In ciuda tendintelor prezente de globalizare, "animalele tribale" ale lui Desmond Morris sunt incapabile sa se adune intr-o supercomunitate universala, pentru ca, oricat de spectaculos ar evolua in viitor tehnicile de comunicare in masa, vor exista mereu limitarile biosociale ale speciei noastre. "Noi nu suntem echipati, ca termitele, sa devenim membri benevoli ai unei vaste comunitati."

Inspectand, din unghiul unei istorii multimilenare, aceste constrangeri ale speciei, Morris alcatuieste un scurt tratat de antropologie (vioi, spiritual, strain de poncifele si ariditatea manualului stiintific), care deseneaza drumul pe care omenirea l-a avut de parcurs de la stadiul de maimute la actuala ei infatisare si randuire sociala, de la stadiul de vietuitoare ale cavernelor la acela de locuitori ai polis-urilor si ai megalopolis-urilor. Omul erei moderne se refera adesea la lumea lui agitata ca la o "jungla de beton" - descriere complet inexacta, cata vreme, in conditii de salbaticie, deci in jungla, animalele "nu se automutileaza, nu se masturbeaza, nu-si ataca puii, nu fac ulcer gastric, nu devin fetisiste, nu sufera de obezitate, nu formeaza perechi homosexuale si nu comit crime". Or, in randul oamenilor orasului, toate acestea se petrec, si inca cu asupra de masura - asa cum se petrec si printre animalele aflate in captivitate. In concluzie, orasul n-ar fi nici pe departe o jungla de beton, ci pur si simplu o uriasa gradina zoologica.

Animalul uman modern nu mai traieste in conditiile naturale ale speciei lui. El a fost capturat, insa nu de vreun colectionar, ci de propria sa inteligenta sclipitoare si "s-a aruncat singur intr-o menjarie agitata, unde este intr-un pericol continuu de a ceda tensiunii". Surprinzand aceasta tensiune, Desmond Morris ne avertizeaza asupra riscurilor pe care captivitatea urbana le antreneaza, facand insa, in acelasi timp, si elogiul miracolelor ei.

Desmond Morris, "Zoomenirea", Editura ART, Bucuresti, 2010

ALTE APARITII EDITORIALE

Clasa de mijloc a spiritului

Pornind de la ideea ca exista o fascinatie puternica fata de modelul intelectualului de elita, volumul propune o perspectiva caleidoscopica, adunand numeroase voci (Caius Dobrescu, Mircea Flonta, Vasile Morar, Alexandru Matei, Adrian Gavrilescu, Michael Shafir si altii), care invita la deschiderea unui dialog despre viitorul intelectualitatii romanesti: "Cum trebuie ea sa se manifeste aceasta in viitor? Ce valori ar trebui sa promoveze? In ce fel trebuie aceasta sa contribuie la formarea unor noi generatii de studenti si tineri?". Potrivit, coordonatorilor, volumul este o pledoarie pentru pentru o clasa de mijloc a spiritului, ceea ce vrea sa spuna ca intelectualitatea ar trebui sa fie dominata de corpul specialistilor, bine antrenati si buni manuitori ai domeniilor lor, iar nu de niste elite, capabile doar sa faca parada de o cultura eclectica, enciclopedica, "buna la toate si la nimic".

Sorin Adam Matei, Mona Momescu (coordonatori), "Idolii forului", Editura Corint, Bucuresti, 2010

Romania, portret in miscare

O panorama complexa, neatinsa de patimi politice, a evolutiei pline de meandre si obstacole a Romaniei, intre momentul prabusirii sistemului comunist in 1989 si cel al crizei sistemului capitalist din 2010. Douazeci de ani surprinsi in patru sectiuni elocvente: 1. o cronologie detaliata, organizata pe ani, infatiseza evenimentele perceptibile la nivelul vietii de zi cu zi (de la vizite ale sefilor de stat straini in Romania si pana la escrocherii gen Caritas); 2. viata constitutionala a tarii, cu evolutia ei de la constitutia de tranzitie la cea in vigoare, cu modificarile efectuate de-a lungul timpului; 3. o sinteza a vietii politice si a factorilor carora le putem atribui in mare parte victoriile si esecurile de pana acum: partidele, sefii de stat si de guvern, rezultatele proceselor electorale, componenta tuturor guvernelor postcomuniste; 4, in sfarsit, un tablou al statisticilor economice.

Stan Stoica, "Romania dupa 1989", Editura Meronia, Bucuresti, 2010