Cea mai mare companie din România nu este înregistrată la Registrul Comerţului. Are peste 50.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de aproximativ 15 milioane de dolari. Este vorba despre freelancerii care lucrează pe internet, din propria sufragerie sau din vreo cafenea, pentru companii din toate colţurile lumii. Pentru unii dintre ei, proiectele obţinute prin intermediul marilor platforme mondiale de freelancing precum Elance, freelancer sau oDesk se traduc într-un salariu comparabil cu al unui executiv de multinaţională, de câteva zeci de mii de dolari anual.

Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

Cover Story 2013

Tudor Maier şi-a construit o carieră la care mulţi angajaţi de multinaţională nici măcar nu visează. Nu depinde de nimeni în meseria lui, nu ştie ce înseamnă să ai un şef, îşi organizează timpul după bunul-plac fără să se spetească muncind şi, cel mai important dintre toate, câştigă suficient cât să ducă un trai mai mult decât decent, fără grija zilei de mâine. Tânărul în vârstă de 32 de ani este freelancer, liber-profesionist pe internet, dacă vreţi, şi încă unul dintre cel mai bine plătiţi din România, cu un salariu care se poate compara chiar cu unul de executiv - câteva zeci bune de mii de dolari pe an. "Niciun job din România, oricât de bine plătit ar fi, nu m-ar putea determina acum să renunţ la statutul de freelancer şi să devin angajat", spune Maier.

Ce-i drept, aşa este obişnuit, pentru că a fost dintotdeauna antreprenor. După ce a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai de la Cluj, a avut timp de câţiva ani o firmă de publicitate în Alba Iulia şi mai apoi a publicat un ziar de anunţuri şi mică publicitate. Câştigurile ca antreprenor n-au fost însă strălucite, iar presiunea facturilor scadente a fost mereu o problemă, dar în 2008 a aflat pentru prima dată despre platformele unde freelancerii îşi pot găsi de lucru şi a decis să încerce şi el. "Începutul a fost foarte slab, cu doar două proiecte în primul an", dezvăluie Tudor Maier, situaţie care arată acum cu totul altfel.

Tânărul este designer grafic şi lucrează, în cea mai mare parte a timpului, coperţi pentru cărţi, design de cărţi în format electronic, dar şi paginare şi design pentru reviste, cataloage, broşuri, afişe şi alte materiale de marketing printre care inclusiv ambalaje pentru diverse produse. Pentru munca lui cere cel puţin 20 de dolari pe oră şi lucrează în jur de 30 de ore pe săptămână, dar există şi proiecte pentru care este plătit în ansamblu, indiferent de numărul orelor lucrate. "Cel mai bun contract pe care l-am avut vreodată a fost cu o editură pentru care am lucrat designul a 20 de cărţi pentru 7.000 de dolari", spune Maier despre unul dintre cele 200 de proiecte realizate în ultimii patru ani.

Ca el, zeci de milioane de oameni din toate colţurile lumii, între care şi câteva zeci de mii de români, îşi încearcă în permanenţă norocul pe cont propriu, pe platforme de freelancing precum Freelancer.com, Elance.com, oDesk.com sau vWorker.com. Speră, ca oricine de altfel, să găsească cheia banilor mulţi în schimbul muncii lor şi, deşi unii chiar reuşesc, trebuie spus de la bun început că freelancingul ca meserie nu-i chiar pentru oricine. Modul de funcţionare al platformelor de acest gen este destul de simplu - companii din toată lumea caută forţă de muncă bine pregătită şi mai ieftină decât ar găsi în ţara de unde provin pentru diverse proiecte specifice, iar freelancerii cei mulţi concurează unii cu ceilalţi folosind arme precum preţul, termenul de predare şi experienţa anterioară pentru a câştiga proiectele. De la sine înţeles că, pentru cineva de-abia pornit pe calea freelancingului, nici companiile nu se vor înghesui cu proiecte şi nici banii nu vor curge prea uşor, dar pentru cei care nu se lasă uşor descurajaţi, recompensele se pot dovedi mai mult decât suficiente pentru o viaţă relaxată. Daniel Simion (35 de ani), de exemplu, câştigă în medie 2.000 de dolari pe lună, aproape cât salariul pe care l-a avut în postura de angajat, dar cu un număr considerabil mai mic de ore lucrate. Activitatea lui ca freelancer se învârte în jurul editării de imagine şi sunet, procesării digitale a imaginii sau adăugării de efecte speciale sau animaţii. Mai exact tot ce are legătură cu etapa de post-producţie video. "Pe scurt, clientul îmi spune cu ce ar vrea să-l ajut, îmi trimite materialul brut (filmare, imagini, logo-uri, texte, explicaţii, exemple etc.), iar eu le asamblez pe toate ca pe nişte puzzle-uri sau fac modificările cerute", explică Simion.

