Autorul şi-a dat seama că, în decursul anilor, modul de funcţionare al minţii sale s-a schimbat. Nu mai era capabil să dea atenţie unui lucru mai mult de câteva minute şi toate informaţiile care îi erau supuse atenţiei puteau fi doar survolate. "Creierul meu, mi-am dat seama, nu doar o lua razna. Era flămând. Cerea să fie hrănit aşa cum îl hrănea netul - şi cu cât înghiţea mai multă hrană, cu atât foamea sporea. Chiar şi atunci când nu eram lângă computer, tânjeam să-mi verific mailul, să clichez pe link-uri, să fac ceva Googling. Voiam să fiu conectat."

Să nu ne lăsăm păcăliţi însă de acest efect retoric. Cartea consemnează, cu acuitate, metamorfozele cerebrale survenite ca urmare a relaţiei intime cu internetul, cele mai multe de semn negativ, dar nu uită să sublinieze şi salturile de nivel cognitiv, privirea "fenomenologică" pe care ne-o înlesneşte şi ne-o dezvoltă Reţeaua.

Traducătorul cărţii (deosebit de nuanţat şi de plastic în tălmăcire) îi rezumă cât se poate de eficient miza: "Utilizarea intensivă a internetului nu modifică numai <softul> activităţii noastre cerebrale, deprinderile, cunoştinţele şi capacităţile noastre pur intelectuale, ci, prin intermediul schimbării acestora, provoacă fără dubiu adevărate mutaţii şi restructurări profunde, unele ireversibile, ale 'hardului' nostru, modificând circutiele şi funcţiile creierului ca organ corporal". Mintea liniară (literară, dacă vreţi), a omului deprins să citească bunele şi vechile cărţi de hârtie a fost dată la parte de un nou gen de minte, care doreşte şi are nevoie să primească şi să distribuie informaţii în explozii scurte, izolate.

"O lectură obligatorie - spune Daniel Menaker, de la Barnes & Noble Review - pentru oricine doreşte o expunere substanţială, pătrunzătoare a tehno-temerilor pe care, oricât de firave ar fi, mulţi dintre noi le-am împărtăşit în ultimele decenii."

Nicholas Carr, "Superficialii: efectele internetului asupra creierului uman", Editura Publica, Bucureşti, 2012