproape până la moarte de părinţi.

„Puteam fi eu”, spune Ikeda pentru publicaţia americană. „Nu mi-am abuzat copilul poate doar pentru că am fost norocoasă”.

Ikeda a trecut printr-un curs guvernamental de instruire care a ajutat-o să îşi găsească una dintre cele mai prost plătite slujbe din Japonia, şi-anume urmărirea şi analizarea cohortelor de vârstnici care au copleşit demografic ţara.

Majoritatea mamelor singure din Japonia trăiesc pe mai puţin de jumătate din salariul mediu – o linie a sărăciei definită de OECD.

Copiii lor sunt, în medie, mai săraci, mai puţin educaţi şi cu mai puţine perspective în viaţă – reprezentând o clasă de jos într-o societate bogată şi îmbătrânită care nu îşi poate permite să piardă o bucată din viitoarea forţă de muncă.

Unul din şapte copii din Japonia se confruntă cu sărăcia.

Dacă nu se confruntă cu această problemă, Japonia poate piede până la 26,3 miliarde de dolari în venituri şi peste 10 miliarde de dolari din taxe şi plăţi pentru asigurări sociale, pe fiecare an în care aceşti copii sunt înscrişi la şcoală, potrivit Fundaţiei Nipone din Tokyo. Estimarea calculează impactul asupra viitoarea viaţă de angajat a tinerilor care au acum vârsta de 15 ani.

Ar fi o oportunitate ratată pentru o ţară care are nevoie disperată de cât mai mulţi tineri şi muncitori calificaţi.

Chiar şi după un deceniu de stagnare în umbra creşterii economice a Chinei, Japonia este încă una dintre cele mai bogate 10 naţiuni din lume în ceea ce priveşte PIB per capita.

Dar niciun dram de avere nu se revarsă asupra mamelor singure din Japonia. Mai puţin de jumătate dintre ele primesc pensie alimentară, şi chiar dacă îşi găsesc loc de muncă, ele sunt plătite cu 30% mai puţin decât bărbaţii care ocupă aceleaşi poziţii.

În plus, peste 60% din femeile care muncesc, au contracte part-time sau contracte temporare, unde salariul este şi mai mic şi beneficiile sunt inexistente.

Cu toate acestea, în timp ce populaţia Japoniei scade de la an la an, numărul gospodăriilor conduse de mame singure a crescut cu 50% la 712.000 din 1992 până în 2016, potrivit ministerului muncii.

Rata sărăciei printre copiii din familii monoparentale s-a păstrat la 56%, cea mai mare dintre ţările membre OECD, în comparaţie cu 32% în Statele Unite.

Mamele singure care primesc pensie alimentară sau care trăiesc cu părinţii lor sunt considerate a fi cele norocoase. În Japonia, părinţii singuri au mai multe şanse de a trăi în sărăcie cu un loc de muncă decât fără unul, potrivit OECD.

 „Alegerile tale sunt extrem de limitate când nu ai bani”, spune Ikeda, 52 ani. „Trebuie să te confrunţi cu multe lucruri mici”.