Din cauza controverselor care-i înconjoară imperiul, tânărul Michal Strnad a purtat un timp renumele de industrialistul ceh care are mai multe tancuri decât armata. Războiul din Ucraina l-a făcut între timp miliardar. Tancurile sunt o mare afacere. Are acum bani să-şi cumpere propria armată. Deocamdată o înzestrează pe cea ucraineană şi face paşi mari spre a-şi aduce afacerile din industria apărării pe scena globală.

Lui Michal Strnad nu-i plac interviurile. Însă deceniul de când conduce CSG, compania de familie cu operaţiuni în industria apărării, l-a adus fie că a vrut, fie că nu în lumina reflectoarelor şi în atenţia presei şi a publicului prin controversele care-i înconjoară afacerile, prin ascensiunea de la agonie la extaz în business şi prin chiar povestea sa de viaţă. Totul a început cu Jaroslav Strnad, tatăl. Ascensiunea familiei Strnad este o poveste remarcabilă, scria Forbes în 2019 în prezentarea portretului lui  Michal, pe atunci în vârstă de doar 27 de ani, dar deja cu experienţă la conducerea unui imperiu al armelor. Cea de-a doua invazie rusească a Ucrainei încă nu începuse.

Familia Strnad a transformat literalmente „deşeurile” într-o afacere de peste un miliard de dolari după ce a preluat cel mai mic contract de dezafectare a surplusului de material militar – orice, de la uniforme la jeepuri – şi l-a transformat în bani, putere şi influenţă. Pe măsură ce industria cehoslovacă a armelor din Războiul Rece se prăbuşea, familia Strnad creştea.

Jaroslav a văzut valoare în lucruri în care alţii n-au văzut. Ce a contat nu a fost dimensiunea afacerii, ci profunzimea relaţiei cu puterea. Dar când a început, a fost luat în râs. Un asociat care a crescut într-un oraş învecinat vorbeşte despre modul în care proprietarul depozitului de fier vechi din „oraşul provincial” de lângă Slatiňany a fost ţinta glumelor „baronilor” afacerilor „adevărate” cu arme. Jaroslav era văzut ca un „băieţel” cu “o tarabă”  care vindea „resturi inutile”. Acest depozit de deşeuri a devenit Armata Excalibur, formată în 1995 în Republica Cehă - o perioadă de mari oportunităţi şi de reglementare ineficientă. Michal vorbeşte despre primele zile ca despre vremuri simple - 15 bărbaţi, tatăl său şi bunica în weekend. Şi cu forţă de lucru calificată disponibilă şi bine versată în folosirea echipamentelor ex-sovietice, Armata Excalibur a început să repare acest echipament.

Cu o piaţă globală de cumpărători deja existentă, ceea ce a început ca un depozit de deşeuri a devenit magazinul universal de arme care cumpără mult şi vinde ieftin. Jaroslav s-a luptat să le demonstreze celor care au râs de el că greşesc, iar compania a devenit mare destul de repede. În zilele noastre, compania familiei Strnad este cunoscută sub numele de CSG, iar o scurtă trecere prin broşura lucioasă cu produse de vânzare dezvăluie radare, vehicule blindate moderne, gloanţe, camioane şi elicoptere. Cu siguranţă că portofoliul nu mai arată ca nişte resturi.

Familia Strnad a transformat literalmente „deşeurile” într-o afacere de peste un miliard de dolari după ce a preluat cel mai mic contract de dezafectare a surplusului de material militar – orice, de la uniforme la jeepuri – şi l-a transformat în bani, putere şi influenţă. Pe măsură ce industria cehoslovacă a armelor din Războiul Rece se prăbuşea, familia Strnad creştea.

Până la războiul din Ucraina, camioanele, mai precis camioanele Tatra, au marcat  principalul punct de cotitură pentru afacerile familiei Strnad. Datând din 1850, Tatra este un simbol global în lumea camioanelor, „asemănător cu Land Rover din Marea Britanie”, spune Michal. Preşedintele şi unul din salvatorii Tatra, Petr Rusek, îşi aminteşte perioada de tranziţie şi cum cehii nu au vrut să-şi vadă simbolurile industriale murind. Familia Strnad nu a permis acest lucru. În 2013, ei au ajutat la recuperarea bijuteriei din coroana industrială a Cehiei şi au obţinut bani frumoşi făcând acest lucru, readucând Tatra la profitabilitate în doar un an, povesteşte Michal pentru Forbes. Rusek însuşi i-a transmis preşedintelui ceh Miloš Zeman vestea despre intervenţia de ultim moment. Iar preşedintele s-a ridicat şi i-a aplaudat pe Strnad pentru că au salvat atât locurile de muncă, cât şi mândria naţională.

Cu toate acestea, fără avertisment, în ianuarie 2018, CSG a anunţat că este controlată de Michal Strnad. Jaroslav, un adevărat „câine de război”, renunţa la imperiul pe care l-a construit literalmente din fier vechi. A fost o succesiune neaşteptată. După ce a clădit o afacere de sute de milioane de dolari, Jaroslav a predat 100% din acţiunile companiei — tancuri, tunuri, rachete, legăturile politice — tânărului său fiu, noul “căţeluş al războiului” milionar.

