Primii administratori de fonduri facultative de pensii au fost autorizaţi încă de acum şase luni, iar primele contribuţii au început să se strângă de mai bine de patru luni - cu câteva luni înainte de data de începere a campaniei de vânzare pentru pensiile private obligatorii. Cu toate acestea, cele şapte fonduri facultative care funcţionează în prezent (aflate în administrarea a cinci societăţi) strângeau la finele lunii octombrie doar în jur de 20.000 de participanţi şi active sub 3 milioane de lei (891.000 de euro). Ritmul lent de vânzare pentru aceste produse se explică, de altfel, foarte simplu: administratorii sunt acum în plină „bătălie“ pentru atragerea clienţilor de pensii private obligatorii - produse pentru care perioada de vânzare este limitată doar până la jumătatea lunii ianuarie 2008. Este însă de aşteptat ca după încheierea campaniei de vânzare pentru produsele de pensie obligatorie, administratorii să înceapă să îşi îndrepte mai mult atenţia şi către pilonul III. Semnale există deja, multe dintre companiile de asigurare (active prin societăţi separate şi în zona pensiilor private) anunţând deja că de la anul vor intra şi pe piaţa pensiilor facultative. Nu cu multă vreme în urmă, Mircea Oancea, preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) anticipa că numărul fondurilor de pensii facultative va creşte în 2008 până la 14 - faţă de doar şapte în prezent -, mai multe companii de administrare fiind in curs de autorizare pe acest segment de piaţă.

Deşi promovată mai puţin de către administratori până acum, pensia facultativă este un produs ale cărui beneficii pot fi chiar mai mari decât ale pensiei obligatorii private. Un calcul al administratorilor ce funcţionează pe această piaţă arată că, dacă pensia de stat poate asigura la bătrâneţe un venit de circa 30% din cel actual, pensia obligatorie poate aduce un beneficiu suplimentar de alte 30 de procente. Venitul suplimentar pe care îl pot asigura cele două componente ale sistemului de pensii (pilonul I şi respectiv pilonul II) este cumva limitat de faptul că, în aceste cazuri, cuantumul contribuţiei este ante-stabilit (şi nu poate fi suplimentat în funcţie de dorinţa contributorului). Practic, pentru pilonul II al sistemului de pensii contribuţia este stabilită prin lege la 2% din venitul brut, procent ce va creşte progresiv cu 0,5% în fiecare an, ajungând la 6% în 2016. Aceşti bani sunt însă redistribuiţi din sistemul public de pensii, diminuându-l, iar câştigul suplimentar poate să vină din randamentele pe care le obţine administratorul privat.

Un venit suplimentar mai consistent poate fi însă asigurat de pensiile facultative - produse din aşa-numitul pilon III al sistemului. Deşi contribuţiile pe care le poate face un angajat în acest sistem sunt şi ele limitate, la 15% din venitul lunar, pentru moment, o pensie facultativă are câteva avantaje evidente. În primul rând, angajatorul poate să participe şi el cu o cotă egală cu contribuţia angajatului - pensiile fiind considerate, ca atare, un mijloc bun de fidelizare a salariaţilor. Pentru contributor, avantajul este o sumă mai mare care se strânge într-un cont individual - spre deosebire de sistemul public, în care banii se strâng într-un cont unic şi nu sunt investiţi, ci doar redistribuiţi imediat în sistem. Un al doilea avantaj al acestor produse stă în deductibilitatea fiscală pe care legea o stabileşte pentru o contribuţie maximă de 200 de euro pe an (atât pentru angajat, cât şi pentru angajator). Practic, această deductibilitate asigură contributorului din start un randament de 16% al investiţiei făcute, fără a mai pune la socoteală câştigurile pe care (cel puţin teoretic) trebuie să i le aducă plasarea acestor sume în diferite instrumente financiare. Un alt avantaj ţine de faptul că acest sistem este deschis şi angajaţilor cu vârste mai înaintate - spre deosebire de pilonul II, în care nu pot intra decât cei de maxim 45 de ani (existând obligativitate doar pentru cei de maxim 35 de ani). Pentru a obţine o pensie facultativă, clientul unui asemenea fond are doar obligaţia de a vira minim 90 de contribuţii lunare (altfel spus, de a contribui minim 7,5 ani), iar aceste contribuţii nu trebuie să fie în mod obligatoriu consecutive. În plus, fără a scădea sub un minim impus de fiecare companie în parte (ce variază în prezent între 3,5 şi 6 lei pe lună) şi un maxim de 15% din venitul lunar brut, nivelul contribuţiei poate fi crescut sau diminuat în timp, în funcţie de disponibilitatea participantului. Plata pensiei private facultative se poate face după vârsta de 60 de ani, iar legea permite şi continuarea contribuţiei după această vârstă.

