La final de septembrie, în vestul Germaniei este frig, poate mult prea frig. Am plecat din Bucureşti în tricou, de la 30 de grade, însă odată ajunsă în Dortmund, cel mai apropiat oraş de Münster că-tre care există o cursă directă de avion din Bucureşti, mi-am dat seama că la nemţi toamna s-a instalat deja. Dimineţile sunt foarte friguroase, 3, cel mult 5 grade, iar după-masa cu greu te poţi despărţi de o jachetă.

Münster este situat pe râul Aa, la o oră şi jumătate de mers cu maşina din Dortmund. Şi de mers nu pe orice şosea, ci pe vestitele autobahn-uri, unde te pierzi în cele 4 sau 5 benzi pe fiecare sens de mers şi pe care poţi conduce fără limită de viteză. Dar dincolo de autostrăzi, în Münster nemţii au uitat de Volkswagen-uri sau de BMW-uri şi au ales un mijloc de transport mult mai simplu şi mai ecologic.

Oraşul Münster este cunoscut ca fiind capitala germană a bicicletelor, în condiţiile în care cei circa 300.000 de locuitori deţin, împreună, 5-600.000 de vehicule pe două roţi. Iar aceasta este statistica oficială, care se referă la bicicletele înregistrate la primărie, dar locuitorii din Münster estimează că de fapt în oraş există peste 1 milion de biciclete. "O bicicletă este pentru timpul săptămânii, una este pentru weekend, iar alta este de plăcere", spune Hilda, un ghid din Münster care nu a venit pe bicicletă doar pentru că voia să ne arate oraşul la pas.

Ea recunoaşte că obiceiul de a folosi bicicletele a fost împrumutat de la vecinii olandezi, a căror graniţă se află la circa 100 de kilometri distanţă de Münster. Dar parcă şi mersul pe bicicletă este tipic nemţesc în acest orăşel, este poate chiar mai organizat decât în Amsterdam, unde nu de puţine ori am fost la un pas de a fi "călcată" de biciclişti. Recunosc, în cea mai mare parte a timpului, din vina mea, pentru că mergeam tipic româneşte şi uitam că în alte ţări chiar există piste pentru biciclişti.

Revenind însă la Münster, unul dintre primele lucruri care îţi atrag atenţia, după ce te obişnuieşti cu vehiculele pe două roţi, este numărul mare de tineri. Iar acest lucru este explicabil prin faptul că Münster este unul dintre cele mai importante centre universitare din Germania. "50.000 de studenţi învaţă la Universitatea din Münster sau, cu alte cuvinte, 1 din 6 locuitori este tânăr şi studiază", explică ghidul Hilda, care adaugă că, de altfel, universitatea este cel mai mare angajator din regiune, cu peste 12.000 de salariaţi.

Iar atunci când nu sunt la cursuri sau în campus, cei mai mulţi studenţi vin în centrul vechi al oraşului pentru a bea o bere şi a fuma trabucuri parfumate. Una dintre cele mai cunoscute berării pentru studenţi, dar şi pentru turişti este Pinkus Müller, situată în centrul oraşului, lângă strada Uberwasser. Berea casei costă aici 5 euro, iar recomandarea mea de mâncare este un Pfeffersteak, friptură de vită în sânge cu piper roşu şi cartofi prăjiţi, care costă 20 de euro.

Clădirile din Münsterul de astăzi par vechi, dar de fapt cea mai mare parte a lor este construită în ultimii 50-60 de ani. Münster a fost aproape "ras" de pe faţa pământului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce trupele Aliaţilor au bombardat oraşul, distrugând 90% din suprafaţa centrului vechi şi peste 60% din restul oraşului. Dar nemţii s-au mobilizat şi au luat decizia că îşi vor reconstrui oraşul de la zero, cu forţe şi bani proprii. "Toate faţadele clădirilor din centrul vechi al oraşului sunt realizate după planurile vechilor clădiri, distruse în război", spune Hilda. Iar nemţii au organizat inclusiv o loterie prin care au strâns peste 1,5 milioane de mărci germane pentru a reconstrui Primăria.