Cu toate acestea, fără avertisment, în ianuarie 2018, CSG a anunţat că este controlată de Michal Strnad. Jaroslav, un adevărat „câine de război”, renunţa la imperiul pe care l-a construit literalmente din fier vechi. A fost o succesiune neaşteptată. După ce a clădit o afacere de sute de milioane de dolari, Jaroslav a predat 100% din acţiunile companiei — tancuri, tunuri, rachete, legăturile politice — tânărului său fiu, noul „căţeluş al războiului” milionar.

CSG este cu adevărat o afacere globală. Aventurile sale – cum ar fi cumpărarea de gloanţe chinezeşti din Albania şi vânzarea vechilor tancuri maghiare în Nigeria – au fost bine documentate de presa de investigaţie din Europa Centrală, o organizaţie dedicând o pagină web – War Dog Millionaire – lui Jaroslav Strnad. Dar occidentalii ezită să pună la îndoială moralitatea traficantului de arme ceh – caracterizare cu care Jaroslav şi Michal s-au împăcat – atunci când acesta vinde sute de tancuri forţelor irakiene pentru a ajuta la lansarea unei contraofensive împotriva ISIS. Acordul din 2015 a fost o piatră de hotar în istoria companiei, descris la acea vreme de Jaroslav drept „cel mai mare contract de export din istoria grupului Excalibur”. Când vine vorba de a fi traficant de arme, există adesea un conflict de interese atunci când omul de afaceri este profund legat de conflict ca afacere. De aceea, controversele nu stau niciodată departe. În 2015, birourile lui Strnad au fost percheziţionate de anchetatorii cehi ca parte a unei investigaţii asupra a patru oficiali guvernamentali care ar fi vândut piese de tanc Armatei Excalibur sub preţul pieţei. Cei patru oficiali au negat acuzaţiile şi ulterior au fost achitaţi, dar o controversă şi mai mare a picat în septembrie 2017, cu doar câteva luni înainte de succesiunea tată-fiu de la CSG, când o flotă de armament de „artilerie de calibru mare” a fost în mod neaşteptat expusă la defilare de militari în Azerbaidjan. După ani de zile de anonimat, numele lui Jaroslav a început să fie brusc menţionat în cercurile diplomatice din întreaga lume. Armele pe care Jaroslav Strnad şi Excalibur le-au vândut companiei israeliene Elbit au ajuns imediat în Azerbaidjan, ceea ce reprezenta o încălcare a embargoului asupra armelor menit să detensioneze conflictul dintre Azerbaidjan şi Armenia privind regiunea Nagorno-Karabah, care a provocat zeci de mii de morţi de la căderea comunismului.

Excalibur a fost forţată să treacă în defensivă, negând că a făcut ceva ilegal şi, de asemenea, susţinând că „embargoul” privind exporturile de arme către Azerbaidjan era de fapt ceva „discutabil”. Un purtător de cuvânt al CSG a declarat pentru Forbes: „Nicio companie a CSG nu a exportat arme letale în Azerbaidjan. Existenţa unui embargo cu privire la Azerbaidjan sau Armenia este foarte discutabilă”. Compania a indicat spre constructorul naval francez Naval Group şi spre gigantul german Rheinmetall ca fiind „activi” pe „piaţa” din Azerbaidjan şi oferind Forbes linkuri către ofertele lor. Armata azeră, cu tehnică şi strategie militară superioară, a înregistrat cea mai recentă victorie în acest conflict, în 2023. Controversele din Azerbaidjan au dus familia Strnad la un nou nivel de notorietate atât în ţară, cât şi în străinătate. Momentul nu ar fi putut fi mult mai rău. În iunie 2018, 120.000 de oameni au ieşit în stradă în Praga cerând prim-ministrului de atunci, miliardarul Andrej Babiš, să demisioneze din cauza presupuselor conflicte de interese. Oamenii începeau să pună la îndoială legăturile dintre puterea politică şi afaceri şi, pentru că era unul dintre cei mai mari angajatori ai ţării, familia Strnad amesteca foarte mult afacerile cu puterea. Cei care monitorizează legăturile dintre putere şi industrie şi-au îndreptat atenţia asupra rolului lui Jaroslav ca donator major în campania de realegere a preşedintelui Zeman din 2018. Politicianul, cu vădite tendinţe proruse, s-a dovedit a fi o voce eficientă pentru cauza CSG, criticând restricţiile de export de arme impuse de guvern şi condamnând „pacifiştii fără nume” care ar fi prejudiciat industria de arme din Cehoslovacia şi „au cauzat şomaj ridicat”.

