Aceasta din cauză că a constituit un eveniment extrem de tensionat, marcat de nervozitate şi confruntări politice inedite pentru principalii aliaţi europeni occidentali, pe fondul abordării unilaterale tranşante şi intransigente de către preşedintele SUA a problematicii finanţării insuficiente a apărării de către aliaţii din Europa. Dincolo de orice speculaţii, Alianţa a fost probabil la o mică distanţă de punctul unei degradări fără precedent a relaţiei trans-atlantice şi a încrederii reciproce dintre aliaţii occidentali europeni şi SUA.

Aşa cum era de aşteptat, preşedintele Trump a sosit la Bruxelles cu un singur obiectiv: determinarea necondiţionată şi imediată a aliaţilor europeni să crească alocările financiare pentru apărare, pentru o ”distribuire echitabilă” a sarcinilor financiare pentru susţinerea apărării de către statele europene membre NATO. Preocuparea preşedintelui american pentru această problematică era deja cunoscută europenilor.

Evident că aliaţii europeni au reafirmat faptul că va fi respectat angajamentul de creştere la 2% din PIB a cheltuielilor pentru apărare în conformitate cu angajamentele din 2014 de la Newport, Ţara Galilor (”The Defence Investment Pledge”). Preşedintele american nu a putut fi convins de argumentele europenilor, considerând că mărirea cheltuielilor pentru apărare este o problemă prioritară pentru SUA şi, ca atare, trebuie rezolvată mai devreme de 2024 (termen stabilit la summit-ul menţionat). În consecinţă, agenda summit-ului a fost modificată pentru a face posibilă o dezbatere confidenţială într-un format aliat restrâns a acestui subiect.

Nu au apărut clarificări publice privind nivelul de ambiţie impus de preşedintele american în acest cadru, însă, cel puţin din declaraţiile sale ulterioare, a rezultat că a obţinut ceea ce dorea de la aliaţi. Ulterior, acesta a avansat ideea că, după atingerea nivelului de 2% din PIB, ar trebui ca aliaţii să se gândească la o nouă ţintă de 4%, nivel considerat optim de liderul american, dar neluat în calcul până acum de aliaţii europeni. Momentul periculos fusese însă depăşit, preşedintele Trump subliniind în final că NATO reprezintă ”o maşinărie de înaltă precizie” în a cărei putere crede.

Şi mai important este faptul că documentul cu rezultatele summit-ului - Declaraţia finală a Summit-ului 2018 de la Bruxelles (1), care include deciziile adoptate şi direcţiile politice şi militare pentru dezvoltarea şi activitatea viitoare a NATO, este un document solid care degajă continuitate certă în abordările Alianţei cu cele de la Varşovia, 2016. Documentul nu este cu nimic mai prejos decât documente similare adoptate la summit-urile anterioare. Să realizăm deci o primă interpretare a principalelor rezultate ale cestui summit.

Citiţi mai multe pe Monitorul Apărării