A fost, într-adevăr momentul de apogeu al puterii americane, după care crespusculul a început, treptat, să se instaleze. Odată cu el, a început să se schimbe şi configuraţia zonelor de putere ale lumii, iar forţele emergente au prins să se afirme din ce în ce mai categoric, nu doar în plan economic.

Paul Starobin, un jurnalist cu vechi state de corespondent de presă, analizează din punct de vedere istoric întreaga evoluţie a SUA în ultimul deceniu şi se plasează în unghiul unei concluzii lipsite de echivoc: America, altădată puterea dominantă a lumii, "centrala electrică unde erau generate idealurile şi apoi erau răspândite în lumea întreagă", a ajuns la capătul ascendenţei sale globale.

În prezent, America este obligată să se confrunte cu istoria, iar dezintegrarea puterii ei se reflectă în întreaga gamă de influenţe militare, politice, economice şi culturale. În cazul componentei militare, de pildă, deteriorarea forţei armate este ilustrată de neputinţa de a obţine victorii decisive asupra bandelor de insurgenţi din din Irak şi din zonele tribale ale de la graniţele Pakistanului şi Afganistanului.

Viziunea lui Starobin nu este însă una mizerabilistă, pentru că, spune el, "lumea post-America nu trebuie neapărat să fie una dezastruoasă pentru americani, ba chiar ar putea deveni una eliberatoare". Partea cea mai interesantă a cărţii încearcă să prevadă ce va urma mai departe, după ce SUA îşi va transfera o parte din responsabilităţile de lider, dar şi de gardian al ordinii mondiale. Printre ipotezele lui Starobin se numără haosul global, dominaţia Chinei şi, într-o viziune mai radicală, o epocă a oraşelor-stat sau a unei civilizaţii universale, culminând cu instaurarea unui guvern mondial.

Paul Starobin, "Sfârşitul secolului american", Editura Litera, Bucureşti, 2011