În Sicilia, românii au ajuns mai târziu decât în alte regiuni din Italia, fiind o zonă puţin industrializată şi cu salarii mai mici. Însă, împinşi de nevoi, au început să caute locuri de muncă şi în sudul Italiei. Au plecat mai întâi femeile, cele mai multe dintre ele pentru a avea grija de familii de bătrâni. Odată ajunse în sudul peninsulei, situaţia s-a complicat. În spitalele italiene a fost înregistrat un număr alarmant de românce bătute sau agresate sexual. Astfel, autorităţile s-au autosesizat. La fel şi preoţii catolici din zona, care au vrut să dea o mână de ajutor.

”Au chemat şi sindicatele italiene, să fie ajutate aceste femei. Unele au fost protejate devenind martori în aceste procese. Le este teamă, sigur că le este teamă pentru că sunt singure până la urmă, fiecare avea un loc de muncă acolo, condiţii mizerabile de cazare, dar până nu îşi primea salariul, ea nu avea bani să iasă afară. Nu aveau mijloc de transport, deci nu putea să fugă pe câmpuri, pentru că sunt kilometri întregi de sere”, a declarat, pentru MEDIAFAX, jurnalista Gazetei Româneşti, Crina Suceveanu.

Şi astfel, cele mai multe au rămas acolo. Fără să vorbească, fără să se apere, fără să facă denunţuri. Jurnalista atrage atenţia asupra faptului că multe dintre aceste persoane nu ştiu, de fapt, care le sunt drepturile şi că aleg tăcerea pe motiv că nu îşi permit financiar să îşi plătească apărarea în faţa instanţei.

”Dacă procesele acestea de sechestru de persoană, de omoruri, sunt cetăţeni români împuşcaţi în cap în Sicilia, agricultori, păstori, români, la care nu s-a descoperit niciodată vinovatul. Autorităţile sunt implicate, dar un procuror care urmăreşte cazul, nu dă cont la nimeni, pentru că avocatul familiei este un avocat din oficiu, care nu este contactat de nimeni din România, pentru că nu vorbeşte limba italiană. Mortul rămâne la frigider. Nu mai pot să-l repatrieze pentru că nu dispun de sumele necesare. Totuşi, statul român trebuie să urmărească aceste cazuri, adică din când în când să întrebe la procuratura zonei respective”, a mai adăugat Crina Suceveanu.

Şi mai există o problemă. Sunt prea puţini cei care sunt interesaţi să îşi cunoască drepturile, preferând banii în orice condiţii.

”Avem proiecte care sunt plătite de la centru, de servicii cu care noi lucrăm, profesoara este plătită de acolo, materialele cu care noi lucrăm, materialele didactice ni le dau ei. Eu fac voluntariat, ei nu trebuie să plătească niciun leu, dar nu vin”, a declarat, pentru MEDIAFAX, preşedintele Asociaţiei de voluntari SI.RO.ENNA Dorica Orzan.

De exemplu, într-una dintre regiuni, mai puţin de doi la sută din cetăţenii români au fost curioşi să-şi afle drepturile şi să cunoască, gratuit, legislaţia.

”Aici, în provincia în care sunt eu, suntem cam 1.200 de români. Unu la sută, doi la sută e prea mult. (...) 99% dintre ei sunt fără documente şi le este teamă. Şi totuşi nu le este teamă să facă o mie şi una de prostii. Ajung la spital. Aici sunt trataţi la urgenţă, dar mulţi nu mai sunt primiţi înapoi la locurile de muncă, pentru că sunt buni numai dacă sunt sănătoşi”, explică preşedintele asociaţiei de voluntari din Sicilia.

Cititi mai multe pe www.gandul.info