Cum a descoperit un investitor Toscana din inima Ardealului
De ce ar alege proprietarul unui business de sute de milioane de euro răspândit în toate colţurile lumii să investească într-una dintre cele mai sărace zone ale Transilvaniei? „A fost visul meu", spune Heiner Oberrauch, pentru care comuna Mica a devenit locul unde ajunge la fiecare două luni.
PENTRU UN NECUNOSCĂTOR, MICA E GREU DE GĂSIT. Nu apare pe harta geografică a unui smartphone, iar şoseaua care ajunge în comuna din sudul judeţului Mureş este de fapt un îngust drum judeţean, folosit mai mult de şoferii care vor să scurteze distanţa dintre Târgu-Mureş şi Târnăveni. Patru mii de suflete îşi duc viaţa de zi cu zi pe malul Târnavei Mici, zonă cunoscută de sute de ani pentru agricultură şi creşterea viţei-de-vie. Heiner Oberrauch a ajuns prima oară în Ardeal acum 15 ani, când a văzut potenţialul zonei şi a ales să investească, la Târgu-Mureş, într-o unitate de producţie pentru businessul pe care îl conduce. Afacerea ajunge la aproape 200 de milioane de euro pe an şi e specializată pe articole destinate pasionaţilor de munte - îmbrăcăminte şi alte accesorii grupate sub brandul Salewa - o afacere derulată pe parcursul a şase generaţii, cu fabrici în Europa şi Asia şi desfacere pe toate continentele. Circa 300 de angajaţi lucrează în fabrica Salewa de la Târgu-Mureş, pe care a ales să o predea unui prieten de familie, după ce şi-a reorientat producţia dinspre îmbrăcăminte către materiale textile pentru cărucioarele de bebeluşi.
"Bunicul meu era cultivator de viţă-de-vie şi avem vie şi în Italia, aşa că vinul e în ADN-ul familiei", mărturiseşte Oberrauch, care după ce a vizitat Valea Târnavei a întrebat despre potenţialul acesteia şi a aflat că înainte de 1989 regiunea era renumită pentru vinurile produse. Asta i s-a confirmat după ce a adus experţi care să analizeze solul şi clima şi a decis că e locul ideal, mai ales că pământul şi vântul îl ajută să evite tratarea strugurilor cu alte substanţe şi să producă vin 100% pur din punct de vedere biologic - "solul e bogat în minerale şi se aseamănă cu cel din Toscana." În urmă cu cinci ani a demarat proiectul în care a investit până acum trei milioane de euro, din care 20-30% au constat în fonduri europene. La crama de la Mica lucrează în mod curent 15 angajaţi, număr care creşte de câteva ori în perioada culesului strugurilor de pe cele 32 de hectare de teren aflat în proprietatea sa. "Pentru un vin bun, reuşeşti să produci cam zece mii de sticle la hectar, deci dacă anul acesta vom produce 160-170.000 de sticle, ţinta noastră este să ajungem la 200-250.000 de sticle", explică investitorul, menţionând că un vin bun se produce abia de la patru ani în sus, de unde şi perioada de aşteptare până când se va ajunge la capacitatea maximă. Valea Târnavelor este ideală pentru sortimente precum Sauvignon Blanc, Gewurztraminer, Muscat Ottonel, Fetească Regală şi Fetească Albă. Ţelul său este să vândă întreaga cantitate produsă pe piaţa românească, ceea ce ar însemna venituri de până la două milioane de euro, iar în sprijinul său stau cele şase medalii de aur obţinute până acum, alături de premiul "cel mai bun vin" la International Wine Contest - Bucureşti pentru Gewurztraminer, un demisec alb pe care Oberrauch l-ar servi negreşit oricărui invitat de seamă pe care l-ar avea la masă. Până în prezent, zece procente din cantitatea produsă au ajuns în comerţ - în mare parte în localuri de tip horeca sau vinoteci şi mai puţin în supermarketuri -, unele sticle fiind exportate către Italia sau Germania, însă "focusul principal este România". Preţul pentru o sticlă variază între cinci şi 18 euro. Vorbeşte despre ţara în care a ales să investească drept una cu tradiţie în viticultură, atât în producţie, cât şi în ce priveşte obiceiurile de consum: "Dacă standardul general de viaţă creşte, va creşte şi consumul de vinuri; asta a fost cheia din spatele ideii de afacere".
VORBEŞTE CU DRAG DESPRE LOCALNICI ŞI ABILITATEA LOR DE A ÎNVĂŢA REPEDE, dar tonul se schimbă când face referire la dificultăţile avute de un străin care alege să-şi construiască un business în România. Previzibil, problema cea mai mare se leagă de birocraţie: "Nu am ştiut niciodată care era răspunsul corect. Da nu înseamnă mereu da, iar nu poate însemna şi altceva decât nu". El crede cu tărie că, pentru a atrage investitori străini, trebuie rezolvat coşmarul birocratic: "E greu să aştepţi aproape doi ani şi să ţi se ceară în fiecare lună alte hârtii. E mai important să te concentrezi pe struguri şi pe vin decât să pierzi timpul cu alte şi alte documente". Investitorul ia în calcul şi posibilitatea de a dubla producţia pe termen lung, în funcţie de rezultatele obţinute de sortimentele lansate pe piaţă. "Nu ne pare în niciun fel rău că am ales România, deşi în anumite momente a fost dureros."
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro