"Cand Nelu (Nelu Iordache, proprietarul grupului Romstrade - n.r.) a venit la mine si mi-a propus sa facem o companie de aviatie, eu i-am spus: Daca vrei low-cost, o sa fie foarte greu si sa nu te astepti la profit. Asta e un business de carte de vizita, care se poate dezvolta si ajunge la o valoare mare, dar nu e business de profit." Gheorghe Racaru povesteste cu placere despre inceputurile Blue Air din urma cu sase ani. Cu la fel de multa placere vorbeste si despre parcursul ultimilor ani, in care compania a crescut pana a devenit liderul - profitabil - al pietei locale de aviatie. Racaru scade insa ritmul vocii cand vine vorba de 2010, care a fost anul cu ghinion pentru Blue Air.

A inceput cu eruptia vulcanului din Islanda, care a afectat toate companiile de aviatie. A continuat cu faptul ca au inceput sa se vada efectele crizei si o presiune "foarte mare pe venituri". "2010 a inceput foarte agresiv din punctul de vedere al ofertelor de pe piata si a dus la o scadere a pretului biletului mediu cu pana la 40%", povesteste Racaru cum a inceput nevoia de reorganizare a companiei. Proces care a inceput cu externalizarea activitatii de handling de pe Baneasa (dimpreuna cu 160 de angajati) catre o alta companie din grupul Romstrade, Infragroup.

A continuat cu analiza a ceea ce se numeste "structura de ruta", iar Gheorghe Racaru spune ca au fost inchise bazele si rutele cele mai scumpe, cum ar fi baza din Cipru, deschisa in acest an: "Costurile fixe cu baza din Cipru erau de aproximativ 100.000 de euro pe luna (aici intrand salariile, diurnele, chiria, facilitatile aeroportului, dispeceratul), in conditiile in care baza nu ne-a adus mult trafic suplimentar, iar previziunile pentru sezonul de iarna nu erau deloc atractive. In conditiile acestea, a fost prima pe lista de costuri de taiat".

Au urmat baza de la Sibiu (ale carei costuri erau mai mici cam cu 20-30% fata de baza din Cipru) si cursele interne, dar si cateva curse externe - cum a fost cazul Vienei (cursa a carei deschidere este considerata acum o greseala de catre Racaru) si al Lisabonei ("o cursa lunga, care ne forta sa crestem tarifele si sa fim de multe ori mai scumpi decat companiile de linie").

Cele mai mari costuri ale companiei erau legate insa de plata avioanelor. Toata flota Blue Air este luata in leasing operational de la opt companii straine de profil. Racaru spune ca doar chiria pe care o platea compania lunar pentru fiecare avion varia intre 140.000 si 400.000 de euro. "Noi am inchiriat aceste avioane cand piata era foarte sus, in 2007 si 2008, cand cu greu gaseai un avion liber pe piata si nici nu se punea problema negocierii; acum insa, sunt o gramada, si putem lua un avion cu 90.000 de euro pe luna", explica Racaru, care a inaintat tuturor companiilor de leasing o cerere de renegociere a contractelor.

"Unii au acceptat si au renegociat, iar noi am ajuns la rate lunare intre 70.000 si 110.000 euro pe luna, iar altii, in special cei care ne inchiriasera modelele Next Generation de la Boeing, nu au acceptat si le-am returnat avioanele, 6 in total". Racaru spune insa ca, in contextul inchiderii celor doua baze - de la Larnaca si Sibiu - se eliberasera oricum trei aeronave, al patrulea opera pe baza de la Bacau, ceea ce a insemnat renuntarea la doua avioane care operau de pe Baneasa. Temporar, din 15 septembrie (cand au plecat cele 6 avioane), pentru zborurile ramase neacoperite au fost inchiriate aeronave McDonald Douglas de la JetRan, companie specializata pe wet-lease (inchiriere a avionului cu tot cu personal navigant, catering, serviciu tehnic etc.) si detinuta de omul de afaceri Ovidiu Tender.