Pe o piata cu investitii care se apropie de o jumatate de miliard de euro, hotelierii au doua probleme: lipsa strategiei nationale si a profesionistilor pe care sa ii angajeze. A evoluat turismul romanesc? Care sunt nemultumirile pietei? De unde stiu investitorii cum sa isi plaseze banii ? Cateva raspunsuri s-au conturat la editia de saptamana trecuta a Club BUSINESS, desfasurata la hotelul Golden Tulip Times.

BUSINESS MAGAZIN: Ce lipseste in acest moment de pe piata turistica si hoteliera a Romaniei In ce si unde ar trebui investit?

PAUL MARASOIU: Ce lipseste? Cred ca discernamantul. Volum de investitii exista, dar maniera in care este condusa si relationata cu nevoile de pe piata da senzatia de lipsa de discernamant. Haideti sa o luam altfel: daca eu as fi un investitor, as avea bani si o chemare catre domeniul asta (dintr-o motivatie oarecare, nu pentru ca l-as cunoaste foarte bine, de exemplu) si am nevoie sa caut niste informatii pentru a afla cum imi voi defini optiunea de investitie. Din punct de vedere statistic, al unei circulatii turistice, al pietei de furnizori in aceasta zona nu prea as gasi date. Mai mult decat atat, cred ca normal ar fi sa ma pot uita pe o strategie nationala a turismului, unde sa vad produsele pe care tara respectiva le are definite si sa pot avea deja niste repere despre un cumul al investitiilor. Sunt acoperite pe acest traseu prioritar acele capacitati turistice de care este nevoie la un moment dat? Ce tipuri de structuri ar fi necesare? Putem face cinci etaje perete cortina langa manastirea Sucevita? Sau acolo altele sunt necesare? Intr-o zona urbana, cu circulatie mare, care este raportul intre hotelurile cu capacitate mare si hotelurile cu pana in 20 de camere? Acum, daca numaram camerele din Bucuresti, vom vedea ca sunt mai multe decat acum doi ani, dar daca vom socoti numarul camerelor raportat in proprietati care pot face fata unui eveniment de proportii, vei observa ca in jur de doar 18% din capacitatea de cazare a Bucurestiului permite asta.  

BUSINESS MAGAZIN: Dar cum s-ar putea ajunge la un grad cat mai mare de ocupare in marile hoteluri in perioadele in care nu se organizeaza conferinte?

ROXANA BALCESCU: Sunt metode destule. Dar ca sa le umpli, trebuie sa ai servicii, infrastructura si asa mai departe.

PAUL MARASOIU: Bucurestiul poate fi acoperit integral si in sezon normal, fara sa fie vorba de varfuri de sarcina. Cand dam de varfuri de sarcina, se intampla lucruri mai grave, cum va fi cu Forumul Francofoniei peste o luna-doua. Pe de alta parte, se spune ca nu exista acoperire profesionista a pietei hotelurilor.

BUSINESS MAGAZIN: Aici vina presupun ca e impartita.

PAUL MARASOIU: Normal, trebuie sa te gandesti si la investitor: daca el a mostenit de la bunica un teren pe colt si vrea sa faca un hotel, el e liber sa cheltuie banii; dar, pe de alta parte, orice hotel are nevoie de un aviz consultativ al ministerului. Acolo ar trebui sa existe niste specialisti cu discernamant care sa ii spuna ca ce vrea el sa faca acolo se abate de la niste principii. Eu mananc de trei ani de zile painea asta si stiu ca in proportie de 80% proiectele sunt niste aiureli; putini sunt arhitectii care aprofundeaza domeniul si stiu ce sa proiecteze: toti fac cladiri. Si apoi proprietarii vin disperati ca li se pare ca ce se construieste nu e bine. Sunt nenumarate situatii in care ne chinuim sa intoarcem mortul de la groapa: structura e ridicata si definita deja, dar fara posibilitatea de a acoperi functiunile necesare unui hotel. Se vede ca nu a trecut pe la acel aviz consultativ sau daca a trecut, a facut-o de forma si se vede lipsa unor repere profesionale.

