Piaţa de capital de la Bucureşti trece printr‑una dintre cele mai bune evoluţii din ultimii ani, după ce indicele BET, referinţa bursei locale, afişează de la începutul acestui an o apreciere de peste 13%, susţinută în principal de avansul înregistrat în această perioadă de companiile energetice ce fac parte din componenţa indicelui din România. După o creştere economică de 4,8% în 2016, cea mai mare din Uniunea Europeană, este rândul randamentelor bursiere să se claseze între primele de pe continent, unde indici ai unor pieţe de capital consacrate afişează creşteri mai modeste în comparaţie cu situaţia de la Bucureşti.

Doar indicele polonez WIG 20, referinţa bursei de la Varşovia, a consemnat o apreciere mai mare decât cel de la Bucureşti, după ce indicele a crescut cu 15% în acest an. Rezultatele financiare preliminare bune şi politica de dividende în companiile de stat ce prevede o rată de distribuţie de 90% din profitul net au permis continuarea aprecierii indicelui BET după luna ianuarie. Acţiunile Transgaz s-au apreciat cu peste 20% după ce compania a publicat un profit net de aproape 600 milioane lei, în creştere cu 22%, iar capitalizarea Băncii Transilvania a atins 10 miliarde lei, record de la listarea băncii în 1997. Cotaţia unei acţiuni OMV Petrom a trecut de pragul de 0,3 lei şi a atins cel mai înalt nivel din 2015, în vreme ce barilul de petrol a crescut în ultimul an cu 40%. Pentru ca avansul pieţei de la Bucureşti să continue şi să nu se transforme într-un fiasco, este vital ca peisajul internaţional să permită o astfel de evoluţie. Orice val de minusuri la bursele din întreaga lume sau chiar doar din regiune se face simţit imediat şi la BVB; optimismul în schimb este, de regulă, mai ponderat.

Alegerile europene se preconizează a fi decisive pentru evoluţia ulterioară a pieţelor de capital. Într-un moment în care toate instrumentele politicii mainstream sunt puse la încercare de retorica populistă, Europa încearcă să îşi redefinească obiectivele şi măsurile pentru a se poziţiona corect într-un context socio-politic în plină schimbare.

Soarta proiectului european poate fi direct influenţată de rezultatele electorale din acest an. Germania şi Franţa, membre fondatoare şi stâlpi constitutivi ai arhitecturii europene după cel de-al doilea război mondial, sunt faţă în faţă cu un examen electoral ale cărui rezultate se pot oglindi şi pe pieţele de capital.

Lupta din Germania pentru şefia executivului se va da, în principal, între partidul Angelei Merkel, cancelar al Germaniei din 2005, şi tabăra socialistă, reprezentată de fostul preşedinte al Parlamentului European, Martin Schultz.

În Franţa, Emmanuel Macron, candidat independent, şi François Fillon, reprezentantul Partidului Republican, par a fi favoriţii în acest moment la câştigarea cursei pentru Palatul Elysee, amândoi urmând să o învingă, conform sondajelor, pe Marine Le Pen, candidatul Frontului Naţional, formaţiune eurosceptică, în turul al doilea de scrutin. Macron, 39 ani, favorit în acest moment la funcţia de preşedinte, este liderul mişscării centriste proeuropene En Marche şi fost ministru al economiei.

Campania lui Fillon a fost lovită de un scandal puternic, după ce a fost acuzat de nereglui privind angajare soţiei sale drept ajutor de parlamentar. Ca urmare a acestui scandal, candidatura lui Fillon nu mai este văzută drept una sigură, voci din partidul de dreapta sugerând că se impune schimbarea lui cu Francois Baroin, ministru de finanţe în 2011‑2012.

Benoit Hamon, creditat cu şansa a patra, este candidatul socialist după ce preşedintele francez în exerciţiu, François Hollande, a anunţat că nu va participa la cursa electorală din 2017.

Brexitul, o afacere neîncheiată în momentul de faţă, care sperie atât cancelariile londoneze, cât şi bruxelleze, contribuie la o stare de nelinişte în aerul bursier global, deşi pieţele de capital par, la prima vedere, după evoluţiile lor, să fi uitat momentul din vara anului 2016.

Politica în care se va angrena Donald Trump şi cabinetul său va influenţa cu adevărat traiectoria pieţelor de capital din întreaga lume. Dacă va miza în continuare pe o retorică protecţionistă, transformată apoi în pachete legislative, putem asista la o mutaţie a întregii arhitecturi economico-financiare ce s-a format după instalarea măsurilor neoliberale. După curentul keynesian, ce a dominat perioada 1945-1975, mandatele lui R. Reagan şi M. Thatcher au dus la implementarea politicilor neoliberale, definite de cât mai puţine bariere asupra comerţului global şi al fluxurilor de capital, privatizări, taxe mai mici şi o eficienţă cât mai mare. A rezultat o lume mai mică, mai tolerantă şi deschisă către cooperare şi schimb economic, cât şi, invitabil, cultural.