În acest moment - la doar câteva luni de la lansarea sistemului - este aproape imposibil de estimat ce venit vor aduce pensiile facultative peste ani buni de acum înainte, cu atât mai mult cu cât acesta depinde mult de cuantumul şi perioada de contribuţie. Estimări există însă, făcute de companiile ce administrează astfel de fonduri. Spre exemplu, cu o contribuţie anuală de 200 de euro realizată timp de 35 de ani, un salariat poate obţine o pensie facultativă de circa 135 de euro pe lună, eşalonată pe o perioadă de pensionare de 15 ani - calculau mai demult specialiştii de la Raiffeisen Asset Management (RAM). Calculele iau în considerare un randament mediu anual de 5%. Pe site-ul Aviva, un instrument de calcul arată că pentru a avea o pensie suplimentară de 150 de lei pe lună (1.800 de lei pe an), o femeie cu vârsta actuală de 30 de ani ar trebui să contribuie timp de 30 de ani cu o sumă lunară de 71 de lei. Aceste valori sunt însă doar orientative - dat fiind că ele depind mult de randamentul pe care vor reuşi să îl obţină prin investirea activelor administratorii. Cu titlu de exemplu, fondurile de pensii din Bulgaria au înregistrat în perioada septembrie 2005-septembrie 2007 o rată medie anuală de creştere de aproape 13%, potrivit autorităţilor din această ţară, în timp ce randamentele anuale ale fondurilor private de pensii poloneze variază între 10% şi 13,5%.

Cu titlu de exemplu, fondul facultativ ING Clasic (unul dintre primele autorizate, în aceeaşi zi cu AZT Moderato al Allianz Ţiriac şi Pensia Mea al Aviva) avea la sfârşitul lui octombrie active în administrare de 714.600 de lei (peste 212.000 de euro) şi peste 4.500 de participanţi. Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul companiei, în ultimele trei luni evoluţia valorii unităţii de fond la ING Clasic a consemnat un plus de 1,88%. Totuşi, evoluţiile de până acum nu sunt relevante pentru mersul acestor fonduri pe termen lung, dat fiind că până în momentul în care portofoliul ajunge la un milion de lei active nete (circa 300.000 de euro), nu se aplică structura de investiţii din prospect (iar banii sunt ţinuţi în depozite bancare). Până atunci, evident, şi randamentele sunt pe măsură.

Puncte cheie

FONDURI FACULTATIVE. AZT Moderato, administrat de Allianz-Ţiriac, este deocamdată cel mai mare fond de pensii facultative de pe piaţă, cu 7.930 de participanţi şi active administrate de 1,26 milioane de lei. Al doilea fond administrat de Allianz-Ţiriac, AZT Vivace, cumulează 2.981 de participanţi şi active de peste 300.000 de lei. ING Asigurări de Viaţă administrează, la rândul său, două fonduri: ING Clasic (cu 4.528 de participanţi şi active de 714.603 lei) şi ING Optim (cu 1.853 de participanţi şi active de aproape 250.000 de lei). Fondul Pensia Mea, administrat de Aviva, avea la finele lui octombrie 2.231 de participanţi şi active de 344.837 de lei), BCR Prudent, administrat de BCR Asigurări de Viaţă, avea 335 de participanţi şi 45.179 de lei active, iar OTP Strateg, administrat de OTP Garancia, strângea la acelaşi moment 73 de clienţi şi active de 6.269 de lei. Cel din urmă a intrat însă „în joc“ doar de curând, respectiv în luna octombrie. Pe piaţa pensiilor facultative mai este autorizat şi Raiffeisen Asset Management, însă fondul său nu este încă avizat pentru a putea vinde.

VIITOR. Numărul fondurilor de pensii facultative se va dubla în 2008, mai multe companii de administrare fiind în curs de autorizare pe acest segment de piaţă, anticipa recent preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), Mircea Oancea.

CONTRIBUŢII: Prin lege, contribuţia maximă la fondurile de pensii facultative este de 15% din venitul salarial brut lunar, iar în limita a 200 euro/an contribuţiile sunt deductibile fiscal. Opţional, şi angajatorul poate contribui în contul salariaţilor, limita de deductibilitate fiind tot de 200 de euro. Contribuţia netă (respectiv suma plătită de către participanţi şi/sau în numele acestora din care s-a dedus comisioanele) se transformă în unităţi de fond, într-un cont al participantului. Administratorul investeşte banii în instrumente financiare, potrivit politicii de investiţii, definită în prospectul schemei. Suma care se acumulează în contul contributorului (egală cu numărul de unităţi de fond înmulţit cu valoarea la zi a unei unităţi de fond) este activul său personal - care se transformă, după perioada legală de contribuţii, în pensie facultativă. Un contributor poate participa la oricâte fonduri de pensii facultative doreşte, legea nelimitându-i această opţiune, dar rămâne în picioare condiţia ca suma maximă a contribuţiilor să nu depăşească 15% din venitul lunar.

PLATA PENSIEI FACULTATIVE: Contributorul are dreptul să îşi încaseze pensia facultativă dacă îndeplineşte cumulat trei condiţii: a împlinit vârsta de 60 ani, a plătit minim 90 de contribuţii lunare şi activul său este cel puţin egal cu o sumă minimă ce va fi stabilită prin lege. Dacă un participant nu îndeplineşte una dintre ultimele două condiţii, el poate să primească suma din contul său ca plată unică sau rate pe o durată de maxim cinci ani.