Va invata statul roman din discutiile provocate de clauzele din contractul de privatizare a Petrom cum sa nu mai repete aceleasi greseli? Cum sa vanda urmatorul si ultimul mare producator de gaze naturale, dupa Petrom, incercand sa fie cat mai transparent, sa acorde cat mai putine facilitati si sa obtina un pret cat mai bun?

Asta asteapta piata de profil de la privatizarea Romgaz, care va fi fara indoiala vedeta privatizarilor din 2006, cand BCR, CEC si Electrica Muntenia Sud vor fi fost deja ajunse in posesia unor investitori. Pe scurt, piata asteapta cu incordare ca experienta privatizarii Petrom, care a scos la iveala diverse nemultumiri in ultima vreme, sa nu se mai repete. 

Putine sanse insa. Sa vinzi cel mai mare jucator din piata gazului intr-un moment in care pretul la utilizatorul final este in urcare abrupta, in care piata se liberalizeaza si sa nu se gaseasca nemultumiti fata de modul in care a fost facuta privatizarea pare greu de realizat. "Intotdeauna vor aparea discutii", spune analistul Liviu Voinea, director de cercetare al Grupului de Economie Aplicata (GEA) pentru BUSINESS Magazin. Asa cum imediat ce Petrom  a umblat la pretul benzinei, opinia publica s-a inflamat, este cat se poate de probabil ca noul proprietar al Romgaz sa fie facut vinovat de fluctuatiile ascendente ale pretului gazului. "In acest moment, pretul la gaze in Romania este cam de 60% din cel mediu din UE la consumatorii industriali si sub 50% la consumatorii individuali. Dar preturile vor creste inevitabil anul viitor pana inspre egalizarea cu cele din UE", spune Liviu Voinea.

Oficialii au promis ca, datorita intaririi leului, nu vom mai asista la scumpiri ale gazului de la 1 octombrie 2005, cum era prognozat. Dar din 2006, scumpirea este o certitudine,  deoarece Romania s-a angajat fata de Fondul Monetar International sa mareasca tarifele la gazul din productia interna de la 70 la 110 dolari/1.000 mc, iar a celor din import de la 225 la 252 USD/mc. La fel a promis Romania si Uniunii Europene. "Uniunea Europeana nu ne-a cerut nici un tarif exact pentru gaz, energie electrica si energie termica. Ei vor doar sa acoperim pretul de productie si sa existe o marja minima de profit", a spus negociatorul-sef cu Uniunea Europeana, Leonard Orban. In 2007, pretul unui metru cub de gaze ar atinge astfel nivelul de 270-300 de dolari, iar in varianta pesimista ar putea ajunge si la 400-500 dolari/metru cub. Nu s-a luat in calcul insa politica de preturi a viitorului proprietar de la Romgaz care, dupa modelul OMV, ar putea incerca sa isi maximizeze profiturile.

Pana la urma, important este modul in care Romgaz va fi scos efectiv la vanzare, spun surse din piata de profil. Mai precis, "in contract, statul trebuie sa ceara cumparatorului sa reduca costurile de productie, conform unui calendar, si sa nu depaseasca un cuantum de profit peste costul de productie, astfel incat sa compenseze cresterile de pret cerute de UE", spune directorul de cercetare al GEA. Dar stabilirea clauzelor contractuale va avea loc mai spre sfarsitul anului, dat fiind ca abia peste trei saptamani se va decide consultantul statului roman pentru aceasta privatizare, dupa cum au declarat oficialii MEC. Iar concurenta nu e mica. 13 companii si consortii de consultanta se lupta pentru a-si adauga la palmares acest succes. Dupa alegerea consultantului, va urma evaluarea rezervelor de gaze ale Romgaz, care va dura circa patru luni, anuntul de privatizare urmand sa fie publicat spre sfarsitul primaverii 2006, iar transferul de proprietate, spre sfarsitul anului. Ulterior, pot incepe discutiile pentru adevarata competitie, intre companiile care doresc sa se aseze la conducerea celui mai important jucator de pe piata gazului din Europa Centrala si de Est. Si aici numele sunt sonore: Gaz de France, Wintershall sau E.ON Ruhrgas stiu ca Romgaz reprezinta posibilitatea de exploatare a ultimului bastion de rezerve serioase de gaz din Europa Centrala si de Est.

