„Mănânc orice văd”, spune Abdul Edosa, 30 ani, un locuitor al metropolei nigeriene Lagos, citat de Bloomberg. „Cerşesc bani de la oameni – orice îmi dau ei, mănânc”.

Edosa este un caz obişnuit în ţara cu cel mai mare număr de oameni care trăiesc în sărăcie extremă – pe care Naţiunile Unite o defineşte drept un mod de trai cu mai puţin de 1,90 dolari pe zi (circa 8,7 lei).

Numărul oamenilor în situaţie de sărăcie extrem din Nigeriei este estimat în prezent la 87 milioane persoane, adică aproape jumătate din populaţia ţării cunoscută pentru titlul de cel mai mare producător de petrol din Africa.

Iar datele statistice arată că dimensiunea populaţiei va continua să crească.

În timp ce sărăcia din India, care are o populaţie de şase ori mai mare, scade, numărul persoanelor aflate în această situaţie în Nigeria creşte cu şase oameni pe minut, potrivit unui studiu lansat recent de Brookings Institution.

Naţiunile Unite se aşteaptă ca populaţia Nigeriei să se dubleze şi să ajungă la circa 400 milioane de oameni până în 2050, în timp ce ponderea populaţiei aflate în sărăcie extremă ar urma să crească.

Sărăcia a început să se adâncească în Nigeria în timpul boom-ului petrolier din anii 70 care a propulsat ţara printre cele mai bogate state africane.

Cu toate acestea, în timp ce elita a devenit din ce în ce mai bogată prin reţele de patronaj în industria petrolieră, toate guvernele atât militare cât şi civile au început să neglijeze agricultura, producţia şi educaţia.

Un studiu pregătit pentru Departamentul britanic de Dezvoltare Internaţională arăta că PIB real per capita a scăzut de la 264 de dolari la 250 dolari în perioada 1970 – 1999, în ciuda unor venituri din petrol estimate la 230 miliarde dolari.