Economia spaniolă a înregistrat anul trecut o creştere de 3,2%, în timp ce Germania s-a confruntat cu o contracţie de 0,2%, iar Franţa şi Italia au avut creşteri modeste de 1,1%, respectiv 0,5%.

Secretul acestei reuşite stă în abordarea total diferită a imigraţiei. „Spania trebuie să aleagă între a fi o ţară deschisă şi prosperă sau una închisă şi săracă. Este atât de simplu", a declarat premierul Pedro Sánchez în parlamentul spaniol în octombrie anul trecut.

Cifrele confirmă această strategie: din cele 468.000 de locuri de muncă create în Spania anul trecut, aproximativ 409.000 au fost ocupate de imigranţi sau persoane cu dublă cetăţenie, mulţi dintre ei venind din America Latină, Europa şi Africa.

Potrivit analizei Băncii Spaniei, imigraţia a contribuit cu peste 20% la creşterea PIB-ului pe cap de locuitor în perioada 2022-2024.

Un alt factor important a fost turismul, cu un record de 94 de milioane de vizitatori în 2023, în creştere cu 10% faţă de anul precedent. Combinaţia dintre fluxul de imigranţi şi boom-ul turistic a dus rata şomajului la cel mai scăzut nivel din 2008.

Javier Díaz-Giménez, profesor de economie la IESE Business School, explică succesul spaniol prin mai mulţi factori: „S-a realizat cu mulţi turişti şi mulţi imigranţi".

În plus, Spania beneficiază de energie relativ ieftină datorită resurselor eoliene şi solare, fonduri europene de redresare post-COVID şi politici guvernamentale de stimulare a economiei.

Experienţa spaniolă vine într-un moment în care multe ţări europene se confruntă cu o dilemă: în timp ce politicienii de extremă dreaptă promovează ostilitatea faţă de imigranţi, populaţiile îmbătrânite reduc numărul lucrătorilor care pot susţine sistemul de pensii şi statul social.

Experţii avertizează însă că este nevoie de o gestionare atentă a acestui proces. Rafael Doménech, economist şef la banca BBVA, subliniază că deschiderea faţă de imigraţie „este cu siguranţă un avantaj şi o oportunitate, dar trebuie gestionată bine". El menţionează criza locuinţelor ca potenţial punct de tensiune şi sugerează că va fi nevoie de 5-10 ani pentru a evalua pe deplin succesul modelului spaniol.