Bun venit in Anul iepurelui!
Iepurele despre care vom vorbi nu este de metal (precum in calendarul chinezesc), ci din carne, oase si blanita. Cum s-a catarat el in titlul unui roman-cult in tarile nordice, un roman devenit, ulterior, si un bestseller international? Simplu: printr-un accident. Mai precis, un accident de masina.
Eroul cartii, Vatanen, este jurnalist la un ziar din Helsinki. Un individ blajin si fara mari drame existentiale, care isi face sarguincios, dar plictisit meseria. Plecat pentru un reportaj in provincie, impreuna cu un coleg fotograf, loveste cu masina, in plina pustietate, un iepure, iepurele nostru titular. Plecat pe urmele lui, il gaseste, ii ingrijeste labuta zdrobita si se ataseaza de el intr-atat, incat hotaraste, sub imperiul unei decizii aparent nesabuite, sa-si abandoneze nu doar colegul, ci toata viata lui anterioara. Adica nevasta (o femeie artagoasa si acra, care, pe deasupra, il mai si inselase), prietenii, casa si slujba calduta din capitala finlandeza. Fara regrete, dar si fara mari sperante de viitor, Vatanen isi vinde, telefonic, barca cu panze acostata intr-un fiord si, cu banii primiti la sediul unei banci din provincie, porneste intr-o veritabila odisee ecologista spre Cercul Polar, insotit de iepurasul vatamat.
Cuplul om-iepure starneste hazul si rascoleste, intr-o maniera cu totul neobisnuita, resursele de tandrete ale cititorilor. Caci ce poate fi mai induiosator decat grija pe care si-o poarta unul altuia, maniera aproape stiintifica in care ziaristul hraneste animalul si felul cum animalul ii da omului tarcoale dupa fiecare scurta disparitie? Tandemul, in ciuda a tot soiul de oprelisti (o arestare la sediul politiei rurale, o urmarire ca-n filme, dupa ce a trecut fraudulos granita cu URSS, incendiul unei paduri) isi urmeaza impacat periplul spre niciunde si intalneste o galerie absolut fermecatoare de personaje (un doctor dus cu pluta, un buldozerist sinucigas, o pseudo-avocata, un fost politist paranoic si multi, multi altii, care mai de care mai nazdravani). Oriunde ajunge, Vatanen gaseste adapost, ba chiar si cate o slujba temporara, este intampinat cu solicitudine, se apropie hamesit de miracolul naturii si pare, in ciuda atmosferei suprarealiste prin care inoata, ca poate in sfarsit respira liber. Toate astea datorita, evident, micutului iepure schiop.
Arto Paasilinna, "Anul iepurelui", Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2010
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro