Antreprenori tineri brazilieni ajung în număr tot mai mare în funcţii de conducere în companii şi firme agricole, în ferme. Este o tendinţa care produce nelinişte în SUA deoarece astfel fermierii americani îşi pot vedea influenţa diminuându-se. De asemenea, Europa ar trebui să privească cu interes spre ce se întâmplă în sectorul agricol al Braziliei deoarece tinerii au devenit ceva rar în fermele europene.

Dezvoltarea  şi viitorul agriculturii braziliene vor avea un impact direct în Uniunea Europeană deoarece aceasta ar putea încheia în curând unul dintre cele mai mari acorduri comerciale ale sale, cu statele Mercosur, o alianţă sud-americană în care Brazilia este lider. Ideea acordului a venit acum mai bine de 20 de ani, însă punerea ei în practică a tot fost amânată, printre altele deoarece guvernul Franţei a blocat proiectul la presiunea fermierilor francezi. Şi în Franţa, una dintre cele mai mari forţe agricole ale Europei, fermierii tineri sunt tot mai rari. Datorită forţei de muncă ieftine, culturilor agricole care dau recoltă pe tot parcursul anului şi legăturilor strânse cu China, Brazilia atacă rapid şi cu forţă poziţia ocupată de mult timp de SUA ca furnizor de top de culturi cheie pentru piaţa mondială. Acum, are la dispoziţie un nou instrument în încercarea de a detrona agricultura americană: Gen-Z, scrie Bloomberg.

O armată de tineri brazilieni renunţă la carierele din sectorul serviciilor şi din producţie pentru a-şi urma părinţii în afacerea agricolă de familie, dar la un nivel modern, turboalimentând ofensiva deja accelerată a ţării în lanţul global de aprovizionare cu alimente. Tinerii sunt atraşi de expansiunea rapidă a industriei, de utilizarea pe scară largă a tehnologiei şi de oportunitatea de a deveni miliardari de renume, pe care agricultura braziliană îi creează în mod tradiţional. Pe măsură ce noua generaţie se alătură trupelor agricole rurale, vârsta medie a fermierilor din Brazilia a scăzut la 46 de ani, ceva bun.

Între timp, fermierii din SUA nu au fost niciodată atât de în vârstă ca acum. Acest decalaj nu poate fi atribuit doar vârstelor medii generale ale ţărilor, despre care guvernul SUA spune că se află la o distanţă de doar patru ani una de cealaltă. „Tinerii încep să vadă agricultura ca pe o oportunitate şi nu ca pe ceva de făcut din obligaţie”, a spus Fernanda Nonato, care coordonează un program în cadrul confederaţiei naţionale de agricultură din Brazilia, care îi formează pe tineri pentru a prelua roluri de conducere în agrobusiness. Alte ţări îmbătrânite, de la Japonia la Italia, riscă schimbări similare pe măsură ce populaţia lor se maturizează, îmbătrâneşte, dar, având în vedere că SUA şi Brazilia furnizează împreună mai mult de jumătate din porumbul de pe piaţa mondială şi aproape nouă din zece tone de soia, schimbările demografice vor avea cel mai mare impact asupra a ceea ce mănâncă lumea şi la ce preţ.

Cultivatorii brazilieni de soia şi porumb sunt, de obicei, capabili să-şi vândă recoltele la discount clienţilor din SUA, având în vedere că ţara lor are o monedă mai slabă şi costuri mai mici cu forţa de muncă, ceea ce ameninţă viabilitatea fermelor americane care încearcă să concureze la nivel global. În aceeaşi situaţie este şi sectorul agricol din Europa.

