Aceste poveşti urmează, în general, o linie comună: personaje principale tinere şi de cele mai multe ori inocente care se aventurează în lume (sau, după caz, în universul în care este construită povestea) şi înfruntă diverse obstacole. Milioane de adolescenţi din lumea întreagă aşteaptă filmele cu tineri care salvează lumea, iar vânzările cărţilor de gen au crescut cu 150% în ultimii şase ani. Trebuie însă să ne punem următoarea întrebare: este acesta un nou fenomen cultural de durată sau o modă care va trece în câţiva ani?

Printre francizele de gen care au luat cu asalt Hollywoodul se numără Harry Potter, The Hunger Games, Divergent sau Twilight. Dar pentru fiecare film de succes, care devine ulterior o franciză de miliarde, există altele care nu reuşesc să îşi atingă potenţialul. Exemple sunt multe, precum Mortal Instruments sau I Am Number Four; de ce au însă doar anumite poveşti succes? La prima vedere, explicaţia pare a sta în succesul cărţilor pe care filmele se bazează. Producţiile de la Hollywood, chiar bugetate cu sute de milioane de dolari, respectă în mare măsură traseul trasat în print.

„Atunci când Twilight era la modă, în 2008-2009, vânzările cărţilor de ficţiune pentru tineri adulţi au generat peste 50 de milioane de lire sterline“, explică Tom Tivnan de la The Bookseller. „Cărţile semnate de Suzanne Collins (seria The Hunger Games - n.red.) au doborât recorduri în 2012, vânzând peste 36 de milioane de copii. De atunci, piaţa a mai scăzut, dar cred că poveştile Divergent semnate de Veronica Roth vor umple acest spaţiu. Cred că Roth este pe cale să devină şi ea un superstar“, mai spune analistul. Povestea din Divergent este plasată într-un viitor în care oamenii sunt împărţiţi în mai multe facţiuni, în funcţie de personalitatea fiecăruia. Personajul principal, Tris Prior, este o tânără care nu îşi găseşte locul în niciuna din aceste facţiuni, iar acest lucru o transformă într-o ţintă pentru autorităţi.

Francizele de multe milioane de dolari născute din cărţi ale unor autori cvasinecunoscuţi demonstrează faptul că nu ai nevoie de un nume ca să ai succes. Hollywoodul nu se mai lasă sedus de autori cu zeci de cărţi sau scenarii în spate, preferând să adapteze, pentru marele ecran, poveştile care au succes în prezent. Un exemplu în acest sens este Sally Green, o contabilă din Marea Britanie în vârstă de 52 de ani. În timpul concediului de creştere a copilului, Green a început să lucreze la un roman numit Half Bad. Lucrarea sa a ridicat un val uriaş de entuziasm, fiind achiziţionată de un grup de publisheri pentru 1 milion de lire sterline. Drepturile de publicare au fost revândute în 42 de ţări, un record absolut pentru un roman de debut, iar producătorii seriei Twilight au cumpărat deja drepturile pentru realizarea unui film.

Half Bad spune povestea unui tânăr de 16 ani, pe nume Nathan, care se trezeşte ostatic într-o casă din Scoţia, fără electricitate sau căldură. Cea care îl ţine închis, Celia, îl supune unui tratament inuman, dar nu trece mult până ce Nathan îşi descoperă puterile magice. Vă puteţi astfel face o idee de ce cartea semnată de Green a fost atât de bine primită de specialişti.