Absolvent al Facultăţii de Film din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, n-a fost însă dintotdeauna freelancer. A început să lucreze încă din vremea liceului, ca impresar artistic cu jumătate de normă, organizând printre altele spectacole pentru o trupă care promova cultura braziliană în România. Apoi a lucrat timp de şapte ani ca fotograf şi operator foto pentru un studio de cartier, iar din 2004 a intrat în lumea filmului. "Am primit un job part-time la AMV Film, companie condusă de Mihai Vasilache, unul dintre cei mai experimentaţi editori de imagine din România", povesteşte tânărul.

Cu ideea de freelancer a luat contact pentru prima oară un an mai târziu, ca activitate suplimentară jobului de zi cu zi. Lucra atunci la Videolink, o firmă de închiriere de echipamente de film care colabora cu casa de producţie BlackMaria Production şi a început să monteze videoclipuri în sistem de freelancing. Apoi s-a mutat la Carter Films, o firmă care produce în principal spoturi publicitare şi filme. "Perioada asta a fost una dintre cele mai solicitante din viaţa mea", îşi aminteşte Simion despre ultimii doi ani în care a mai lucrat ca angajat pentru alţii. Câştiga pe atunci ceva mai mult decât în prezent, însă programul erau interminabil, spre deosebire de acum, când lucrează în medie 5-6 ore pe zi. "De fapt timpul efectiv de lucru este chiar mai redus, pentru că media include şi timpul de randare a imaginilor, adică perioada când las calculatoarele să proceseze produsul final, iar eu iau o pauză", precizează Daniel Simion. Cel mai bine plătit proiect al său a constat în colorarea digitală a unor ilustraţii alb-negru din manuale şcolare ale Africii de Sud. A câştigat peste 3.500 de dolari la acel proiect şi a colorat cam trei săptămâni, aproximativ nouă ore pe zi. "Căluţi, floricele, frunzuliţe de mai multe feluri, chiar şi broscuţe. Mi-am îndeplinit norma pentru cât n-am colorat când eram mic", spune râzând freelancerul. Poveştile celor doi sunt doar câteva dintre exemplele de români care au câştiguri frumoase ca freelanceri.

Tot în jurul a 2.000 de dolari pe lună încasează şi Anton Daniel, un tânăr în vârstă de 22 de ani, absolvent al Liceului de Marină din Galaţi care nu a reuşit însă să intre la Facultatea de Arte din Bucureşti, unde locurile sunt limitate la doar 30. Căuta, prin 2009, o modalitate de a-şi rotunji veniturile, moment când a luat pentru prima dată contact cu platformele mari de freelancing din lume. Acum este membru numai pe Freelancer.com şi Elance.com şi lucrează doar ca freelancer, "nu când apuc sau am chef, ci zilnic în jur de 5-6 ore, uneori şi în weekend", spune Daniel despre proiectele de grafică pe care le lucrează - design pentru jocuri destinate telefonului mobil sau tabletei, pagini de internet sau diverse interfeţe de aplicaţii şi machete 3D. Are însă zile în care munceşte chiar şi numai două ore, dar şi zile la polul opus, în care stă în faţa calculatorului de dimineaţa până seara. La fel variază însă şi veniturile care depind, cum altfel, de câte proiecte are şi câte ore de muncă alocă freelancerul. "Dacă nu pot lucra foarte mult, veniturile coboară chiar şi la 500 de dolari, dar dacă aloc timp zilnic cât un program de lucru normal, suma ajunge chiar şi la peste 4.000 de dolari", explică Anton Daniel.

