Conform declaraţiilor financiare depuse la Ministerul Finanţelor Publice pentru anul 2015, numărul companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor (CAEN 0111) este de 8.056, din care 1.438 (18%) nu au desfăşurat nici o activitate, în timp ce 2.692 (33%) au avut venituri mai mici de 100.000 de euro. Observăm o tendinţa de concentrare a veniturilor în rândul companiilor medii şi mari. Astfel, numărul firmelor care au venituri mai mari de 1 milion de euro a crescut în mod constant, de la 215 în 2008, la 679 în 2015, ponderea cotei de piaţă consolidate în rândul acestora evoluând de la 60% (în 2008), la aproape 70% (în 2015).

Fenomenul polarizării, caracteristic întregului mediu de afaceri din România, a determinat că numărul companiilor care activează în acest sector să crească cu 18% de la impactul crizei financiare (anul 2008) până în prezent, în timp ce veniturile s-au dublat, de la 8,5 miliarde de lei în 2008, la aproape 16,8 miliarde de lei în 2015. Având în vedere cifrele raportate de Eurostat privind producţia agricolă pentru 2016, precum şi evoluţia preţului cerealelor (efectul nominal), estimăm că nivelul veniturilor raportate de către acest sector pentru 2016 înregistrează o creştere consolidată de 5%, comparativ cu anul anterior.

Pentru că domeniul agricol este un subiect intens dezbătut, în cea de-a două sesiune a Conferinţei de Risc de Ţară organizată de Coface România şi Ziarul Financiar, pe 24 Mai, dedicată mediului de business, unul dintre lectori va fi Robert Rekkers, CEO Agricover IFN.

Sectorul este afectat de un grad modest de tehnologizare, ceea ce face că veniturile obţinute de aceste companii să fie puternic afectate de condiţiile meteorologice. Conform cifrelor raportate de Eurostat, producţia de cereale pentru anul 2016 a fost de 19.928 tone, în creştere cu 3,4% faţă de anul anterior. Analizând evoluţia producţiei de cereale pentru perioada 2008-2016, observăm o volatilitate foarte ridicată, fluctuaţiile anuale fiind mari.

În general, se observă foarte rar trei ani consecutivi de creştere continuă, condiţiile meteorologice aducând corecţii importante (negative sau pozitive) la fiecare doi ani. Evoluţia producţiei este amplificată de o volatilitate opusă a preţului cerealelor, în general perioadele cu recolte foarte scăzute fiind însoţite de o creştere a preţurilor, din cauza deficitului de oferta. În contextul unor costuri fixe importante înregistrate de companiile care activează în acest sector (întreţinere cultură, arendă, leasing utilaje), volatilitatea ridicată a veniturilor este de natură să crească nivelul de fragilitate al acestora.

Conform ultimelor declaraţii financiare depuse de către companiile care activează în acest sector, observăm:

•             Situaţia de lichiditate a companiilor se deteriorează în mod constant. Capitalul de lucru (raportul între activele circulante şi nivelul datoriilor pe termen scurt) scade de la 1,22 (anul 2012) la doar 1,05 (anul 2015), crescând gradul de fragilitate al companiilor în cazul neîncasării creanţelor sau volatilităţii preţurilor stocurilor (ambele scenarii fiind foarte probabile în acest sector). În acest context, gradul de acoperire a datoriilor pe termen scurt prin nivelul trezoreriei scade de la 14% (anul 2012) la doar 9% (anul 2015);

•             Una dintre principalele cauze care generează presiuni asupra lichidităţii este creşterea constanţa a perioadei de încasare a creanţelor (DSO – Days of Sales Outstanding), de la 112 zile (2008) la aproape 193 de zile (2015), mult peste media naţională înregistrată în acelaşi an (114 zile). Agricultură, în general, şi sectorul cultivării cerealelor, în special, înregistrează cel mai extins termen de colectare a creanţelor la nivel naţional. În acest context, companiile care activează în acest sector au solicitat extinderea termenelor de plata către furnizori, acesta crescând de la 215 zile (2012) la 335 zile (2015). Deoarece termenul de plata către furnizori a fost extins mult mai accelerat compartiv cu extinderea termenului mediu de încasare a creanţelor, durata ciclului de conversie a banilor a trecut din valori pozitive (21 de zile în 2012) la valori negative (-16 zile în 2015). Practic, companiile care activează în acest sector îşi plătesc furnizorii cu 16 zile mai târziu decât o pot face în realitate (durata medie consolidată de colectare a creanţelor şi rotaţie a stocurilor);

•             Trendul indicatorilor de profitabilitate este descendend pentru perioada 2012-2015, cu o tendinţa de stabilizare în ultima parte. Nivelul profitului mediu consolidat la nivel sectorial pentru 2015 a fost de 5,7%, inferior mediei înregistrate în perioada 2011-2012 (aproximativ 8%), dar peste pragul minim de retabilitate atins în anul 2009;

•             Majoritatea profiturilor obţinute sunt orientate către: (i) finanţarea investiţiilor în active (nivelul acestora fiind aproape dublu comparativ cu viteză medie de învechire a utilajelor); (îi) dezintermedierea financiară, respectiv rambursarea creditelor către bănci (gradul de îndatorare scăzând de la 74% în 2008, la 64% în 2015);

Sectorul agriculturii, în general, este subfinanţat prin comparaţie cu valoarea adăugată generată în formarea PIB-ului. Ponderea agriculturii în formarea PIB a variat între 8%-10% în perioada 2007-2015, în timp ce soldul creditelor acordate de sectorul bancar în totalul creditelor a crescut de la 3%, în 2007, la doar 6,1% în 2016. Atribuim această tendinţa de subfinanţare următorilor factori:

•             reticenţă sectorului bancar de a finanţa un sector expus unor riscuri impredictibile (ex: volatilitatea condiţiilor meteorologice) în lipsa unor garanţii acordate prin diverse scheme de susţinere a fermierilor;

•             apetitul fermierilor de a apela la creditul comercial (extinderea termenelor de plata către furnizori) în dauna creditului bancar, pe fondul accesului mai facil şi a costurilor mai reduse.

În contextul descris anterior, comportamentul de plata al companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor a înregistrat o deteriorare pe parcursul anului precedent. În 2016 s-au înregistrat 1.423 de procese comerciale împotriva companiilor din sector, în creştere cu 78% faţă de 2015. Cea mai mare creştere a fost în rândul proceselor de executare silită, respectiv 1.034 procese. În acelaşi timp, valoarea datoriilor fiscale restante din acesta industrie a crescut cu 32% pe parcursul anului anterior, de la 63 de milioane de lei (2015), la aproape 84 de milioane de lei, în 2016.

 „Observăm o serie de factori care generează presiuni asupra lichidităţii companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor: volatilitatea veniturilor (pe fondul dependenţei de condiţiile meteorologice şi fluctuatiei preţurilor), scăderea profitabilităţii, întârzierea plăţilor de către APIA, extinderea termenelor de încasare a creanţelor şi tendinţa dezintermedierii cuplate cu susţinerea investiţiilor pe termen lung. În acest context, comportamentul de plata al companiilor din acest sector a înregistrat o deteriorare semnificativă în 2016”, a declarat Iancu Gudă, services director, Coface România.