Dacă vă imaginaţi însă că acest gen a început odată cu universul imaginat de JK Rowling, este bine să ştiţi că ficţiunea pentru tineri adulţi există de sute de ani. Publicaţia The Guardian of Education, fondată în 1802, a fost prima care a tratat cărţile pentru copii, definind conceptul de tineri adulţi ca aparţinând segmentului de vârstă 14‑21 de ani. Editorul publicaţiei, Sarah Trimmer, a diferenţiat cărţile pentru copii de cele pentru tineri adulţi. Lucrări victoriene clasice, precum Insula comorilor, au fost poveşti de aventuri pe gustul adolescenţilor deoarece descriau tineri care ţineau piept adulţilor. Cărţile clasice ale secolului XX, pe de altă parte, precum De veghe în lanul de secară sau Împăratul muştelor au fost scrise pentru adulţi, dar aveau ca personaje principale copii sau adolescenţi care înfruntau ipocrizia celor mari, acest lucru fiind pe placul tinerilor. Dar cartea considerată a fi primul volum clasic de ficţiune pentru tineri adulţi, aşa cum termenul este înţeles astăzi, este The Outsiders.

Lucrarea, publicată în 1967, reprezintă primul volum al scriitoarei S.E. Hinton, care avea doar 17 ani când a aşternut aventurile unor găşti de elevi din Oklahoma. Nu au trecut mulţi ani până ce romanele despre băutură, droguri sau sexualitate în rândul tinerilor au început să domine piaţa.

30 de ani mai târziu, JK Rowling lansa primul volum din seria Harry Potter, ce avea să fie urmat de cărţi precum Twilight sau The Hunger Games. Ficţiunea pentru tineri adulţi domina din nou lumea literară, singurul lucru diferit fiind contextul.

În loc să abordeze subiecte precum lupta interioară sau probleme sociale, cărţile din ziua de azi prezintă personaje adolescentine blocate în medii ostile, conduse de forţe inamice, din care ele trebuie să scape. Iar acest experiment literar pare să ducă la o creştere substanţială a bazei de cititori, fie că aceştia o recunosc sau nu. Un amănunt interesant: în anul 2000, editura Bloomsbury (deţinătoare a drepturilor de publicare pentru cărţile lui Rowling) a lansat o ediţie specială a cărţilor Harry Potter, cu o copertă fără text sau poze, destinată adulţilor care doreau să le citească în public.

James Dashner, autor al seriei The Maze Runner, crede că succesul înregistrat de filmele cu adolescenţi se datorează, în primul rând, nostalgiei. „Anii adolescenţei sunt cei mai importanţi şi, fie că ne-o dorim sau nu, mintea noastră rămâne ataşată de respectivii ani“, explică Dashner. „Un adolescent are toate abilităţile mentale pe care un om le poate avea, dar speranţele şi visurile sale nu sunt limitate de experienţa pe care o capeţi prin vârstă. Libertatea şi magia acelor ani este ceea ce atrage oamenii de toate vârstele.“

„Îmi place că ficţiunea pentru tinerii adulţi împinge limitele şi te duce în alte lumi“, notează Colleen Houck, autoare a seriei Tiger’s Curse. „Să vezi toate acele locuri pe marele ecran este o experienţă unică pentru oricine, fie el cititor al cărţilor sau nu. Provocările prin care trec aceste personaje devin şi provocările noastre.“

Întorcându-ne la filme, nu pare că ficţiunea pentru tineri adulţi va ieşi din atenţia producătorilor. Cât timp filmele aduc sume consistente, nu există niciun motiv pentru a renunţa la adolescenţi şi lupte, indiferent care ar fi inamicii. Până şi francize de mare tradiţie, aşa cum este Star Wars, a ales să „întinerească“ în mod vizibil personajele principale ale luptei dintre bine şi rău. Sigur, pare puţin forţat să considerăm că orice film cu actori tineri vrea să intre în tiparul genului descris, dar este mai mult ca sigur că producătorii iau toate aceste lucruri în considerare atunci când iau decizii importante.

Ficţiunea pentru tineri adulţi nu este un curent nou, ci unul adaptat vremurilor noastre, în care lucrurile simple nu mai par a fi suficiente. Dintr-un anumit punct de vedere este un progres, pentru că noua contextualizare literară şi cinematografică permite prezentarea unor lucruri pe care unii dintre noi nu şi le-ar fi putut altfel imagina. Dintr-un alt punct de vedere, însă, suntem martorii unui regres, pentru că de multe ori poveştile simple sunt cele care transmit mai mult.