Freelancerii din toată lumea au câştigat în total anul trecut un miliard de dolari, sumă care va creşte cu cel puţin 40-50% în următorii câţiva ani, estima recent Kjetil Olsen (36 de ani), vicepreşedintele pentru Europa al platformei de freelancing Elance, într-un interviu pentru Business Magazin. "Domeniul e în stadiul în care era comerţul online acum 10-12 ani", spune Olsen. Mai bine de jumătate din această piaţă este însă împărţită momentan între numai câteva platforme; aproape 220 de milioane de dolari au câştigat anul trecut doar cei 2,1 milioane de freelanceri înregistraţi pe Elance, spun statisticile. Un calcul matematic simplu arată că fiecare a încasat puţin peste 100 de dolari în 2012, însă realitatea este că probabil doar câteva procente din milioanele de membri, printre care şi Tudor Maier, Daniel Simion sau Anton Daniel, au lucrat efectiv şi au câştigat suma cu pricina.

Pe Freelancer.com, câştigurile din ultimii aproape 9 ani ai celor şapte milioane de freelanceri, câţi numără azi platforma, au depăşit un miliard de dolari. La Elance.com, încasările din 2007 încoace sunt de aproape 700 de milioane de dolari. Iar pe oDesk, de pildă, cei 2,5 milioane de membri au câştigat 360 de milioane de dolari numai anul trecut. Există, aşadar, freelanceri în lume care câştigă nu câteva zeci de mii de dolari, ci mai degrabă câteva sute de mii de dolari pe an, cu toate că exemplele sunt destul de rare. "Ştiu un cuplu de tineri care câştigă atât de bine încât nu sunt stabiliţi într-o ţară anume. Călătoresc de câţiva ani încoace continuu, câte o lună aici, una acolo, pentru că prin natura meseriei pot lucra de oriunde", povesteşte Kjetil Olsen. Din piaţa totală de freelancing, Europa are o cotă de aproximativ 15% din punct de vedere al companiilor care caută forţă de muncă pe platformele specializate, iar aproape 25% din sumele plătite la nivel mondial pentru proiecte ajung în buzunarele freelancerilor europeni.

Piaţa din România este însă foarte greu de cuantificat. În teorie, oricine poate lucra ca liber-profesionist pe internet, iar puţine dintre marile platforme de freelancing consideră România o piaţă suficient de importantă încât să calculeze şi să mai şi divulge cifrele aferente. Estimările arată un număr de ordinul zecilor de mii de freelanceri pe plan local, cel mai probabil în jurul a 50.000 de oameni care lucrează proiecte obţinute pe platformele de profil, fără un angajament pe termen lung şi, foarte probabil, ca activitate în timpul liber pentru majoritatea dintre ei, cu scopul de a-şi rotunji veniturile.

"Freelancerii români sunt totuşi foarte populari în lume pe mai toate platformele", face Kjetil Olsen o observaţie bună cu precădere despre IT-iştii din ţară consideraţi de mulţi ani o resursă preţioasă pentru companii care au externalizat aici servicii. Norvegianul are, de altfel, propria experienţă cu liber-profesioniştii de la noi - când a preluat poziţia actuală la Elance, executivul şi-a căutat asistentă personală, pe care a găsit-o în România. Pe nume Smaranda, asistenta lui vorbea patru limbi străine şi avea un loc de muncă stabil aici, dar căuta surse suplimentare de venit. Iar în ultimii doi ani, Olsen a lucrat adesea cu români, din câte spune, inclusiv Tudor Maier, freelancerul de la începutul articolului, fiind unul dintre contractorii pe care i-a angajat pentru anumite proiecte.