BUSINESS MAGAZIN: Intrebarea care se pune, dupa 16 ani de tratament neprofesionist din partea statului, de ce oamenii de afaceri din domeniu nu preiau responsabilitatea pentru realizarea acestei strategii?

PAUL MARASOIU: Acesta e un subiect pe care am incercat sa il mai abordez in ultimii ani de zile si mi-am atras intr-un fel sau altul remarcile deloc elegante ale unor colegi de breasla. Este greu in lipsa unui parteneriat solid, care sa lucreze ca un catalizator la nivel national, care sa genereze un flux general de informatie, o putere comuna si sa aiba destula putere bine structurata pentru a discuta cu guvernul. O asemenea organizatie patronala care sa aiba componente de natura profesionala suficiente ar putea strange doua tomuri de informatii din aceasta zona, din asta sa se consulte in piata si sa ajunga la doua dosare cu probleme si sa faca apoi doua foi cu solutii pe care sa le puna pe masa guvernului, oricare ar fi acesta.

ROXANA BALCESCU: De fiecare data, reprezentantii guvernului pentru aceasta zona au apelat la consultanti externi. S-au adunat pareri din piata, dar nu s-a pus niciodata o concluzie pe masa.

PAUL MARASOIU: S-a facut un raport al World Tourism Council si s-a vazut acolo aceeasi concluzie pe care o repetam noi de ani de zile; doar ca pentru romani e mai veridic daca semneaza Smith decat Ion; ok, trecem si peste asta, ca informatiile si solutiile furnizate de actantii locali nu sunt la fel de apreciate ca si cele ale consultantilor externi, care au un background de imagine si profesional si mai si costa o gramada de bani. Ar trebui sa luam reperele pe care le avem deja.

BUSINESS MAGAZIN: Domnule Radu Enache, cate astfel de analize de piata ati consultat cand ati decis sa investiti intr-un anume hotel?

RADU ENACHE: Nici una, bineinteles. Nu am gasit niciodata nici macar una si nici acum nu stiu daca exista. Investitia are un istoric pentru fiecare; odata ce te-ai bagat in afacere, te tii de ea, indiferent de conditii. Imi amintesc ca trimiteam oamenii, cand voiam sa facem un hotel de o anumita categorie intr-un oras (dupa ce insistam la toate institutiile, cu greu gaseam cateva date), bateam la usile fiecarui hotel, vedeau nivelurile de tarife, bateau la usile diferitor clienti de-ai nostri si ii intrebam daca ar fi interesati de o astfel de intreprindere, la consiliile judetene, locale etc. Nu imi place sa ma ambalez seara ca dupa aia nu dorm bine, dar avem in turism exact ceea ce sadim in turism: nici 3% din PIB, 674 de milioane de euro venituri din turism in 2005 (fata de Ungaria care are vreo 3,6 miliarde, fata de Croatia care are 4 miliarde, Polonia, care are 4 miliarde). Ce ati mai auzit dumneavoastra de turism in ultima vreme? Macar pe vremea altor ministri era zgomot de presa. Imi place cum fac agentiile de turism: Destinatia Romania! Cine e interesat de Romania?

ROXANA BALCESCU: Avem putini turisti straini si adusi cu greu, intr-adevar.

RADU ENACHE: A, dar avem o dinamica foarte buna: 14%. Pacat ca 80% dintre ei sunt turisti de business si nu de leisure. Sunt de business, pe mine ma avantajeaza si deocamdata sunt multumit.

PAUL MARASOIU: Trebuie sa tinem cont si de faptul ca exista in perspectiva un pericol: ca orice curba ascendenta, si cresterea turismului de business va avea un varf; in trei-patru ani, se va stabiliza, se va aplatiza, dar va incepe sa scada si ar trebui ca atunci sa putem acoperi cu ceva aceasta scadere, si acesta ar trebui sa fie turismul de leisure.