După ani de zile de anonimat, numele lui Jaroslav a început să fie brusc menţionat în cercurile diplomatice din întreaga lume. Armele pe care Jaroslav Strnad şi Excalibur le-au vândut companiei israeliene Elbit au ajuns imediat în Azerbaidjan, ceea ce reprezenta o încălcare a embargoului asupra armelor menit să detensioneze conflictul dintre Azerbaidjan şi Armenia privind regiunea Nagorno-Karabah, care a provocat zeci de mii de morţi de la căderea comunismului.

Cel mai grăitor, în deschiderea unui târg de arme la Brno, fostul preşedinte ceh a spus că politica ţării sale de licenţiere „ne restrânge exporturile... sub pretextul că există riscul reexportului” — un precursor politic al controversei de mai târziu în acel an din Azerbaidjan. Zeman nu mai conduce statul. Ordinea geopolitică mondială a fost reconfigurată. Acum este timpul lui Michal. Tatăl şi fiul au avut călătorii foarte diferite. Unul s-a născut sub comunism; celălalt este un tânăr cavaler al capitalismului. Strnad va simţi beneficiile oricărei creşteri a cheltuielilor cu apărarea din partea Uniunii Europene. Când a fost preşedinte al SUA, Donald Trump le-a cerut europenilor să cheltuiască mai mult. El ar putea reveni la Casa Albă anul acesta. Şi chiar dacă nu o va face, războiul  pornit în 2022 de Rusia contra Ucrainei forţează Europa să investească mai mult în producţia de arme şi în înzestrarea armatelor sale. Până la invazia rusească, familia Strnad a pierdut afaceri ca urmare a intervenţiei guvernului ceh, după ce un fost ministru al apărării a anulat mai multe contracte ale CSG şi a cerut verificări în contractele de achiziţii. Guvernul introdusese restricţii la export pentru chiar produsele vândute de companie. Michal se temea atunci că familia sa va ajunge să aibă „mai multe tancuri decât armatele Cehiei şi Slovaciei la un loc”, dar incapabilă să câştige contractele necesare exportului lor. Acum, familia Strnad, CSG, Cehia şi Europa au prea puţine. Războiul din Ucraina înghite tot. Guvernul ceh nu este întrecut de nimeni în Europa în efortul de a răscoli prin lumea întreagă în căutare de obuze pentru tunurile armatei ucrainene. Căutările sunt secrete, dar este puţin probabil ca la ele să nu ajute şi CSG, pe Michal şi pe ai săi. Ei ştiu cui au vândut. În prezent, Michal câştigă o avere de pe urma războiului, după cum a observat Bloomberg. Recondiţionarea tancurilor sovietice a devenit o mare afacere. Iar Michal Strnad ar avea o avere de cel puţin 5 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index, compania sa fiind printre producătorii de arme cu cea mai rapidă creştere din Europa.

Veniturile CSG au crescut la 1,73 miliarde de euro anul trecut, fiind de peste trei ori mai mari decât în 2021, a anunţat recent compania. „Chiar dacă războiul s-ar încheia mâine, ar fi nevoie de ani pentru a umple stocurile goale, ca să nu mai vorbim de impulsul de a creşte cheltuielile pentru apărare şi de a majora producţia”, a explicat Michal Strnad din biroul său din Praga.

Veniturile CSG au crescut la 1,73 miliarde de euro anul trecut, fiind de peste trei ori mai mari decât în 2021, a anunţat recent compania. „Chiar dacă războiul s-ar încheia mâine, ar fi nevoie de ani pentru a umple stocurile goale, ca să nu mai vorbim de impulsul de a creşte cheltuielile pentru apărare şi de a majora producţia”, a explicat Michal Strnad din biroul său din Praga. „Sunt încrezător că va exista o cerere puternică pentru o lungă perioadă de timp.” Compania are condica de comenzi plină pentru de ani de zile, a mai spus el.

CSG s-a extins prin cumpărarea producătorului spaniol de arme Fabrica de Municiones de Granada în 2020 şi a Fiocchi Munizioni din Italia doi ani mai târziu. În prezent, urmăreşte achiziţionarea afacerii cu muniţii a Vista Outdoor, o tranzacţie pentru care se confruntă cu o anumită opoziţie politică în SUA. Potrivit Reuters, preluarea i-ar dubla veniturile şi ar face din CSG un jucător de talie mondială. Chiar şi aşa, producţia de muniţie grea a CSG a crescut de peste 10 ori de la începutul războiului din Ucraina, în timp ce forţa sa de muncă aproape s-a triplat la 10.000 de oameni în fabrici din opt ţări.

Grupul construieşte noi hale de asamblare în trei ţări europene şi are în plan o investiţie de sute de milioane de dolari într-un posibil joint venture pentru producţia de arme în Ucraina.  Ministrul ceh al apărării, Jana Cernochova, a lăudat industria locală de apărare pentru că „a jucat un rol important în sprijinirea Ucrainei încă de la începutul agresiunii ruseşti”. Deşi nu a comentat despre firme individuale, ea a spus prin email că dovada angajamentului lor este „eliberarea de licenţe de export în valoare de aproape 130 de miliarde de coroane”, sau 5,5 miliarde de dolari.   

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru