Un român din trei este supraponderal şi unul din patru este obez, se arată într-un nou studiu realizat de Eurostat (Biroul European de Statistică). Acelaşi raport mai arată că obezitatea reprezintă un factor de risc major în aproximativ 75% din bolile contemporane, doar 10% din cei 3,5 milioane de români care suferă de obezitate merg la un control medical şi doar 1% dintre aceştia sunt incluşi într-un program naţional de educaţie împotriva obezităţii.

Specialiştii în tulburări de alimentaţie şi obezitate afirmă că principalele cauze ale acestei boli sunt alimentaţia proastă, stresul şi sedentarismul, iar programele care să combată acest fenomen mondial ar trebui organizate şi în ţara noastră, aşa cum se desfăşoară de foarte mulţi ani în ţări precum Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii .

Controalele periodice la medic sau specialişti, dar şi realizarea de către specialist a unui plan de monitorizare pe termen lung ar trebui să fie primii paşi pe care persoane în cauză ar trebui să-i facă. “Persoanele care suferă de supraponderalitate sau obezitate trebuie să îşi facă în primul rând analizele medicale periodic şi să apeleze la un specialist sau la mai mulţi (nutriţionist, psiholog, dietolog), în funcţie de natura obstacolului întâmpinat, în încercarea de a rezolva problema. Un alt aspect important este înţelegerea faptului că este necesar realizarea unui plan pe termen lung care trebuie monitorizat de specialistul cu care se colaborează şi care trebuie respectat chiar dacă exista recăderi şi descurajări”, afirmă Ileana Iliescu, psiholog specialist în tulburări de alimentaţie şi nutriţie, autor a mai multor studii de specialitate.

“Boala” mileniului trei, stresul, reprezintă şi ea un factor declanşator al obezităţii, iar când suntem stresaţi, primul lucru pe care-l facem este să ne îndreptăm către frigider. “Toţi oamenii răspund la stres prin "mâncare", fie că mănâncă prea mult sau prea puţin. Unul din factorii determinanţi ai acestui tip de comportament este faptul că o componentă importantă a senzaţiei de frică/stress este Amygdala, zona localizată în interiorul creierului care intră în panică de fiecare dată cand "o înfometăm" şi răspunde prin stress, liniştindu-se doar în momentul în care ne alimentăm. Deci, reacţia noastră de a încerca să diminuăm stresul Amygdalei prin alimentaţie, este justificată dar nu neapărat sănătoasă”, afirmă psihologul Ileana Iliescu, preşedintele Asociaţiei pentru Dezvoltarea Inteligenţei Copiilor şi Adolescenţilor „C. Dickens” şi membru al Centrului Talk Talk.

Planul naţional de combatere a obezităţii – parteneriat între stat, specialişti şi mass-media

Referitor la programele naţionale de combatere a fenomenului, specialiştii sunt de părere că nu doar autorităţile statului trebuie să gândească o strategie pe termen lung, prin implementarea de programe educaţionale şi sociale, dar şi medicii şi psihologii ar trebui să relaţioneze mai bine cu mass-media pentru educarea populaţiei, model pe care îl putem prelua de la americani sau britanici. “În ultimii ani inceput să se manifeste, la nivel internaţional, o preocupare mai mare a medicilor în acest sens precum şi o implicare a mass media în programe de prevenţie a acestei condiţii medicale. Televiziunile din Marea Britanie sau din Statele Unite sunt pline de emisiuni ca "Secret Eaters" sau "I used to be fat" care au ca scop prevenţia sau ajutorarea persoanelor care suferă de acest tip de tulburare (tulburarea mâncatului compulsiv asocitat obezităţii). De asemenea, asigurările sociale din aceste ţări permit pacienţilor să beneficieze, fără costuri suplimentare, de programe de susţinere şi tratament organizate de Ministerul Sănătăţii, formate din medici şi psihologi”, declară Ileana Iliescu, psiholog specialist în tulburări de alimentaţie şi nutriţie.

Totodată, strategia naţională de combatere a obezităţii trebuie realizată şi coordonată printr-un program naţional de educaţie, dar şi prin implicarea sistemelor de sănătate “Ar trebui să avem acces la un program naţional de sănătate care să ne faciliteze aceste tipuri de tratament, considerate încă neprioritare în Romania. Ministerul Educatiei are şi a avut programe de prevenţie a obezităţii infantile în ultimii ani, însă fără o extindere prea mare. Un program amplu de prevenţie înseamnă implicarea tuturor instituţiilor de învăţământ, a mass media, dar în primul rand al sistemului de sănătate. Realizarea unor programe de suport în vederea combaterii obezităţii la nivel naţional, instituit in Spitale sau Institutii medicale aferente ar fi cel mai indicat pas în educarea populaţiei”, conchide psihologul Ileana Iliescu, specialist în tulburări de alimentaţie şi nutriţie.