Portretul perfect al managerilor din filme şi din reclame, care ziua jonglează cu brio cu bani mulţi şi decizii importante, iar seara se întorc acasă la familia fericită nu se întâlneşte foarte des şi în viaţa reală. Oamenii pentru care nimic nu e imposibil în carieră au adesea dificultăţi în a menţine un echilibru şi în viaţa personală, aşa că externalizează această sarcină unor specialişti. Fac asta într-un cadru de maximă discreţie, subiectul fiind unul extrem de delicat şi care, la o primă vedere, nu este deloc compatibil cu imaginea dură a unui om care conduce o companie. Surprinzător însă, nici managerii nu sunt străini de serviciile unei agenţii de matrimoniale sau "business heart hunting", aşa cum se autodenumesc specialiştii care lucrează în această branşă.

Acoperă o nişă ideală, dar extrem de pretenţioasă. Lucrează exclusiv cu clienţi care vin din lumea de afaceri şi care, implicit, vor să cunoască oameni din acelaşi mediu. Partea bună este că aceştia dispun de resursele financiare necesare pentru ca furnizorii să tarifeze acest serviciu ca pe unul din categoria premium. "Clienţii noştri provin din zona corporate, antreprenorială şi profesii liberale şi vorbim despre câteva sute de persoane, dintre care peste 70% ocupă poziţii de middle şi top management", spune Oana Totora, personal matchmaker şi fondatorul agenţiei Umbrella for Two. Câştigă, în medie, între 2.000 şi 4.000 de euro pe lună şi au studii universitare şi post-universitare. 58% dintre clienţi nu au fost căsătoriţi niciodată, iar 41% sunt divorţaţi. În ceea ce priveşte distribuţia pe gen, 35% sunt bărbaţi, iar 65% femei.

Îi costă cel puţin 250 de euro pe an, fără TVA, pentru a fi avuţi în vedere atunci când apare un client cu care, în teorie, ar fi compatibili şi cel mult 800 de euro, tot pentru un an, atunci când aleg un abonament cu servicii mai complexe. "Pachetul de 250 euro presupune o întâlnire de cunoaştere a clientului, suport în realizarea profilului, un interviu video, intrarea în baza noastră de date şi procesul de matchmaking, în momentul în care apare un partener compatibil. Pachetul premium implică, pe lângă serviciile de suport în realizarea profilului, şi un număr minim de întâlniri garantate şi heart-hunting în afara bazei de date, pentru a identifica un partener potrivit", precizează fondatoarea agenţiei Umbrella for Two.

Majoritatea au între 30 şi 45 de ani, cel mai tânăr client având doar 25 de ani şi cel mai în vârstă 58. Toţi sunt oameni cu o viaţă activă, câştigă bine şi se află într-un permanent proces de relaţionare cu alţii. Par genul de oameni cu cele mai mari şanse în a-şi găsi un partener de viaţă. Şi, totuşi, lucrurile sunt mai complicate de atât. Mai ales că, de la un anumit punct încolo, regulile compatibilităţii sunt mult mai stricte, iar aşteptările "părţilor" - tot mai mari. "După o anumită vârstă, experienţele sociale îşi schimbă dinamica. Timpul pe care îl investeşti în căutarea unui partener este limitat, cercul de prieteni se restrânge. Practic, devine tot mai greu să găseşti pe cineva care să aibă acelaşi statut socio-profesional cu tine şi, mai mult, să şi împărtăşească aceleaşi hobbyuri, valori, credinţe despre lume şi viaţă", explică Oana Totora.

În ciuda faptului că vorbim, până la urmă, despre o chestiune sentimentală şi care ar trebui să fie, în principiu, lipsită de reguli, întregul proces de găsire a partenerului potrivit este unul foarte riguros şi care se derulează după o serie de paşi bine puşi la punct. Totul începe de la baza de date, instrumentul cel mai valoros pe care îl deţine agenţia. Aceasta este, de fapt, bazinul de potenţiali parteneri - orice om înscris în baza de date este un client al agenţiei şi un potenţial partener pentru un alt client înscris în aceeaşi bază de date.

Primul pas pentru a intra în "sistem", este realizarea profilului candidaţilor. Apoi, consultanţii agenţiei fac o selecţie de profiluri compatibile cu criteriile impuse de un anumit client. Acestea îi sunt prezentate sub forma unei liste scurte de recomandări. Totul stă sub semnul confidenţialităţii, la baza de date având acces doar consultanţii agenţiei, clienţii putând vedea doar profilurile de pe lista scurtă, nu întreaga bază de date.

De altfel, principala metodă de atragere a clienţilor sunt recomandările primite din partea altor foşti sau actuali clienţi, astfel încât totul se petrece într-un circuit închis. Urmează verificarea interesului reciproc faţă de o întâlnire, facilitarea acesteia şi gestionarea feed-backului după prima întâlnire. "Din experienţa noastră, după prima întâlnire îşi dau seama destul de clar dacă vor sau nu să meargă mai departe. Dar dacă au trecut de cea de-a treia întâlnire, premisele pentru a consolida o relaţie sunt bune", spune Totora.

Câteva sute de manageri apelează anual la aceste servicii şi, până acum, la doi ani de la deschiderea agenţiei, fondatoarea spune că sunt deja mai multe cupluri aflate de mai bine de un an în relaţie, iar în 2011 s-a născut şi primul copil al unui cuplu format prin intermediul acestei agenţii matrimoniale. Chiar dacă majoritatea clienţilor sunt manageri români, Oana Totora spune că în baza de date a agenţiei se regăsesc şi numele câtorva expaţi. Nu sunt foarte mulţi pentru că, de obicei, aceştia vin în România cu contracte pentru perioade de timp determinate, astfel încât nu caută o relaţie de lungă durată. Sunt însă mult mai deschişi la acest tip de servicii şi mult mai relaxaţi, atunci când vine vorba de găsirea unui partener de viaţă într-o manieră instituţionalizată pentru că în ţările din care provin aceste servicii au o istorie destul de lungă, iar fenomenul în sine este privit ca unul firesc.

Potrivit unui studiu realizat de Matchmaking Institute pe un numar de 90 de agenţii din Statele Unite ale Americii şi Canada, 55% dintre acestea au între unul şi nouă clienţi noi lunar, iar 21% dintre agenţiile americane adaugă în portofoliu între 10 şi 24 de clienţi în fiecare lună. În acelaşi interval, în România, o agenţie de matchmaking poate câştiga între 10 şi 24 de clienţi noi. Mult mai mari sunt, pe de altă parte, diferenţele atunci când este vorba despre preţul serviciilor. Majoritatea americanilor plătesc cel puţin 3.000 de dolari pe an pentru serviciile matrimoniale, în timp ce în România preţul nu depăşeşte 800 de euro pentru un abonament anual.

Piaţa se află încă într-un stadiu incipient, iar cei care ar putea apela la aceste servicii încă mai sunt rezervaţi şi se tem că ar putea fi judecaţi greşit. În momentul de faţă, în România sunt peste 600.000 de persoane necăsătorite, cu vârsta între 18 şi 65 de ani, iar asta înseamnă o platformă uriaşă de potenţiali clienţi pentru agenţiile de profil. Chiar şi atunci când nişa este cea a segmentului de business. "Ideea acestei afaceri este foarte personală. Venind din mediul corporatist, am observat că foarte mulţi oameni interesanţi din jurul meu, fie ei prieteni sau colegi, aveau dificultăţi în a-şi găsi pe cineva alături de care să construiască o relaţie pe termen lung", conchide Oana Totora.