RADU ENACHE: Problema e ca pentru aceasta nu se construieste bazinul, nu sunt definite culoarele in bazin si nimeni nu stie regulile de inot in bazin. Nestiind regulile competitiei, ce poti sa ai decat o miscare browniana? Toata lumea face ce poate in fel si chip, fiecare incearca sa isi maximizeze o investitie, unii reusesc, altii nu, altii mai incearca. Nu isi inchipuie oamenii ca e o zona extrem de complexa, ca pentru a ajunge la hotel ai nevoie de un drum, de o cale ferata, de un aeroport, un acces de la aeroport?

PAUL MARASOIU: Iti trebuie o motivatie pentru toate astea. La aceasta motivatie, noi, ca hotelieri, nu avem nici un fel de aport. Pentru noi, ar trebui sa fie lupta de a creste turismul de leisure, pentru a putea pune ceva in loc cand descreste turismul de business. Spania, Turcia si altii au un volum in crestere continuu de pe leisure.

BUSINESS MAGAZIN: Dar de ce ne-am compara noi cu Spania si Turcia?

RADU ENACHE: Poate pentru ca suntem de 12 ani o tara care spune ca turismul e ramura prioritara a economiei nationale? Nu stiu exact cine spunea lucrul asta. Ideea e ca toata lumea incearca sa isi maximizeze investitia, pentru ca ai o groaza de amanunte care iti cresc costurile investitiei.

PAUL MARASOIU: Iar acest lucru se simte automat in preturi.

RADU ENACHE: Imi pare rau de agentiile  care se chinuie sa aduca turisti straini, asta in timp ce tot turistul roman nu are in cap decat sa plece din tara. Eu am mari dubii ca in zona de leisure chinurile in acest sens au rost.

ROXANA BALCESCU: Pentru romani, intr-adevar, interesul concediului in tara nu este fulminant.

PAUL MARASOIU: Putem gasi in ultimii 15 ani vreo preocupare de a impulsiona turismul domestic? Asa cum au facut SUA acum cativa ani cu acel program "Trip inside USA"? Sa zicem ca acolo e altceva, dar aici sunt elemente importante: in primul rand, necesitatea obisnuintei de a consuma produs turistic local ar reprezenta si pastrarea in interior a unor importante elemente de income, asadar bani cheltuiti in tara; in al doilea rand ca un volum mare de servicii pe care ai putea sa le prestezi la nivel local ar mari calitatea serviciilor. In al treilea rand, daca reperul acesta ar fi corect de luat in evaluare, ca produsul turistic romanesc este atractiv insusi pentru romani, consecinta ar fi ca va fi atractiv si pentru un turist strain. Dar daca pentru un roman produsul turistic roman nu e atractiv, de ce ar fi pentru un strain?

BUSINESS MAGAZIN: Exista aici un element de ordin istoric. Noi suntem mai tineri, dar dumneavoasta ati calatorit ani de zile numai in Romania, poate mai vreti sa vedeti si alte locuri. Dar pentru tineri, serviciile din hoteluri nu atrag.

PAUL MARASOIU: Nu sunt clarificate insesi criteriile de clasificare ale unui hotel. Legea prevede niste lucruri, dar nu e vorba decat de hardware; un hotel mai inseamna si software, calitatea factorului uman.

RADU ENACHE: Stelele astea ar trebui sa se acorde pentru intreg ansamblul, ar trebui sa controleze, sa ii verifice...

PAUL MARASOIU: Ati auzit in ultimii 15 ani un subiect de presa ca invatamantul turistic romanesc a capatat niste valente cu totul noi si a produs atatia manageri? A, diplome a produs, cu diplomele din Romania acoperim toata nevoia Europei, si pe management, si pe operational. Avem 19 institutii de invatamant superior care emana an de an absolventi, cu denumiri din ce in ce mai interesante; isi iau licenta si apoi se duc la minister si in baza ei isi mai iau si brevet de manager in turism, pe viata! Or, ei saracii nu stiu ce inseamna tarif mediu net, cum se face bugetarea, ce e aia house-keeping etc. Am incercat sa predau trei ani la un program de masterat la ASE pe turism, dar era o glumita si am renuntat ca nu am mai putut suporta.

