Cea mai recentă rundă de finanţare a adus 1,6 miliarde dolari în conturile Uber; astfel, evaluat la 40 miliarde de dolari, Uber este acum cel mai valoros start-up finanţat de investitori, depăşind cu uşurinţă concurenţii. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de roz în lumea lui Travis Kalanick: un material publicat recent de Bloomberg arată că Uber a înregistrat venituri de 415 milioane de dolari şi pierderi de 470 de milioane.

Din materialul publicat de Bloomberg reiese că Uber a înregistrat pierderile pe fondul extinderii operaţiunilor la nivel global, unde competiţia este din ce în ce mai aprigă. O mare parte din investiţii au fost făcute în China, acolo unde compania americană încearcă să impună serviciul uberPOOL. „Cifrele publicate sunt vechi şi nu reflectă situaţia actuală“, a spus Nairi Hourdajian, purtător de cuvânt al Uber. La jumătatea acestei luni, Wall Street Journal a dezvăluit că reprezentanţii Uber negociază atragerea de noi fonduri din partea fondului de investiţii chinez Hillhouse Capital Group. Publicaţia a specificat suma de un miliard de dolari, acesta fiind un semn că Uber se pregăteşte pentru listarea pe bursă.

Uber este o aplicaţie care permite utilizatorilor să fie în permanenţă conectaţi cu serviciile oferite de taximetrişti. Mai exact, odată ce contul a fost creat, utilizatorul poate cere o maşină în regim de taxi în oricare din oraşele în care Uber operează. Şoferii nu sunt angajaţi ai Uber, dar plătesc un comision către companie pentru a putea fi listaţi. Un alt aspect extrem de important este că plata se face prin telefon, astfel că serviciile pot fi apelate şi atunci când utilizatorul nu dispune de bani cash. Succesul Uber a fost însă acompaniat de scandaluri şi controverse. Datorită numărului tot mai mare de clienţi, Uber a devenit un pericol pentru companiile de taximetrie, motiv pentru care în mai multe state din estul Europei şoferii de taxi au organizat proteste împotriva aplicaţiei. În Statele Unite şi India, mai mulţi şoferi ce lucrau pentru Uber au fost acuzaţi şi chiar condamnaţi pentru atacuri asupra clienţilor sau chiar răpirea acestora. Justiţia din Spania şi Portugalia au interzis activitatea Uber, iar compania a fost nevoită să renunţe la serviciul de ridesharing (care permite pasagerilor să împartă costul călătoriei) în Germania, după ce a fost interzis de un judecător.

Un exemplu grăitor în această direcţie este Homejoy, un start-up ce funcţionează pe un sistem similar cu Uber: compania pune la dispoziţia clienţilor (proprietari de case sau apartamente) oameni de serviciu (mai mult sau mai puţin specializaţi). La începutul lunii iunie, The San Francisco Chronicle a anunţat că Homejoy este de vânzare, ca urmare a rezultatelor financiare nesatisfăcătoare.

Homejoy oferea servicii minime de curăţenie pentru 19 dolari, dar pierdeau 12 dolari de fiecare dată când un client solicita acest pachet. Ei operau în pierdere, au scris cei de la The San Francisco Chronicle, folosind preţuri de dumping. Evident, compania încerca astfel să îşi asigure o cotă importantă de piaţă; greşeală celor de la Homejoy a fost însă supraestimarea acestei pieţe.

Deşi Homejoy a reuşit să strângă 38 de milioane de dolari în primele runde de finanţare, aceşti bani nu au fost suficienţi pentru a menţine o politică agresivă a preţurilor.

Scăderea preţurilor pentru a elimina competitorii de pe piaţă a fost o strategie ce părea să funcţioneze în cazul Uber, dat fiind şi faptul că pierderile înregistrate prin UberX, serviciul low-cost, erau acoperite de marja ridicată de profit în cazul Uber Black sau Uber XL. Cu toate acestea, tot mai mulţi analişti discută despre sfârşitul Uber şi al altor aplicaţii evaluate la miliarde de dolari.

Întrebarea firească este următoarea: asistăm la o nouă bulă tehnologică? Chiar dacă nu este atât de evidentă ca dot.com din anii 2000, această perioadă de investiţii nejustificate şi companii supraevaluate poate avea efecte nedorite pe termen lung. Iar faptul că majoritatea companiilor aflate în „clubul miliardarilor“ sunt companii axate pe servicii mobile şi nu pe producţie tehnologică induce o şi mai mare stare de nelinişte; ele s-au ridicat ca soluţii pentru nevoi abstracte, fără o bază concretă. Start-up-urile din zona IT, mai ales din sectorul aplicaţiilor mobile, pot dispărea foarte repede.

Există analişti care nu sunt de acord cu această idee, aducând o serie de argumente împotriva conceptului de „bulă de săpun“. Spre exemplu, o diferenţă faţă de anii 2000 este durata de timp necesară listării la bursă: în urmă cu 15 ani companiile se listau la bursă chiar înainte de a genera venituri; astăzi, companii precum Facebook dau dovadă de răbdare şi se pregătesc ani buni înainte de a deveni entităţi publice. Un alt argument „contra“, deşi nu pare la prima vedere, se referă volumul investiţiilor de astăzi care este mult sub cel al investiţiilor din anii 2000. Mai precis, valoarea totală a investiţiilor din 2014 a reprezentat o treime din valoarea celor din anul 2000. Numărul total al investiţiilor, pe de altă parte, a rămas aproape neschimbat în ultimii opt ani: în jur de 1.000 de runde de finanţare sunt aprobate anual, adică jumătate din numărul celor aprobate în anul 2000.

„Bulă de săpun“ sau nu, industria IT a început din nou să cultive o serie de modele economice nesigure. Evoluţia Uber, deşi nu poate fi privită ca reper absolut, poate fi grăitoare în ceea ce priveşte viitorul unor companii ridicate pe aşteptări şi nu pe rezultate.