Doar pe Elance sunt înregistraţi puţin peste 16.400 de freelanceri, România fiind astfel plasată pe locul 12 în clasamentul ţărilor prezente în cadrul platformei după numărul de membri. Peste 6.700 dintre ei lucrează în domeniul IT, de altfel cel mai bine plătit, dat fiind că în jur de trei sferturi din încasările anuale vin din astfel de proiecte, 9.025 sunt în domeniul creaţiei şi atrag aproape 20% din încasările totale în România, iar restul sunt oameni de marketing, editori, avocaţi sau contabili. Cu toate acestea, numai 1.129 dintre membrii Elance din România au avut venituri în 2012, de aproape 5 milioane de dolari, în creştere cu 31% comparativ cu anul precedent, conform datelor prezentate de companie. Prin extrapolare, piaţa totală ar putea fi cifrată în jurul a 15 milioane de dolari anul trecut. "În 2013, veniturile freelancerilor români ar putea creşte cu până la 70%, în timp ce numărul proiectelor câştigate de ei va fi mai mare cu 45%", apreciază vicepreşedintele pentru Europa al platformei.

Din punct de vedere al câştigurilor freelancerilor, România se află pe locul şapte în clasamentul ţărilor cu cele mai mari venituri, cu 16,4 milioane de dolari din 2007 încoace. Pe primul loc se află în mod evident SUA, cu aproape 688.000 de freelanceri şi încasări de peste 166 de milioane de dolari în ultimii cinci ani, urmată de India şi Pakistan, cu 165, respectiv 40 de milioane de dolari în perioada 2007-2012, ţări de altfel în general foarte populare pentru outsourcing de servicii, având în vedere mâna de lucru foarte ieftină. Pe listă apar însă şi zone precum Marea Britanie, Rusia, China, Australia sau Bangladesh, aceasta din urmă fiind "o ţară care are foarte mult de câştigat de pe urma platformelor de freelancing, având în vedere problemele din piaţa muncii şi, în ansamblu, cererea subdimensionată pentru forţa de muncă", susţine Kjetil Olsen.

Dincolo de alegerea cu bună ştiinţă a carierei de freelancer, există însă şi oameni forţaţi de împrejurări să se orienteze spre o astfel de formă de muncă.

Mulţi şi-au pierdut joburile când a venit criza economică şi n-au mai reuşit să îşi găsească o slujbă, alţii sunt şomeri deja de mai multă vreme şi speră să îşi asigure traiul din proiecte punctuale şi, nu în ultimul rând, mai sunt şi cei care în lipsa unor perspective pozitive pe piaţa muncii din ţara lor încep să lucreze în sistem de freelancing în paralel cu serviciul şi ajung apoi să îşi mute activitatea cu totul pe astfel de platforme. Dintre români, de pildă, 10% spun că au început să lucreze aşa după ce poziţiile din companiile în care lucrau au fost restructurate, potrivit unui sondaj realizat de Elance, iar 2% au accesat platforme specializate pentru că au reuşit să găsească serviciu doar cu jumătate de normă, iar veniturile nu erau suficiente. Alţi 12% folosesc freelancingul ca mijloc de trai până îşi găsesc din nou serviciu. Cei mai mulţi însă, în proporţie de 54% mai precis, au vrut iniţial doar să-şi mai rotunjească veniturile şi au ajuns în final chiar să renunţe la locul de muncă. Şi, nu în ultimul rând, 22% au pornit chiar în acest mod în carieră.

Este şi cazul Roxanei Nasoi, în vârstă de 23 de ani, care a început încă de acum patru ani, la terminarea liceului, să lucreze în sistem de freelancing. Primul proiect a fost pentru un client din India pentru care scria articole pe diverse subiecte şi primea câte un dolar pentru fiecare 500 de cuvinte. A ajuns repede la 5 dolari pe articol, apoi 10 şi acum negociază altfel sumele încasate pe proiecte, ajungând la venituri de aproximativ 1.500 de dolari pe lună. De anul trecut este şi ceea ce iniţial se numea reprezentant regional, funcţie transformată ulterior în "mobilizator", pentru platforma Elance, ca parte a strategiei companiei de a se extinde pe plan local. "Este a doua iniţiativă de acest gen a companiei, după Bangladesh", spune Nasoi. Ea gestionează, alături de alţi patru asemenea ei - Vali Ciacâru, primul care a primit titlul de reprezentant al companiei în România, sora lui, Irina Ciacâru, şi Ana Maria Nilca -, relaţia cu freelancerii şi realizează periodic traininguri cu aceştia.

