Interesul autorului pentru problematica comunismului, interes dezvoltat la jumătatea anilor 80, s-a manifestat iniţial prin câteva vizite la Moscova (în miezul aprins al "imperiului răului", cum numea Ronald Reagan URSS) şi apoi printr-un stagiu de studii la Universitatea de stat din Moscova, în plină perioadă a Glasnostului gorbaciovist. Aici a avut prilejul să studieze dinăuntru fenomenul, pe baza documentelor de arhivă şi a unor informaţii la prima mână, dar şi prin intermediul traiului cotidian, al discuţiilor cu colegii-studenţi sau cu alte persoane dispuse să livreze amănunte susceptibile de interes.

La întoarcerea în Anglia a început analizarea materialului informativ stocat, articularea unei solide schelării teoretice şi apoi dezvoltarea subiectului, care urma să fie nu doar o istorie a comunismului sovietic, ci a celui mondial, în toate manifestările lui (inclusiv forma hibridă cunoscută de China post-maoistă şi comunismul naţionalist al anilor '60-'70), din Cuba castristă până în Coreea de Nord, trecând prin America Latină şi Europa de Est (cu referiri destul de firave la România). Cartea a apărut după o lungă perioadă de "dospire" şi de reflecţie, în 2009.

Conceput într-o formă narativă agreabilă, volumul urmăreşte istoria comunismului (începând cu o perioadă să-i zicem protocomunistă - cea a Revoluţiei franceze) în cele patru etape principale ale sale, "pe măsură ce punctul central al influenţei lui s-a deplasat de la vest spre est şi spre sud: din Franţa în Germania şi Rusia, apoi mai departe spre est până în Asia de Sud-Est după cel de-al Doilea Război Mondial, iar apoi spre Sudul global: America Latină, Africa, Orientul Mijlociu, sudul şi centrul Asiei în anii 1960 şi 1970", pentru ca apoi să se întoarcă la matcă, revenind în Europa. Priestland nu realizează doar o carte de istorie în sens tradiţional, o consemnare a dispariţiei unui sistem, ci şi o descifrare a actualităţii şi o lecţie despre viitor.

David Priestland, "Steagul roşu. O istorie a comunismului", Editura Litera, Bucureşti, 2012