ROXANA BALCESCU: De fiecare data cand incerc sa angajez absolventi din acestia observ ca sunt catastrofali.

PAUL MARASOIU: Normal, ca sa nu mai vorbim de operational: bucatari, ospatari etc. Au cursuri facute de cele mai elucubrante entitati autorizate de Ministerul Invatamantului.

BUSINESS MAGAZIN: Asadar, problema nu e numai infrastructura, ci si personalul.

PAUL MARASOIU: Avem un deficit de resurse umane si nu numai la nivel de management, ci ca si bun-simt si orientare in spatiu. 

BUSINESS MAGAZIN: Domnule Enache, cum va alegeti oamenii pentru hoteluri, la toate nivelurile?

RADU ENACHE: Aceasta industrie e extrem de complexa. Ai de a face cu fochisti si ajungi pana la sefi de receptie care trebuie sa stie foarte multe limbi; trebuie sa vezi daca acei oameni sunt in regula, daca pot sa poarte un dialog, sa poarte un discurs, sa rezolve o problema, sa se apropie de oameni si e foarte complicat. Pe de alta parte, uitati-va cat de multi oameni din domeniul asta sunt racolati pentru afara: in Spania si Germania merg sute de ospatari romani. Eu nu am o fluctuatie de personal mai mare de 8-10%, in conditiile in care creez o schema, care se respecta, explorez resursa umana, o pregatesc, fac training-uri. 

PAUL MARASOIU: Da, dar aceasta dinamica tine de modul in care ii alegeti, de motivatia pe care le-o dati, de cum ii pregatiti.

RADU ENACHE: Noi facem cursuri si, cel putin o data sau de doua ori pe an, de la middle management in sus se merge la cate un training, chiar si unul din acesta de comunicare. Nu am inventat noi asta, am vazut si noi ca asa se face. Asa se facea si inainte, se mergea la reciclare. Este foarte dificil, noi suntem asa de independenti, de orgoliosi.

ROXANA BALCESCU: Mie mi se pare ca sistemul de invatamant e mult prea precar.

RADU ENACHE: Nici nu vreau sa ma gandesc. Noi nu gasim bucatari. Am ajuns in situatia sa luam baieti tineri si sa ii invatam meserie. Nu vrem savanti, vrem oameni buni, care sa faca fata excelent la bucatele de baza. Revenind la problema de imagine, degeaba fac eu eforturi daca nu se face nimic la nivel national. Inca o data: noi nu ne plangem, eu vreau ca cineva sa se ocupe de chestia asta cu imaginea tarii. Pentru ca daca toata lumea spune ca e frumos in Romania si eu nu stiu sa fac patratica mea frumoasa, atunci ma retrag din chestia asta. Dar nici nu vreau sa ma bag unde nu e treaba mea.

BUSINESS MAGAZIN: Domnule Enache, se vede treaba ca nu prea v-ati bagat in asociatii patronale.

RADU ENACHE: Nu, nu m-am bagat pentru ca nu da bine sa fii asa un Don Quijote. Cel mai bine este sa stai si sa iti faci treaba in pravaliile tale.

BUSINESS MAGAZIN: Pai atunci de ce nu sta fiecare in pravalia lui si renuntam sa mai avem nevoie de guvern si autoritate si asa mai departe?

PAUL MARASOIU: Pai, tocmai despre asta este vorba, ca investitorii si-au vazut de ale lor si investitii exista, sunt in crestere; totul s-a produs in baza efortului privat.

RADU ENACHE: Eu nu ma lamentez; problema e ca 676 de milioane de euro venituri din turism in 2005 e o cifra de care cineva care se ocupa de economia nationala ar trebui sa se ingrijoreze: de ce in alta parte e o cifra de doi digiti si de ce la noi e asa putin? Deci cine nu face eforturi? Ca investitiile se vad cu ochiul liber, bune, proaste, coordonate sau nu, exista oameni care isi risca banii, problema e ca tot ei au probleme dupa ce ca ii risca. Uitati-va, de exemplu, la situatiile astea cu plajele. Este grotesc ce se intampla si de cum se pune problema in plin sezon cine si cum trebuie sa intervina.