Sunt împărţiţi pe regiuni din ţară, cu toate că în Bucureşti sunt cei mai mulţi dintre freelanceri, ceea ce explică faptul că trei dintre mobilizatori răspund de această zonă. Vali Ciacâru (29 de ani) este la Iaşi, iar compania are în plan să angajeze alţi câţiva, la Cluj, Timişoara şi Braşov. După câteva joburi care nu i-au adus prea multe realizări, a intrat şi el în 2009 pentru prima oară pe o platformă de freelancing. "Sunt înregistrat pe patru platforme, fiecare cu plusuri şi minusuri. Mobilizator pentru Elance am devenit în toamna lui 2011", spune Ciacâru, obiectivul principal din această funcţie fiind să explice freelancingul celor neiniţiaţi şi să extindă comunitatea de români care lucrează în acest mod. "Venitul meu îmi permite să duc un trai liniştit. Este cu multe procente peste venitul mediu din România", spune el, evitând să dea cifre exacte. Munceşte între 4 şi 16 ore pe zi, în funcţie de câte proiecte are în lucru, însă ar fi suficient să lucreze chiar şi una-două ore pe zi pentru a-şi acoperi cheltuielile minime necesare traiului de zi cu zi. Uneori, nici măcar atât, dacă e să luăm în calcul un proiect realizat în totalitate într-o noapte: formatarea unui document de câteva sute de pagini, pentru care a încasat 600 de dolari. "Evident, exemplele de acest fel sunt rare", precizează freelancerul.

Perspectivele câştigurilor frumoase îi îmbie pe mulţi, deşi, aşa cum am mai zis, nu toţi izbutesc, mai ales că mulţi renunţă la sistemul de lucru şi se întorc la un loc de muncă tradiţional, chiar dacă nu foarte bine plătit, când văd cât de dificil e să câştigi proiecte la început. "E adevărat, nu toată lumea are succes pe o platformă de freelancing, dar asta se întâmplă şi pe piaţa muncii", combate Kjetil Olsen. Dar pentru Irina Dumitrescu, un web designer bucureştean în vârstă de 27 de ani, un an de încercări a fost de-ajuns. "M-am înscris pe şapte platforme de freelancing şi aplicam în permanenţă la proiectele pentru care aveam competenţe", povesteşte freelancerul. Printre ele, inclusiv CrowdSpring.com sau 99Designs.com, platforme unde designerii trimit chiar modele în funcţie de specificaţiile clientului care, la final, alege un singur freelancer, deşi în stadiile incipiente trimit propuneri chiar şi 100 de oameni. După un an, când a tras linie, făcuse un singur site mai amplu pentru o firmă mică din India pentru numai 300 de dolari, "o sumă infimă raportat la cât a fost de muncă şi la cât costă în general un site, dar pe care am acceptat-o în speranţa că un proiect realizat cu succes va atrage şi alţi clienţi", şi câteva proiecte mai mărunte. A câştigat în total 682 de dolari tot anul şi a renunţat, iar ca ea sunt destui, cea mai bună dovadă fiind conturile inactive de pe platformele de freelancing.

Totuşi, în domeniul IT este cel mai uşor, aici fiind cea mai mare cerere pentru freelanceri. În România, de pildă, mai mult de jumătate din proiectele lucrate au legătură cu acest segment, iar câştigurile sunt între cele mai mari, în medie de 20 de dolari pe oră, cifră altfel mai mare dacă n-ar fi trasă în jos de tinerii începători, care acceptă proiecte pentru sume foarte mici, folosind în primă fază preţul drept armă principală în atragerea clienţilor. Dacă ţări precum India sau Pakistan sunt privite de freelancerii români drept surse neînsemnate de bani, întrucât companiile de acolo plătesc prost, "la fel de prost cât îşi plătesc propria forţă de muncă, doar că aici găsesc oameni mai bine pregătiţi", crede Roxana Nasoi, SUA ori Canada sunt tocmai la polul opus. Nu numai că sunt familiarizaţi cu domeniul, dar se uită nu doar la preţ, care oricum este prin comparaţie mai mic aici, ci şi la calitatea produsului final, ceea ce ţările asiatice se pare că nu prea preţuiesc. Rabat par să facă inclusiv companiile româneşti care caută forţă de muncă pe platformele online de freelancing. "Pentru un proiect din care încasez 2.000 de dolari de la un străin, în România aş lua numai un sfert din sumă", mai spune Nasoi.