Cultivatorii brazilieni de soia şi porumb sunt, de obicei, capabili să-şi vândă recoltele la discount clienţilor din SUA, având în vedere că ţara lor are o monedă mai slabă şi costuri mai mici cu forţa de muncă, ceea ce ameninţă viabilitatea fermelor americane care încearcă să concureze la nivel global. În aceeaşi situaţie este şi sectorul agricol din Europa. O populaţie rurală care îmbătrîneşte este cea mai recentă lovitură împotriva unei ţări care şi-a pierdut dominaţia agricolă de ani de zile, SUA. Această poziţie a fost o sursă crucială de putere politică, în primul rând în cucerirea Chinei, cel mai mare importator de produse agricole al lumii. Dar relaţiile dintre SUA şi China s-au sfărâmat în timpul războiului comercial al lui Donald Trump, permiţând Braziliei să ia locul Americii ca principal furnizor pentru unele produse agricole. Deja cel mai mare exportator de soia, Brazilia ar putea fi acum pe cale să depăşească SUA şi la exporturile de porumb. Pe măsură ce deficitul comercial al SUA se măreşte la nivelul record de 32 de miliarde de dolari în anul fiscal 2024, gospodăriile se vor găsi expuse unui risc tot mai mare de întreruperi ale lanţului de aprovizionare şi de creşteri ale preţurilor atunci când vor lovi dezastrele. În schimb, agricultura este în creştere în Brazilia – iar noua generaţie vrea să ia parte la acţiune. Pe măsură ce generaţia Z şi cultivatorii mileniali intră rapid în sector, aceştia adoptă din ce în ce mai mult agricultura de precizie, care le permite operatorilor să îşi monitorizeze şi să analizeze culturile şi să ia decizii bazate pe date. Tinerii brazilieni încearcă, de asemenea, noi tipuri de culturi şi utilaje, sporind recoltele. Ei se folosesc de irigaţii, reduc pesticidele chimice şi îmbrăţişează monitorizarea prin GPS atunci când intră în roluri de conducere la fermele moştenite de la generaţia anterioară. „În timp ce majoritatea părinţilor nu aveau încredere în telefoanele mobile, nu acelaşi lucru se poate spune despre copiii lor. Copilul educat foloseşte instrumente digitale şi reuşeşte să obţină recolte mai bune la hectar”, spune Alexandre Nonato dos Reis, directorul unui dealer Deere & Co. din nordul Mato Grosso, cel mai mare stat federal producător de soia din Brazilia. „Succesorii îmbunătăţesc afacerea.” Aşa se întâmplă cu afacerile familiei Pasqualotto din statul Mato Grosso din Brazilia. Alături de patriarhul şi preşedintele Osvaldo Rubin Pasqualotto muncesc nepotul Matheus şi fiul Gustavo în Sinop. Alţi doi tineri moştenitori supraveghează fermele familiei din sudul Mato Grosso.

Pe măsură ce noua generaţie se alătură trupelor agricole rurale, vârsta medie a fermierilor din Brazilia a scăzut la 46 de ani, ceva bun. Între timp, fermierii din SUA nu au fost niciodată atât de în vârstă ca acum.

Cu patru fii şi nepoţi întreprinzători – cu vârste cuprinse între 24 şi 31 de ani – toţi gata să conducă, Osvaldo a reuşit să se retragă de la munca zilnică la fermă. În ultimii câţiva ani, familia a redus utilizarea pesticidelor chimice cu 50% şi a început să folosească antene Starlink pentru a avea internet pe toată suprafaţa fermelor. „Intrarea băieţilor în afacere a adus o nouă dinamică”, a spus Osvaldo, 61 de ani. „Astăzi, succesorii sunt mai mult antreprenori rurali decât producători.” La cinci mii de kilometri distanţă, fermierul din Illinois Brian Schaumburg, în vârstă de 69 de ani, nu a avut niciun moştenitor – darămite patru – dornic să preia operaţiunea când a ieşit la pensie. „Nu aveau niciun interes şi nu îi pot învinovăţi”, a spus el despre copiii săi, care s-au mutat de mult. „Au văzut accidentele, seceta şi toate astea, cât de grea poate fi viaţa.” După trei generaţii de agricultură de familie, afacerea „se va opri cu mine”. Un vecin închiriază acum terenul. Fermierii mai în vârstă pot avea mare succes, având în vedere anii lor de experienţă şi de investiţii. Dar în SUA, generaţia predominantă în agricultură se apropie de vârsta de pensionare. În 1950, fermierii americani aveau vârsta medie de aproximativ 48 de ani; la ultimul recensământ, indicatorul a sărit înainte cu zece ani. Dacă nu există un succesor clar şi pe picioarele lui care să preia conducerea, un operator agricol ar putea vinde unui conglomerat, accelerând declinul fermelor familiale din America. „Fermierii sunt cea mai bătrână forţă de muncă din America şi, cu 150 de milioane de hectare de teren agricol care îşi schimbă mâna în următorii 20 de ani, nu putem sta fără să facem ceva şi să sperăm la ce este mai bun”, spune senatorul american Mike Braun, un republican din Indiana care face parte din comitetul pentru agricultură din Senat, precum şi dintr-o comisie specială pentru îmbătrânire. Unul din trei fermieri se pregăteşte să se pensioneze în următorul deceniu, iar SUA au prea multe bariere care îi împiedică pe tinerii fermieri să intre în industrie, a adăugat el. „A ţine America hrănită înseamnă a menţine America puternică.”