PAUL MARASOIU: Sa pui termen, in niste contracte care vizeaza plaja, termenul de executie a lucrarilor la 1 noiembrie nu cumva frizeaza patologicul? Ca bunul-simt l-a incalcat demult! Nu mai e nimic de inteles. OK, pot intelege ca s-a decis ca plaja sa fie operata de unul-doi operatori si nu de fiecare hotel in parte, dar sa se faca si asta cu cap. Ar fi si mult mai eficient pentru toata lumea, mai ales ca oricum se pune presiune pe hotelier, care trebuie sa plateasca taxe. Oriunde in lume clientul stie ca trebuie sa plateasca pentru servicii suplimentare pe plaja, pentru sezlong si umbrela. Foarte bine ca vor sa dea plaja unor operatori: sa ia fiecare portiunea lui, o amenajeaza, face baruri, ia oameni tineri, frumosi, ii imbraca cu uniforme vesele, emite carduri pentru o zi, pentru doua zile, pentru o saptamana, pentru sezlong, pentru sezlong cu umbrela, pentru sezlong cu umbrela si prosop, pentru sezlong cu umbrela si prosop si cocktail si asa mai departe. Dar cand?

RADU ENACHE: Dar inainte cum era?

PAUL MARASOIU: Inainte, fiecare hotelier isi amenaja propria portiune de plaja, gestiona bucatica lui si facea ce stia el pentru a-l multumi pe client.

RADU ENACHE: Si de ce a trebuit sa schimbam toate acestea?

PAUL MARASOIU: Intrebati-ma ca sa va intreb. Voiau niste schimbari. Bine, dar atunci hai sa facem totul ca aceste schimbari sa functioneze.

ROXANA BALCESCU: Cred ca  ei au luat modelul Italiei, unde cate un operator gestioneaza o bucata de plaja. Dar acolo sunt impecabile, functioneaza perfect, nici nu e nevoie de sisteme elaborate cu carduri sau altceva; hotelul are un contract, iar clientul hotelului are niste preturi mai avantajoase decat daca se duce pe o alta plaja aiurea.

RADU ENACHE: Cred ca a fost o problema de reasezare a preturilor, care scumpesc afacerea si dau totul peste cap si o intarzie. Nu ma pricep si nici nu vreau si ma felicit ca nu am investit pe litoral. Eu o spun inca o data: sa se creeze regulile si noi le respectam. Nu inventam nimic nou, toate astea se fac de ani de zile; dar la noi nu exista nimic clar, azi e o regula, tu o aplici linistit si te trezesti maine ca esti in ilegalitate. Eu nu vad o coerenta in aceasta chestiune. Eu nu vreau sa ma trateze mai bine sau mai rau: vreau sa ma trateze intr-un anumit fel, oricum, o data pentru totdeauna, ca asa ne vindecam de o boala, ne imbolnavim de alta si tot asa. 

BUSINESS MAGAZIN: Ca sa revenim putin la inceputul discutiei, ce lipseste totusi de pe piata hoteliera? De ce se simte nevoia?

ROXANA BALCESCU: Degeaba vorbim de piata hoteliera. Dl. Enache a spus foarte bine, nu este infrastructura, se pierd ore intregi pe drumuri, oamenii pierd timpul pe care vor sa il petreaca la obiective; sa zicem ca ajung la obiective, ma simt acolo cu 20 de ani in urma; oamenii sunt plictisiti, inchid la 5, te lupti cu muzeele si le spui ca e in interesul lor sa tina deschis cat mai mult... e o lupta pe viata si pe moarte. Cum a fost cazul Branului, care inchidea la ora 4. Cum sa inchizi la 4 cel mai important obiectiv din Romania?

RADU ENACHE: Apropo de asta, totdeauna m-am intrebat unde se duc cei 5% din noaptea de cazare. 

BUSINESS MAGAZIN: Privind partea plina a paharului, ce se poate face?