Să nu uităm însă, industria de freelancing este una oportunistă. Aşa se explică încercarea permanentă a companiilor de a obţine aceleaşi servicii la un preţ cât mai mic, precum şi speranţa freelancerilor că pot câştiga mai mult. Nu degeaba aproape trei sferturi dintre liber-profesioniştii români care lucrează pe internet aşteaptă în acest an o creştere de cel puţin 50% a veniturilor, ba chiar 17% mizează pe dublarea încasărilor, potrivit sondajului Elance. Mai mult, pentru a-şi lărgi orizonturile unii au în plan chiar să angajeze alţi freelanceri pentru proiectele pe care le câştigă, dar nu au vreme să le finalizeze. "Pentru mine acesta ar fi următorul pas, să-mi fac propria firmă pe platforma de freelancing", dezvăluie Roxana Nasoi, cu argumentul că aşa vin şi mai uşor clienţii, iar la mijloc sunt sume mult mai mari decât ar putea câştiga pe cont propriu. Inside Media Communication, de pildă, este o firmă de IT cu şapte angajaţi care îşi găseşte proiectele pe platforme de freelancing. Cu un tarif de minimum 30 de dolari pe oră, compania a câştigat peste 367.000 de dolari anul trecut pe Elance, adică în medie 7.800 de dolari de la fiecare client, în timp ce din decembrie 2008, de când a pornit, câştigurile totale au depăşit un milion de dolari.

O altă formă de antreprenoriat impulsionată de asemenea platforme este chiar apariţia platformelor româneşti de freelancing. Bistriţeanul Radu Goia (30 de ani), spre exemplu, şi el freelancer specializat pe design, a pornit StudioPlaza.ro în primăvara lui 2012, în urma unei investiţii cuantificate mai degrabă în timp decât în sumele de bani nu mai mari de câteva mii de euro.

"Deocamdată sunt doar 1.000 de freelanceri înscrişi, dar problema vine din faptul că firmele sunt încă reticente să publice proiecte", spune antreprenorul. În fiecare lună sunt publicate cam 10-15 proiecte pe platforma lui, cu o valoare medie de 250 de dolari, iar fiecare primeşte propuneri de la cel puţin de două ori mai mulţi freelanceri. Aproape 8% din sumele plătite de companii freelancerilor ajung în conturile lui Goia, sub formă de comision, iar câştigurile StudioPlaza.ro sunt completate de sumele plătite pentru conturile premium, de 20 de dolari pentru o perioadă de patru luni, dar momentan nu sunt decât 12 plătitori activi. "Freelancingul e un sistem mai degrabă pentru străini sau pentru freelancerii români care lucrează pentru companii internaţionale", ridică Radu Goia principala problemă cu care se confruntă platformele româneşti asemenea StudioPlaza.ro sau Rolancer.com, pornită în vara anului trecut de Luiza Ezechil, make-up artist în sistem de freelancing, împreună cu Alexandru Stoica.

Ca o concluzie, loc este, cel puţin teoretic, pentru oricine în acest domeniu. Piaţa mondială este totuşi destul de la început şi România cu atât mai mult, iar perspectivele sunt destul de promiţătoare. "Până în 2020, una din două companii din lume vor lucra, fie şi oricât de puţin, cu freelanceri, iar în medie 10% din munca lor va fi probabil realizată în acest fel", citează Kjetil Olsen o serie de estimări din industrie. Destul cât să facă din freelancing unul din cele mai vânate joburi din toată lumea.