Altfel spus, nici unui colos din industrie nu-i va pica bine infrangerea, iar reprezentantii companiilor interesate au declarat in numeroase randuri ca vor veni cu oferte "competitive" la privatizare. Dar va cauta oare statul roman cea mai buna oferta financiara? Dupa privatizarea Petrom, personalitati din Guvern au sustinut ca o privatizare corecta ar fi trebuit sa se faca cu un investitor financiar, nu cu unul strategic. "In Memorandumul semnat cu FMI, Romania s-a angajat sa privatizeze rezervele. Dar FMI nu i-a interzis investitorul financiar", spune Gheorghe Buliga, presedintele Agentiei Nationale a Resurselor Minerale. Iar pentru ca la vanzarea Romgaz sa nu aiba loc discutii ca la Petrom, avocatul Catalin Dancu considera ca actualii guvernanti trebuie sa puna conditii clare: garantii pentru rezerve, atentie la restructurarea de personal si clauze speciale pentru gazele naturale.

Dar, cu toate ca privatizarea Petrom este contestata, statul se pregateste sa utilizeze aceeasi metoda si pentru Romgaz: 31% actiuni cumparate in prima faza, urmata de o marire de capital pana la 51%. "Prin aceasta metoda, statul este scos din joc. Decizia ii apartine exclusiv investitorului strategic. Metoda nu este corecta pentru resursele de gaze", a declarat pentru BUSINESS Magazin o sursa guvernamentala. Asta in conditiile in care nici Petrom si nici Romgaz nu s-au aflat in pozitia de companii decapitalizate. "In 2004, Romgaz Medias a inregistrat un profit brut estimat la 86,3 milioane euro (3.499 miliarde de lei) la o valoare a cifrei de afaceri de 456 milioane euro (18.490 miliarde lei), in crestere cu circa 45% fata de anul trecut. Cifra de afaceri a Romgaz a crescut si va creste in continuare", spune directorul general al companiei, Avram Pantelimon. O varianta propune analistul Liviu Voinea: "Teoretic,  trebuie sa se ceara o suma egala cu fluxurile financiare previzionate (cash flowul previzionat) pe urmatorii patru-cinci ani, plus o redeventa pentru ceilalti ani, minus costul capitalului. In orice caz, suma minima trebuie sa fie egala cu fluxurile financiare previzionate a fi incasate de Romgaz pe urmatorii cativa ani".

Pentru Romania, miza nu consta numai in pretul obtinut, ci mai ales in securitatea energetica. Expertii considera ca privatizarea Romgaz, ca tot ce este legat de energie, are conotatii strategice. "Cred ca trebuie urmarita atat o suma mare (care sa ajute la finantarea deficitelor, care sunt in crestere), cat si o continuitate in programele de dezvoltare si un investitor capabil sa asigure ca va trece si prin Romania o conducta importanta de gaze spre UE", spune analistul Liviu Voinea. Asta deoarece principala problema a Romaniei in ceea ce priveste alimentarea cu gaz este dependenta de importurile din Rusia.

O alternativa in depasirea acestui "impas" ar reprezenta-o proiectul Nabucco - o retea de conducte prin intermediul carora gazele din zona Marii Caspice si a Orientului Mijlociu vor traversa cinci tari - Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria si vor ajunge pe piata UE. O alta varianta ar fi cea a oleductului Constanta - Trieste, care va tranzita Romania, Serbia, Croatia, Slovenia si Italia.

Potrivit ministrului economiei, Codrut Seres, proiectul Nabucco este mai usor de realizat, existand deja o serie de discutii in acest sens cu antreprenorii privati.

Pana la urma, pentru utilizatorul final conteaza pretul pe care il va plati pentru gazul metan, iar daca acesta va reflecta mai degraba o incercare a noului proprietar de a-si amortiza rapid investitia s-ar putea sa nu ramana indiferent.