ROXANA BALCESCU: In ceea ce ma priveste, eu ma lupt in continuare.

PAUL MARASOIU: Ce sa facem? Ne agitam fiecare pe bucatica lui. Dumnealui (Radu Enache - n.r.) construieste singurul lant hotelier national.

RADU ENACHE: Nu exista coerenta. Nu exista consistenta si nici acolo sus, unde cineva ar trebui sa iubeasca zona asta, nu exista cap si coada. A fost vorba ca autorizatiile de constructie se vor da mai profesionist. Eu stau cu hotelul de pe Calea Victoriei inchis de sase luni (Hotelul Continental - n.r.) si astept niste aprobari. Sunt alte prioritati, dar cel mai vechi hotel din Bucuresti de pe Calea Victoriei sta inchis, incercam sa il renovam, avem finantare, dar nu ne putem apuca de lucru pentru ca asteptam aprobari. Asta e doar un exemplu. Si apoi ne plangem ca nu avem destule spatii de cazare.

PAUL MARASOIU: Apropo de asta, vine acum Forumul Francofoniei. Cred in primul rand ca nu e in regula modul in care s-a evaluat perioada in care sa aiba loc acest eveniment. Prin excelenta, in ultima decada a lunii septembrie, Bucurestiul este un oras asediat, cu sau fara 30.000 de persoane suplimentare. OK, pot intelege ca sunt anumite cutume de ordin politic, conform carora perioada trebuie sa tina cont de niste repere, dar, in mod cert, exista si niste componente negociabile. Nu stiu daca nu ar fi putut fi organizat in ultima decada a lui august sau in prima decada a lui septembrie, dar ultima decada a lunii septembrie este un moment in care totul explodeaza in Bucuresti: scolile si facultatile au inceput, toata lumea se intoarce la munca, incep afacerile, tranzactiile, nici nu vreau sa ma gandesc ce va insemna miscarea de colo-colo a catorva mii de oameni, la pranzul datei de 28 septembrie. Vorbim de lipsa de discernamant, de concept, de strategie, de gandire unitara. Acest eveniment era o ocazie pentru imaginea Romaniei.

RADU ENACHE: Se vorbeste de mult de evenimentul asta si din cate vad totul se lasa pe ultima suta de metri; eu stiu doar ca an de an, in septembrie, am clienti care stau la hotelurile noastre si cu care am contracte de ani de zile; nu pot sa ii dau pe ei afara pentru a primi pe cei care vin la Forumul Francofoniei. Pur si simplu pentru ca nu pot.

PAUL MARASOIU: Statul roman trebuia sa organizeze asta cu ani de zile inainte.

RADU ENACHE: Presupun ca se plang ca au deficit de camere.

PAUL MARASOIU: Domnul secretar de stat care se ocupa din partea MAE de acest eveniment a spus ca problemele de cazare aparute sunt generate doar de hotelieri care au facut un fel de cartel si care vor acum sa traga tunul. Cand? Exact acum, intre 25 si 29 septembrie, cand cu sau fara franconfonie hotelierul bucurestean tot tragea tunul, pentru ca cererea este imensa.

RADU ENACHE: Eu ii rog pe cei care vorbesc astfel sa se duca la Frankfurt in perioada in care se desfasoara Bookfest si o sa vada ca toate preturile la hoteluri sunt duble. Si duble ar trebui sa fie si aici cu ocazia acestui eveniment. Eu stiu un singur lucru: ca nu pot sa dau afara un client care vine an de an in septembrie si se cazeaza in hotelurile mele. Nu imi pasa de francofonie.

PAUL MARASOIU: Daca perioada era evaluata bine, ar fi fost probabil altceva.

RADU ENACHE: Daca imi spuneau autoritatile din ianuarie: Hai, Enache, termina hotelul ala de pe Calea Victoriei, uite autorizatia, termina-l pana incepe francofonia, ca e nevoie, cine stie, poate era altceva... Nu ca ar fi mare scofala, sunt 60 de camere..

