Pornită la drum în 1821 ca o afacere specializată în hamuri, de-a lungul anilor Hermès a cunoscut o evoluţie spectaculoasă, ajungând un brand cu prezenţă în multe arii ale luxului. Produsele de sub umbrela acestui brand includ articole din piele, produse din mătase, accesorii de stil de viaţă, mobilier pentru casă, parfumuri, bijuterii, ceasuri şi îmbrăcăminte prêt-à-porter. Vânzările din 2024, la nivel mondial, au ajuns la aproape 15,78 miliarde de dolari, în creştere faţă de 2023, când s-au plasat la 14,84 miliarde de dolari.

Thierry Hermès s-a născut în 1801, în oraşul Krefeld din Germania de astăzi, într-o regiune care făcea parte atunci din Prima Republică Franceză, fiind astfel cetăţean francez. Era al şaselea copil al familiei, iar la 20 de ani, după moartea părinţilor săi, s-a mutat în Pont-Audemer şi s-a angajat ucenic la un meşteşugar local de hamuri. 

Ulterior a ales să-şi continue activitatea la Paris, unde a pus bazele Hermès în 1837, care iniţial era o fabrică de hamuri pentru cai, necesare pentru trăsuri, caleşti şi căruţe. S-a diferenţiat de alţi manufacturieri printr-un specific al tipului de cusătură, iar calitatea şi frumuseţea frâielor şi hamurilor Hermès erau apreciate de clientela pariziană.

Printre clienţii săi se numărau chiar împăratul francez, Napoleon al III-lea, şi soţia acestuia, Eugénie de Montijo. Afacerea pe care o înfiinţase, sub conducerea succesorilor săi, s-a transformat de-a lungul generaţiilor, evoluând de la hamuri la poşete, fermoare, brandul fiind renumit acum pentru aceste produse.

În 1828, Thierry Hermès s-a căsătorit cu Christine Pétronille Piérart (1805 – 30 aprilie 1896) şi au avut un fiu pe nume Charles-Émile, care a preluat afacerea de familie şi a mutat magazinul într-o zonă apropiată de cea în care locuiau clienţi înstăriţi. Charles-Émile a avut doi fii ai săi, Adolphe şi Émile-Maurice, care au fost implicaţi în afacerea de familie, construind o clientelă de elită în Europa, America, Africa de Nord şi Asia. Adolphe i-a încredinţat frâiele afacerii lui Émile-Maurice, crezând că firma avea un viitor limitat în era trăsurilor fără cai – începuseră deja să apară autoturismele. Émile-Maurice a observat însă dinamica în ce priveşte cererea pentru echipamente de şa, ceea ce l-a determinat să orienteze Hermès spre fabricarea produselor din piele „cusute cu şa” şi a coşurilor pentru clienţii care călătoreau cu maşina, trenul sau vaporul. 

Din anii 1950, logo-ul brandului Hermès este o reprezentare a unei trăsuri trase de cai.

Un moment esenţial în evoluţia firmei a fost cel în care Émile-Maurice a obţinut un brevet pentru fermoarul cunoscut sub numele de „Hermès Fastener”. Invenţia fermoarului a produs efecte şi în domeniul vestimentar, alte afaceri fiind interesate de acest produs. De pildă, una dintre afacerile din lumea modei care a inclus în producţie fermoarele este cea fondată de Coco Chanel.

Urmaşii lui Émile Hermès, Robert Dumas-Hermès (1898-1978) şi Jean-René Guerrand-Hermès (1901-1993), au preluat conducerea afacerii în 1950. În 1993, compania a devenit publică, dar un pachet de 80% din acţiuni a rămas în mâinile membrilor familiei Hermès.

Brandul Hermès are multe inovaţii care sunt cunoscute – şi folosite - şi în prezent. De exemplu, fermoarul Hermès, creat în 1923, este utilizat în multe dintre genţile produse în prezent. Iar mătasea Hermès folosită pentru bluzele jocheilor a dus la crearea eşarfelor din mătase, „Jeu des Omnibus et Dames blanches”, în 1923. În jurul anilor 1930, Hermès International a lansat mai multe articole care au devenit clasice, inclusiv geanta mare din crocodil cunoscută ulterior sub numele de Kelly, numită după Grace Kelly.

Brandul s-a extins treptat în tot mai multe domenii şi pieţe. Pe plan local, s-a discutat despre aducerea francizei inclusiv despre posibilitatea ca un magazin Hermès să fie inaugurat anul acesta în zona Piaţa Revoluţiei, din Capitală, dintre Palatul Regal şi Ateneu, care atrage, conform ZF, tot mai multe branduri de lux precum Louis Vuitton şi, posibil, Cartier.