Cu ocazia celei de-a zecea aniversari, revista virtuala First Monday a organizat in "lumea reala" o conferinta despre caracterul deschis al Internetului. Numita "FM10 Openness: Code, Science and Content", manifestarea l-a avut printre invitati pe cel care a schitat o economie cu totul... altfel.

O vreme am fost multumit de traficul rutier din orasul in care locuiesc. Fluent, linistit, destul de civilizat... insa numarul masinilor a crescut intr-un ritm constant, iar strazile au ramas aceleasi, asa incat acum situatia este mai putin luminoasa. Se intampla ca drumul cu masina intre casa si birou sa dureze mai mult decat pe jos, iar daca ora e tarzie si traficul redus, atunci cautarea unui loc de parcare imi ia mai mult decat drumul. Incetul cu incetul, masina imi devine tot mai putin utila.

E clar, lumea fizica e limitata, si nu doar in privinta spatiului. De exemplu, e limitata in privinta consumului. Oricat de mult s-ar chinui industria auto sa-mi mai vanda o masina, nu va reusi prea curand. Imbracamintea, hrana, electrocasnicele si multe altele au aceeasi soarta: pur si simplu, capacitatea mea de consum este limitata. In ciuda abundentei, economia actuala ramane sub zodia penuriei.

Se petrec altfel lucrurile in Internet? Intr-un fel, da. Aici "spatiul" - capacitatea de stocare si de transport - pare nelimitat si lucrurile par sa mearga altfel. S-au elaborat deja cateva teorii despre economia in lumea digitala, dintre care una ("coada cea lunga") pune accentul tocmai pe absenta limitarilor spatiale. O alta, numita "economia darului", incearca sa integreze economia clasica cu caracterul gratuit al multor produse informationale din Retea (de la continut liber accesibil pana la softul "liber" sau open source). Insa cea mai surprinzatoare si totodata radicala dintre ele este cea elaborata de Michael H. Goldhaber, care pune in evidenta o anumita limitare - si, implicit, o penurie - care se manifesta in toate domeniile, dar este foarte vizibila in Internet: penuria de atentie.

Goldhaber porneste de la cateva elemente preluate din psihologie, neurologie si chiar filozofie pentru a defini notiunea de atentie, insa extrem de interesant este modul in care urmareste evolutia computerelor si a Internetului pentru a pune in ecuatie atentia si valoarea informatiei. In esenta, computerele au fost concepute si dezvoltate pentru a spori productivitatea, insa se vadeste ca servesc tot mai putin acestui scop, fenomen pe care autorul il pune mai degraba in relatie cu limitele naturale ale consumului: chiar daca productivitatea ar putea creste la nesfarsit, bunurile materiale create n-ar putea creste nelimitat. In schimb, volumul informatiei poate creste aproape oricat, iar web-ul este o ilustrare perfecta. Interesant este ca dupa caderea dot-com-urilor - care poate fi pusa si ea in relatiile cu limitele consumului de bunuri materiale - numarul utilizatorilor si volumul informatiilor din Internet a continuat acelasi ritm sustinut de crestere, insa formulele de creare a informatiei au capatat un pronuntat caracter social, exemplele cele mai evidente fiind forumurile virtuale si blogurile.

Pana la urma, "supra-productia" de informatie este mult mai mare decat cea de bunuri materiale, din simplul motiv ca nu este limitata de abilitatea de consum. Insa reversul este ca o buna parte din informatia disponibila nu este utilizata - deci "consumata", in termenii economiei traditionale. Nu facem fata acestui aflux informational, iar cresterea continua a productiei de informatii este de-a dreptul irationala din perspectiva tuturor standardelor economice actuale. Ipoteza lui Goldhaber este ca aceasta crestere continua este motivata de nevoia de a accede la o resursa limitata, singura capabila sa dea valoare informatiei: atentia noastra. Atata vreme cat nimeni nu-i acorda atentie, o informatie nu are nici o valoare. De notat ca expresia englezeasca pentru "a acorda atentie" este "paying attention" - adica "a plati atentie".

Pornind de-aici, Goldhaber considera ca asistam la nasterea unui nou model economic, economia atentiei, care peste vreme va ajunge sa inlocuiasca economia actuala, bazata pe productia de bunuri, pe piata si bani. Mai mult, migratia oamenilor spre ciberspatiu este asemuita cu colonizarea Americii si mutatia economica ce a insotit-o: europenii nu si-au imaginat ca Lumea Noua va fi altfel decat feudalismul tarziu in care traiau, dar noul spatiu a generat o formula noua, economia de piata. 

In fine, o ultima observatie interesanta a lui Goldhaber: atentia implica memoria. Daca am fost atenti la ceva, ne amintim. Pe de alta parte, atentia implica empatie: cel caruia ii captam atentia ne "traieste" gandurile. Daca vom crea ceva ce va capta atentia dupa ce nu vom mai fi, mintea noastra va trai din nou.