Numărul fermelor din SUA a scăzut cu aproximativ 14% între 1997 şi 2022, într-o perioadă cu preţuri ridicate la recolte, când fermierii americani ar fi trebuit să fie deosebit de prosperi. Chiar şi atunci când tinerii fermieri americani doresc să intre în afaceri, pentru ei devine din ce în ce mai greu, cu mai mult de jumătate de milion de ferme americane dispărând în ultimele patru decenii pe fondul creşterii costurilor şi al consolidării rapide. Unii potenţiali succesori au fost, de asemenea, descurajaţi de marjele strânse ale agriculturii americane, de scăderea veniturilor şi înrăutăţirea climei. În Brazilia, agricultura este în general privită ca o carieră atractivă şi profitabilă. Mulţi dintre miliardarii celebri din Brazilia şi-au făcut averile în agricultură, inclusiv mogulul culturilor de soia Blairo Maggi şi magnatul zahărului Rubens Ometto. Fermele familiale din Brazilia tind să fie mari şi multe angajează sute de oameni; unii proprietari călătoresc cu avionul privat. Muzica populară celebrează bogăţia şi puterea peisajului rural, asociind camionete şi pălării de cowboy cu bijuterii şi şampanie. Şi în politică, fermierii din Brazilia simt că au sprijin. Grupul agrobusiness din congresul ţării numără aproximativ 60% dintre parlamentari ca membri. Recent, preşedintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva a prezentat fonduri record pentru sprijinirea agriculturii. Impozitele de succesiune sunt, de asemenea, mici, chiar şi după reforma recentă. Împreună cu creşterea rapidă a recoltelor ţării în ultimii 50 de ani, acele straturi de sprijin suprapuse au stimulat o legiune de tineri moştenitori convinşi că vor avea succes petrecându-şi viaţa în mediul rural.

Numărul fermelor din SUA a scăzut cu aproximativ 14% între 1997 şi 2022, într-o perioadă cu preţuri ridicate la recolte, când fermierii americani ar fi trebuit să fie deosebit de prosperi. Chiar şi atunci când tinerii fermieri americani doresc să intre în afaceri, pentru ei devine din ce în ce mai greu, cu mai mult de jumătate de milion de ferme americane dispărând în ultimele patru decenii pe fondul creşterii costurilor şi al consolidării rapide.

