FMI estimează datoria publică şi privată globală la peste 180 de mii de miliarde de dolari, mai mult decât valoarea globală a PIB-ului. Elveţia face notă discordantă în peisajul plin de datornici al ţărilor europene cu o rată de 40% a raportului dintre datorii şi PIB. Ţara contrastează mai ales cu Italia, al cărei nivel de îndatorare este atât de ridicat, încât pune întreaga regiune la marginea prăpastiei, scrie Bloomberg.

Atât FMI, cât şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) au indicat că postura curentă a Elveţiei creşte riscurile pe termen lung ale ţării. Cu creşteri scăzute ale productivităţii, o populaţie îmbătrânităşi o orientare globală spre automatizare ar putea creşte nivelul cererii legate de resursele publice, inclusiv educaţia, sistemul de sănătate şi de pensii. Fondurile suplimentare ar trebui să ţintească aceste probleme şi nu să fie orientate pe scăderea taxelor.

OECD recomandă mai multe  investiţii în programe de îngrijire a copiilor mai ieftine, astfel încât mai multe femei să lucreze full time în scopul atenuării crizei pieţei forţei de muncă.

La fel ca în Germania, cheltuielile federale din Elveţia sunt instituite printr-o frână a datoriei stabilită în mod constituţional. În perioadele de creşteri ale ciclurilor economice, cheltuielile trebuie să fie mai scăzute decât veniturile, permiţând un buffer pentru „zile negre”. Dar autorităţile elveţiene au decis să meargă dincolo de aceste cerinţe şi să reducă nivelul absolut al datoriei.

Chiar şi cu creşterile economice ale Elveţiei, guvernul rămâne reticent în a oferi unele stimulente, în pofida  condiţiilor unor  costuri de împrumut de 10 ani sub zero. Potrivit lui Marcel Fratzscher, preşedinte al Institutului German pentru Cercetare Economică, cheltuielile pe educaţie şi alte investiţii publice justifică sunt justificate când vine vorba despre o viziune pe termen lung.