Dinu Patriciu pare putin trist si pentru cateva secunde pare sa nu aiba replica. Nu ii vine sa creada ca partenerii sai kazahi, carora le-a vandut compania construita in ultimii zece ani pornind de la vechea Petromidia, au decis sa dea publicitatii informatii pe care el nu le-ar fi divulgat niciodata. “Nu trebuia sa spuna cati angajati vor pleca din Rompetrol sau cati bani au platit pe companie, acestea sunt informatii care trebuie sa ramana <in house>”, spune Dinu Patriciu, care a venit saptamana trecuta la Almati, fosta capitala a Kazahstanului, pentru a participa la deschiderea Kioge, cea mai importanta expozitie de petrol din Asia Centrala. De la Kioge nimeni nu a lipsit: toate marile companii petroliere din lume au avut acolo macar un reprezentant pentru negocieri cu autoritatile kazahe si mai ales cu oficialii celor doua mari companii de stat, KMG si Sambruk. Cu cateva minute inainte de aparitia sa la expozitie, Danyar Berlibaev, presedintele consiliului de administratie al Rompetrol, facuse o serie de declaratii in legatura cu strategia Rompetrol pentru urmatorul an, iar cu doua zile in urma, la Astana, raportul anual al TradeHouse KazMunaiGaz arata suma exacta pe care au platit-o kazahii pentru achizitia Rompetrol (1,6 miliarde de dolari). Oficialii kazahi au confirmat, de asemenea, ca valoarea companiei in momentul achizitiei a fost de 2,2 miliarde de dolari, spunand de asemenea ca “nu au auzit niciodata” despre valoarea de 3,6 miliarde de dolari confirmata de companie si ca “pretul atractiv” a fost unul dintre motivele pentru alegerea Rompetrol dintre 45 de companii si rafinarii analizate de kazahi in perioada 2006-2007.

 

Spre deosebire de strategia de comunicare a omului de afaceri roman, care considera ca astfel de informatii pot afecta pozitia companiei pe piata sau productivitatea angajatilor, oficialii KMG sunt mai putin precauti. Pe parcursul catorva discutii scurte cu jurnalisti romani, oficialii kazahi au spus mai multe despre Rompetrol decat s-a aflat pe parcursul ultimului an (anuntul de vanzare a Rompetrol s-a facut la sfarsitul lunii august 2007). Dinu Patriciu spune ca majoritatea deciziilor comunicate de partenerii sai kazahi ar fi facut parte si din strategia sa de restructurare a grupului in aceasta perioada, respectiv vanzarea unor companii care nu fac parte din businessul de baza (non-core) sau disponibilizarea unor angajati. De fapt, adauga Patriciu, un plan de restructurare a fost facut inca din 2006, cand negocierile erau in curs si Rompetrol trebuia sa arate investitorilor cum intentioneaza sa arate compania in cativa ani.

 

“Ar fi fost oricum normal sa ma gandesc la o restructurare, deoarece compania a crescut foarte mult, si cu atat mai mult m-as fi gandit la asa ceva in actualele conditii de piata”, spune Dinu Patriciu, referindu-se la criza financiara internationala.

 

Din punctul de vedere al oficialilor KMG, restructurarea se leaga in principal de faptul ca Rompetrol trebuie integrata in structura companiei kazahe. “Primul scop al unei companii este organizarea eficienta a acesteia, iar in al doilea rand trebuie sa tinem cont de faptul ca KMG este o companie integrata vertical peste tot in lume - luand in considerare aceasta, din portofoliul vast al Rompetrol trebuie eliminate functiile duble”, spune Berlibaev. Presedintele CA al Rompetrol da ca exemplu faptul ca atat Rompetrol, cat si KMG au cate o companie care presteaza servicii de aviatie: “Intr-o situatie ca aceasta, dublata de faptul ca Rompetrol nu are o flota proprie, am luat decizia de vanzare a Eurojet”. Eurojet, care se afla deja in curs de vanzare, este evaluata de Dinu Patriciu (care s-a si aratat interesat de achizitia ei) la un milion de euro.

 

Eurojet este insa una dintre cele mai mici mize ale vanzarii companiilor non-core din Rompetrol. Danyar Berlibaev estimeaza ca vanzarea tuturor firmelor non-core din grupul Rompetrol va aduce aproximativ 100 de milioane de euro, insa nu este deocamdata de acord sa numeasca activele ce vor fi scoase la vanzare si de care ar putea fi interesat tot Dinu Patriciu, din punctul de vedere al caruia sunt active valoroase: “La inceputul anilor 2000, lipsa serviciilor de calitate de pe piata ne-a facut sa lansam in interiorul Rompetrol tot felul de divizii, ce s-au dezvoltat pana au ajuns sa presteze peste 50% servicii catre terti clienti; pe acestea le vom vinde”. Vanzarea companiilor va insemna si plecarea angajatilor catre noul cumparator, numarul lor putand ajunge la 2.000 de persoane, dupa cum estimeaza presedintele CA al Rompetrol. Danyar Berlibaev tine sa spuna insa ca restructurarea si inlaturarea activelor non-core nu vor afecta doar Rompetrol, ci si KMG - a carei companie de media (LLP) ar putea fi vanduta in perioada urmatoare.

 

O restructurare a KMG ar insemna insa o restructurare a intregii economii din Kazahstan, KMG fiind actionar la mai toate companiile de importanta strategica din tara, incepand cu porturile si companiile de transport maritim si pana la rafinarii sau capacitatile de productie de petrol. De asemenea, majoritatea companiilor vestice din domeniul petrolier care vin cu activitati in Kazahstan intra de obicei printr-un joint-venture cu KMG, aceasta fiind un fel de conditie pentru intrarea pe aceasta piata. Faptul ca reprezinta cel mai de pret bun al tarii, industria petroliera, se vede la o simpla privire din balconul Companiei Nationale KazMunaiGaz, care sta fata in fata cu palatul presedintelui Nursultan Nazarbaev. De fapt, din sala de sedinte de la KMG se vede intreaga capitala, cu dimensiunile perfecte si stralucitoare la care a fost trasata cu 15 ani in urma, cand a fost construita. De fapt, capitala este atat de noua, incat nu a apucat sa fie populata decat cu functionarii din aparatul de stat care s-au mutat aici. Dimensionarea orasului a fost facuta insa pe masura unei capitale: zone de restaurante, mall-uri si galerii comerciale sau faleze de kilometri, precum si cladiri de birouri care nu sunt inca tocmai ocupate de chiriasi.