Agricultura a reprezentat aproximativ 24% din PIB-ul Braziliei anul trecut, comparativ cu mai puţin de 6% în SUA, inclusiv industria alimentară şi în industriile conexe. Luana Belusso este un astfel de milenial care îşi foloseşte educaţia în managementul fermelor în Mato Grosso. Când tânăra de 35 de ani a preluat multe dintre părţile financiare şi administrative ale afacerii, una dintre primele ei mişcări a fost să facă rost noi finanţări sigure de la creditori. Aceşti bani au permis fermei pe care o conduce împreună cu tatăl şi fratele ei să adauge irigaţii şi să se diversifice, reducând dependenţa de tradiţionala soia. Pământul dă trei recolte într-un singur an. O mare parte din terenurile agricole de astăzi din Mato Grosso au fost acoperite de pădurea tropicală chiar în anii 1980, ceea ce înseamnă că fermele s-au putut extinde în primul rând prin adăugarea de noi suprafeţe. Pe măsură ce organismele de conducere locale şi internaţionale au luat măsuri împotriva defrişărilor, noua generaţie a trebuit să găsească noi modalităţi de a creşte profitabilitatea. „Tinerii sunt mai îndrăzneţi, îşi asumă mai multe riscuri”, a explicat Belusso. „Tatăl meu a fost îndrăzneţ pe vremea lui.” Adolescenţii americani şi absolvenţii noi care se pregătesc pentru a intra în forţa de muncă pot avea mai multe oportunităţi de a urma o carieră într-o varietate de sectoare, de la îngrijirea sănătăţii la tehnologie. Dar, fără îndoială, puterea culturală a agriculturii în SUA nu este ceea ce a fost cândva.

Cheltuielile publice din SUA pentru cercetarea şi dezvoltarea agricolă au scăzut cu peste 20% în deceniul care s-a încheiat în 2019, la aproximativ 5,2 miliarde de dolari, până la cel mai scăzut nivel din cel puţin 1970. Agricultura nu a fost un mare subiect de discuţie în campania prezidenţială din SUA, şi chiar şi acei fermieri care susţin candidatura lui Trump s-ar putea să se încurce de ideea că acesta va readuce dispute comerciale costisitoare de felul celor care au implicat sectorul în timpul primului său mandat. Secretarul american pentru agricultură Tom Vilsack a încercat să inverseze unele dintre tendinţe şi să atragă mai mulţi participanţi tineri. Agenţia sa a alocat zeci de miliarde de dolari pentru a promova practici agricole ecologice, cum ar fi să permită fermelor să facă profit prin monetizarea excesului de electricitate regenerabilă, precum şi pentru a le ajuta să acceseze noi pieţe, cum ar fi ajutorul alimentar internaţional. Poate funcţiona: numărul producătorilor noi şi începători din SUA – cei cu zece sau mai puţini ani de experienţă în agricultură – a crescut între ultimele două recensăminte. Dave Green, directorul executiv al Wheat Quality Council, a spus că, mai recent, agricultura din SUA atrage un val de tineri antreprenori înfometaţi de afaceri, care nu au crescut la ferme, dar care vor să lucreze pământul. „Mulţi dintre ei intră în agricultură pentru că pare interesant; unii sunt fascinaţi de romanele franceze, iar alţii de culturile agricole, acum că sunt implicate şi drone”, a spus Green. Lăsând la o parte entuziasmul, mulţi au încă multe de învăţat. Este posibil ca noii intraţi fără capital sau experienţă de familie să nu poată produce la aceeaşi scară ca fermierii care îşi transmit pământul şi know-how-ul de la o generaţie la alta. Între timp, înapoi în Brazilia, cei patru succesori ai lui Pasqualotto trăiesc şi respiră agricultura încă de când erau copii. Şi din moment ce cunosc deja dezavantajele, de la conducerea tractoarelor la comerţul cu mărfuri, au planuri mari: dublarea producţiei de porumb şi soia în următorii trei ani şi poate să se mute în aval, adăugând la afacere o fabrică de zdrobire a soiei, o unitate de etanol de porumb sau o divizia de păsări. „Intri într-un cerc vicios pozitiv care te împinge să produci mai mult în fiecare an, iar asta face munca satisfăcătoare”, a spus Matheus Cury Pasqualotto, în vârstă de 26 de ani. „Tatăl meu ne-a sugerat adesea ca eu şi fratele meu să studiem medicina, dar studiul nu a fost niciodată punctul nostru forte; am crescut lucrând cu vite şi cereale.”

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru