Turismul culinar pare o fantezie din \"Alice in Tara Minunilor\": calatorii in care ghizii sunt bucatari, obiectivele turistice sunt restaurante, iar arhitectura admirata nu e cea a cladirilor istorice, ci a prajiturilor. Si totusi acesta nu e subiectul unei povesti, ci parte din experienta unor turisti gurmanzi (sau mai degraba gourmet), care au plecat in cautarea acelor locuri din Europa unde se mananca cel mai bine. Cand Proust a muscat din madlena si si-a amintit de copilarie, a facut o calatorie in timp cu ajutorul memoriei. Acum exista insa turismul gastronomic si putem aduna amintiri culinare in timp ce calatorim cu adevarat, pe cont propriu sau prin agentii care organizeaza vacante cu degustari. De pilda, in Paris se pot face tururi tematice in magazinele de delicatese, pietele si bistro-urile celebre, turistii fiind insotiti de un jurnalist specializat in gastronomie sau un bucatar. In Romania, turismul gastronomic nu e inca organizat, ceea ce nu ii impiedica pe pasionati sa plece la drum in cautarea celui mai bun croissant sau a celor mai bune trufe. Doua cupluri din lumea businessului ne-au povestit despre o astfel de experienta, inceputa ca documentare pentru propria afacere in domeniul culinar. Familia Ioan, care detine firma de patiserie Gaston Le Patissier si familia Preotu (magazinul Le Manoir) au vrut sa guste cele mai bune produse din Europa inainte de a le distribui sau produce ei insisi. Mai intai au luat o harta, si-au stabilit obiectivele si apoi s-au urcat in masini, parcurgand mii de kilometri. Acum au o lista cu locurile preferate si ne-au desenat o harta a Europei culinare de lux, pe care Franta a fost hasurata ca fiind preferata tuturor. Cristian Preotu, un adept al turismului culinar, povesteste ca a mers atat de mult prin Franta, incat a ajuns sa recunoasca regiunea in care se afla dupa rasa vacilor intalnite pe drum. Totul a inceput cu calatoriile facute pe cand oferea consultanta juridica unor firme straine. Dupa deschiderea magazinului de gastronomie Le Manoir, turismul culinar a devenit parte din job, pentru ca astfel se intalneste cu partenerii de afaceri, francezi in mare parte. \"Impreuna cu sotia inchiriem o masina din Franta si de fiecare data facem cam 12-13 mii km\", spune el. Dar locurile preferate nu sunt multe: un hotel in Bordeaux la care merg de cel putin 3 ori pe an (Relais de Margaux), apoi un restaurant intre Toulouse si Gimont (Le Puits St. Jacques), altul in regiunea Champagne si, bineinteles, Lyon, centrul gastronomiei frantuzesti, unde au restaurante cei mai mari bucatari (Paul Bocuse, Georges Blanc).\"Relais de Margaux e unul dintre hotelurile mele preferate din sud-vestul Frantei, pentru ca aici se mananca senzational.\" In plus, e situat in mijlocul unui golf, in jur sunt numai vii si castele si cu vaporasul puteti ajunge pe raul Girond pana la ocean. \"Poate vi se va parea banal, dar cel mai mult mi-a placut specialitatea de acolo, stridiile de Arcachon. Iar un gratar de vita facut la braseria de acolo e ceva fantastic.\" Experienta cea mai impresionanta dateaza din aprilie anul trecut, cand cei doi au descoperit un restaurant intre Toulouse si Gimont, Le Puits St. Jacques, cu doua stele Michelin, unde au luat un meniu \"tout a la truffe\". \"Au fost 9 feluri de mancare (masa a durat 5 ore) si totul, de la antreu pana la desert, a fost facut pe baza de trufe proaspete. Am inceput cu o supa-spuma de trufe intr-un mic pahar, care nici macar nu era antreu, ci \'mis-en-bouche\', cum spun francezii. Iar ordinea in care au intrat preparatele in scena a fost aceasta: premier mis-en-bouche, deuxieme mis-en-bouche, premier entree, deuxieme entree, plat, deuxieme plat, pre-dessert, dessert, plus branzeturi. Surpriza cea mare a fost desertul - o crema de vanilie aromatizata cu trufe - putin ciudat, pentru ca nu te-ai fi asteptat ca ceva dulce in combinatie cu trufe sa fie bun.\" Impresionant e si ritualul care precede masa, dupa cum povesteste Cristian Preotu: \"orice restaurant care prepara trufe le prezinta mai intai in sala, adica bucatarul aduce un borcan mare cu trufe albe sau negre si le plimba printre mese aratandu-le tuturor, inainte de a le pregati. E socant pentru ca trufele au o aroma foarte tare si senzatia e ca atunci cand cineva fumeaza, atat de puternic e mirosul lor cand sunt nepregatite\". O masa costa in jur de 200-300 de euro de persoana, dar \"merita sa-ti iei un bilet de avion si sa stai macar o noapte ca sa mananci aici, pentru ca e ca o vacanta completa\", adauga Preotu. Interesant e ca in Franta majoritatea restaurantelor bune sunt la tara, in afara marilor orase. Aici e un raport calitate-pret foarte bun si se mananca foarte bine, pentru ca tot ce e bun provine din bucataria taraneasca, spun proprietarii Le Manoir. De pilda, \"in regiunea Champagne se afla un sat, Berger les Vertus, cu un restaurant de 4 stele, unde am mancat senzational - atat specialitati din Champagne, cat si din Bourgogne: melci gratinati la cuptor, cu putin pesmet si usturoi, printre altele, iar sampanie am primit pe tot parcursul mesei\". In alegerea restaurantelor, cuplul se bazeaza pe ghidul Michelin si, pana acum, nu au avut decat surprize placute. Una din ele a fost aceea ca, in Franta, chef-ul insusi vine sa te indrume in alegerea meniului. \"E interesant, ca desi sunt foarte celebri si bogati, ei ies din bucatarie si se intalnesc cu oamenii, sunt deschisi la critici, pentru ca important e ca cina sa fie pe gustul clientului...\", spune Preotu. In plus, sunt si meniuri mai ieftine si, chiar daca e un restaurant cu stea, doua persoane pot lua masa cu doar 150 de euro. \"O alta varianta ar fi sa mergi intr-o zona, sa alegi doua-trei restaurante, sa-ti faci rezervarile din timp si apoi sa faci deplasari gastronomice de 3 zile axate pe o anumita regiune... E placut, intelegi mai bine regiunea, gastronomia, vinurile, oamenii.\" Cat despre Oana si Razvan Ioan, manageri ai Gaston Le Patissier, ei au plecat in cautarea gustului original al patiseriei frantuzesti si austriece, pentru a incepe o afacere in domeniu. In timpul calatoriilor culinare nu prea au mancat la restaurante, mai mult la bistrouri si terase. La pranz luau masa \"obligatorie\" (de documentare) la cate o patiserie, iar seara erau \"morti de oboseala\", dupa cum recunosc. Primele opriri au fost in Ungaria, la Bekescsaba si Budapesta, dar \"la inceput nu am fost multumiti de patiseria ungureasca. In schimb, la intoarcere, ne-am indragostit de ea, pentru ca e consistenta, are mult mac si gem (fata de cea frantuzeasca, mai usoara si mai dulce)\". O oprire obligatorie a fost in Austria, la Viena (\"viennoiserie\" e, de altfel, termenul francez pentru patiserie), unde au avut revelatia perfectiunii: strudelul cu branza dulce si inghetata vieneza, cele mai bune din lume dupa parerea lor. Aici, spune Oana, cea mai buna patiserie e Anker: \"Chiar si cei care stau la hoteluri de 5 stele se duc sa-si ia de la Anker un croissant vienez (mult, mare, plin). O alta firma care trebuie cautata in Viena, mai ales pentru melcisori, e Stuck\". Oana si Razvan au fost niste turisti originali, pentru ca nu se multumeau doar sa guste, ei luau si notite, fotografiau si trageau cu ochiul in bucatarii. \"Din unele locuri am luat si reteta, dar daca nu te duci cu cineva din bransa nu prea ai sanse\", spun ei. Desi nu se considera gurmanda si nici gourmet (sau poate de aceea) pe Oana Ioan a impresionat-o patiseria arhitecturala, care mizeaza pe vizual - constructia prajiturii, straturile, nuantele si armonia lor.Totusi, la Paris a fost cucerita si de gustul produselor de la Paul, un lant de patiserii \"fenomenal\". \"Lucruri foarte bune am intalnit in arondismentele de lux ale Parisului, in Malesherbes, unde cel mai mult mi-au placut croissantele cu migdale, foarte dulci, cu sirop, dar delicate si cu un gust autentic frantuzesc.\" Daca dupa toate acestea vi se pare ca turismul culinar ofera o perspectiva prea ingusta, ganditi-va la vorba unui intelept care spunea ca nu e mod mai bun de a cunoaste o tara decat asezandu-te la masa...VarianteIn oferta site-ului meetingthefrench.com, trei ore de plimbare prin Paris, cu degustari de produse de patiserie, branzeturi, vinuri, legume si fructe, costa 85 de euro de persoana. Turul celor mai bune patiserii si ciocolaterii costa 85 euro/persoana, iar turul Gourmandise in cartierul St-Germain-des-Pres - 30 de euro. Hoteluri si restaurante bune se pot gasi prin Small Luxury Hotels of the World (www.slh.com) sau www.hotelspreference.com.