„Trei din zece restaurante din Bucureşti nu oferă bon fiscal, iar la un control mai serios 90% ar fi închise. Patronii care aleg totuşi să ofere bonul fac acest lucru nu pentru că le este frică de lege, ci pentru că le este frică să nu fie furaţi de către angajaţi." a declarat Marcel Vulpoi, partener fondator al firmei de contabilitate şi consultanţă fiscală Vulpoi&Toader Management. Din punctul lui de vedere, impozitul forfetar, contestat de patroni, ar putea fi o soluţie împotriva evaziunii fiscale. Odată cu implementarea acestui impozit, o mică şaormerie de 50 de metri pătraţi va avea de plătit 3.800 de euro pe an, adică zece euro pe zi. Evaziunea fiscală vine însă şi din rândul „celor mari„. Vulpoi oferă exemplul unui mare lanţ de magazine care, în urmă cu trei ani, înregistra 80% din încasări prin firme din Bulgaria, fără TVA. „Eu luam marfa de la respectivul comerciant, făceam factura pe o firmă din Bulgaria, fără TVA, vindeam fără bon fiscal, câştigam dubios de mult, iar statul era prejudiciat prin marele comerciant, nu prin mine."

În contextul modificărilor legislative care se prefigurează în 2014, printre care şi impozitul forfetar, diviziei de contabilitate a V&TM Management i-au fost adăugate două subdivizii, cea de retail şi HoReCa şi subdivizia de infrastructură. Printre clienţii din retail, lucrează cu firme precum Lacoste, Gant, U.S.S. Polo Association. Pe partea de distribuţie, cea mai mare „durere„ pe care o întâmpină divizia este legată de taxa pe ambalaje: o taxă fixă, de 2 lei/kg şi care reprezintă o sumă importantă pentru un lanţ de magazine. În cazul în care o reţea de magazine face contract cu o firmă de reciclare autorizată de Ministerul Mediului, taxa nu trebuie plătită. Puţine firme ştiu acest lucru, iar contabilul oferă exemplul unui lanţ de restaurante care, în urma unui control din partea Agenţiei Fondului de Mediu, a avut de plătit o taxă de 400.000 de euro. „Dacă facem un sondaj de piaţă, şase firme din zece nu fac aşa ceva şi sunt expuse unui risc uriaş.„ Foloasele necuvenite rezultate din „mica înţelegere cu Garda„ nu vor mai reprezenta o variantă, odată cu mutarea controlului operativ la diviza Antifraude coordonată de procurori, explică Vulpoi.

"Şpaga a ajuns foarte scumpă. Lucrurile s-au schimbat, iar oamenii preferă să plătească un consultant fiscal pentru a fi feriţi de probleme, altfel nu mai merge", explică Vulpoi cum epoca foloaselor necuvenite este pe cale să apună. Faptul că majoritatea firmelor din România aleg să îşi angajeze un contabil a ajutat la creşterea afacerii sale din 2004, de la o cifră de afaceri de 30.000 de euro la 2,7 milioane de euro în 2013; încasările de anul trecut au fost cu 10% mai mari faţă de cele din 2012. De la afacerea de bază de contabilitate, firma condusă de Marcel Vulpoi şi partenera lui, Georgiana Toader, s-a transformat într-un „one-stop-shop„, în care cei 70 de angajaţi oferă servicii de consultanţă fiscală şi financiară, în domeniul resurselor umane şi al fondurilor europene, audit contabil şi evaluare, asistenţă şi reprezentare juridică. V&TM este prezentă într-o piaţă estimată la circa 500 de milioane de euro, în care activează alături de PricewaterhouseCoopers (PwC), Deloitte TAX, KPMG, Deloitte Audit TMF România sau BDO Audit. Dacă la nivelul pieţei s-a înregistrat o scădere de circa 10%, V&TM şi-a menţinut creşterea şi în 2013, potrivit lui Vulpoi.

„Nu mi-am dorit să lucrez niciodată în multinaţionale şi nu am avut noroc în viaţă să merg la multe interviuri", îşi descrie Marcel Vulpoi, glumind, traseul carierei. Îşi aminteşte că alegerea profesiei de contabil a fost rezultatul unui sfat primit de la profesorul de matematică din liceu, disciplină la care a fost olimpic: „Dacă vrei să te chinui toată viaţa, du-te la facultatea de matematică, dacă nu, du-te la ASE, că e mai bine pentru tine„. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, specializarea contabilitate, în 2000 şi, după o slujbă în asigurări şi alta la un supermarket din Pantelimon, s-a întors la ASE ca profesor.

Tot atunci s-au conturat şi primele intenţii de a începe o afacere. Planurile s-au concretizat în 2004, în urma unei investiţii iniţiale de 2.200 de dolari. A început cu închirierea unei garsoniere, doi angajaţi şi trei clienţi: Temagon România, o firmă de IT grecească ce lucra cu Romtelecom, Colosseum Project, centrul comercial din Chitila, şi firma specializată pe produse petroliere Mastercam Oil. În primul an cifra de afaceri a fost de 30.000 de euro şi a crescut cu peste 30% în anii următori. Ceea s-a reflectat şi în sediile firmei: de la garsonieră au trecut la un apartament în care lucrau cinci angajaţi, apoi la două apartamente în acelaşi bloc, apoi la trei apartamente, la o vilă (când în firmă ajunseseră să lucreze circa 20 de angajaţi) şi prima clădire de birouri. De trei ani, angajaţii V&TM lucrează într-o clădire nouă din sectorul 1 al Bucureştiului.

Totuşi, Marcel Vulpoi îşi dedică mare parte din timp activităţii din clădirile ASE. Pe lângă faptul că este încă profesor acolo, la catedra de contabilitate, facultatea îi oferă un avantaj concurenţial, după cum el însuşi afirmă. Majoritatea angajaţilor sunt recrutaţi de pe băncile facultăţii, după principiul „Cine ia cele mai mari note la examenele mele este angajat„. Astfel, primul din 120 de studenţi poate fi angajat part-time, cu un salariu de 1.000 de lei pentru patru ore de muncă, dar există şi „unii care au ajuns ca la 23 de ani să câştige şi 1.000 de euro„. Postul de senior accountant e cel mai râvnit de toţi şi poate aduce „salarii de ordinul miilor de euro".

În ceea ce-i priveşte pe clienţi, V&TM are în portofoliu aproximativ 400, din care circa 80% sunt firme din străinătate, în special din Grecia, Israel, Spania şi ţările nordice. Dintre toţi, nordicii sunt „cei mai serioşi„ şi se mulţumesc cu profituri mici. Spre exemplu, la începutul crizei din 2008, un astfel de client a demarat proiectul rezidenţial West Park Residence din zona Bragadiru, cu intenţia de a obţine „un profit decent, de 12%„. Toate cele şapte blocuri din ansamblul rezidenţial au fost vândute, iar anul trecut au găsit cumpărători pentru încă patru blocuri. Paleta de clienţi este vastă: de la societăţi comerciale cu trei angajaţi până la companii cu cifre de afaceri de sute de milioane de euro, cu precizarea că „în domeniul construcţiilor de infrastructură sunt cifrele mari„. Unul dintre primii clienţi, o firmă care vinde accesorii de telefoane mobile, a fost păstrat din superstiţie. Tariful nu a fost renegociat, iar clientul îl sună în continuare pe Vulpoi pentru cele mai mici detalii: „Pe factură, trebuie să semnez obligatoriu aici în stânga?".