Cum incepe ziua Andrei Vladu? "Devreme, pe la sapte si jumatate imi suna ceasul, mananc un iaurt cu cereale sau pregatesc o omleta cu amestecuri creative de ingrediente si pana la noua sunt la birou unde imi beau si cafeaua in pahar de plastic. Daca s-ar putea, mi-ar placea totusi ca micul meu dejun sa arate cam asa: croissant frantuzesc si cafea (fara lapte sau zahar, imi place sa-i simt aroma naturala) in ceasca de portelan, pe farfurie; in weekend ma rasfat in modul asta."

Dimineata continua cu sedinte in care se stabileste ce are fiecare de facut si in ce stadiu se gasesc proiectele in derulare. "Eu ma ocup de marketing pe partea de TSG (departamentul de solutii tehnologice) a companiei Hewlett-Packard, de comunicare si de evenimente pentru care colaborez cu agentia de PR. De asemenea partea de corporate responsabilities e tot la mine in curte, ca sa spun asa. In jobul meu nu cred ca exista decizii grele, ci doar hotarari care trebuie luate in conditii de presiune si decizii care intra in rutina zilnica", spune Vladu.

Postul sau presupune si calatorii in strainatate "Anul acesta, in martie, am fost la Houston pentru o saptamana, in interes de serviciu, si am luat masa la un restaurant tipic american. Stiam ca americanii servesc portii mari de mancare, dar acolo era ridicol, un fel de mancare venea pe doua farfurii iar desertul arata coplesitor, ca o inghetata uriasa in mana unui copil de 3 ani.

In America mai fusesem si in iarna, la NewYork si Miami, am sarbatorit acolo Craciunul si Revelionul. In NewYork am intrat in Tiffany's cu o prietena, aveam nostalgia filmului 'Breakfast at Tiffany's' si am vizitat muzeul figurilor de ceara pe care refuzasem sa-l vizitez in Amsterdam si Paris, aveam o idee preconceputa ca n-o sa-mi placa. Am incercat si restaurantele Hard Rock Cafe si preferatul meu Red Lobster unde se mananca peste si fructe de mare." "Imi place politetea americanilor, imi plac 'barbecue ribs' din restaurantele lor si tara, dar nu ma identific cu natia, sunt europeana get-beget. Ma regasesc mai mult in caldura spaniolilor, a italienilor si portughezilor, desi admir si strictetea nemtilor si a austriecilor. Imi plac clatitele elvetiene facute cu faina neagra, branzeturile din Geneva si felul in care e prezentata mancarea frantuzeasca. Desi mancarea frantuzeasca in sine nu-mi place foarte tare, pentru ca folosesc multe sosuri albe care nu sunt pe gustul meu. Am stat in Paris doua saptamani, timp in care am vizitat absolut totul cu exceptia catorva obiective turistice si tot intr-un restaurant chinezesc am ajuns sa iau masa. Ador mancarea foarte picanta. In Olanda, Amsterdam mi s-a intamplat un lucru amuzant - tot intr-un restaurant chinezesc, am golit o sticla de un fel de sos de chilli, moment in care ospatarul care venise la masa a avut o reactie respectuoasa de genul "Quite a lady!". Ceva asemanator mi s-a intamplat si cand eram la masa cu un prieten la Barka Saffron, un restaurant indian din Bucuresti. Eu mancam si vorbeam si el manca si transpira de cat de condimentata era mancarea. A tinut sa guste din farfuria mea crezand ca poate ce comandasem eu nu era atat de picant."

"In Bucuresti ma duc foarte des la Templul Soarelui, ma simt ca acasa acolo, la restaurante arabesti precum Four Seasons sau Habibi, dar si la Rossetya care e un restaurant cu specific romanesc, foarte bun. Imi place mult sa mananc si la On Plonge, Constanta - iarna, pentru ca vara litoralul e prea aglomerat pentru mine." Cat despre abilitatile personale in domeniul gastronomiei, "deseori ma bucura si sa stau si sa gatesc ceva usor si gustos ca pulpe de pui cu mirodenii sau midii pane, la salate nu ma pricep deloc."

Dar totusi care ar fi masa ideala? "Mi-ar placea sa stau toata viata la o masa pe care se gasesc branza cu mucegai si nuci, somon fume si sampanie si... ceva picant. Dar nu m-ar deranja nici un pranz cu musaca si supa cu galuste facute de mama sau orez cu scortisoara care-mi aminteste de copilarie."