PAUL MARASOIU: Pai sa ne mai uitam la o chestie, ca tot vorbim de turism. Unde ati vazut promovat forumul francofoniei? Putea sa fie de un an de zile un site cu prezentarea tarii, cu istoricul care ne-a determinat sa fim francofoni, cu prezentarea conferintei, cu programe optionale, care iti permiteau sa se vada oferta turistica generala a tarii, sa ai acolo un view booking pentru hoteluri. 

RADU ENACHE: Dar nici nu a venit nimeni sa negocieze cu mine pentru camere. Am primit in schimb adrese oficiale cu solicitari, nu pe un ton tocmai prietenos, dar nu e problema mea. E problema tarii daca nu iese bine. Nu e problema noastra, nu ma simt deloc responsabil de aceasta.

BUSINESS MAGAZIN: Sa o luam altfel: 2007, Sibiu, capitala culturala europeana. Acolo ce se intampla?

RADU ENACHE: A, la Sibiu e efervescenta, sunt fel de fel de hoteluri in finalizare, in ridicare, in construire. Lumea se misca, organizatia locala de acolo incearca sa faca fata, s-au stabilit niste reguli: ni s-a dat termen sa finalizam fatada pana in decembrie.

BUSINESS MAGAZIN: Vi s-au decalat cumva planurile?

RADU ENACHE: Ni s-a spus ca trebuie si ne-am conformat, foarte bine ca este un dre-sor acolo.

BUSINESS MAGAZIN: Care sunt asteptarile dumneavoastra in ceea ce priveste  cele doua hoteluri din Sibiu pentru  2007?

RADU ENACHE: Sincer, ma astept sa treaca 2007, Sibiu, capitala culturala europeana, care va fi fara indoiala un succes, la cat de multa agitatie are loc, si sa vedem ce se va intampla dupa 2007 cu puzderia de hoteluri care se fac acum acolo.

ROXANA BALCESCU: Nu cred ca va suferi Sibiul, de vreme ce este inclus in toate programele culturale europene.

RADU ENACHE: Atunci voi spune bine ca a fost capitala culturala la Sibiu, asa cum bine e ca fotbalul e in Germania si sportul la Atena. Dar eu va spun ca o sa ne calcam pe picioare. Fata de ceea ce se face, fata de cati neaveniti sunt in aceasta zona. Asa de multi spun ca se pricep in zona asta si asa nu au habar.

PAUL MARASOIU: Stiu perfect ce spuneti, sunt si eu implicat intr-o investitie acolo si ma chinui sa o salvez dupa ce a fost proiectata aiurea si ma lupt nu pentru ca ar fi cine stie ce contract, ci pentru ca este in buricul targului..

RADU ENACHE: Nu pot spune ca m-ar deranja... Dar eu cred ca toata lumea de aici ar trebui sa fie extrem de rasplatita ca munceste ca sa aduca un turist in Romania.

PAUL MARASOIU: In regula, dar de ce Bucurestiul nu atrage turisti de leisure? Pe weekend, gradul mediu de ocupare se duce in jos. Ghizi de limbi straine la muzee, ghiduri audio la muzee, carduri de reduceri pentru turisti, tururi de Bucuresti, spectacole de opera, de balet, cu o zecime de pret mai ieftin decat un spectacol la Viena. Trebuie generate acele elemente pentru ca Hans sa vina sa stea un weekend aici.  

BUSINESS MAGAZIN: Dar ce faceti ca sa aduceti turisti?

RADU ENACHE: Noi lucram 80% pe zona de business si fac altceva decat ce as face pentru turism de agrement. Pentru turismul de business facem contracte, pe leisure facem doar cat ne cer agentiile. Am incercat sa il mai tinem pe turistul de business o zi in plus, sa il ducem la mare, la munte si mi-a zis: nu vreau, ca de ce sa vreau? A auzit si el cum arata si ce e pe acolo.

BUSINESS MAGAZIN: Avem vreo sansa sa incheiem pe un ton mai optimist?

RADU ENACHE: Eu nu am fost niciodata pesimist. Deloc.

PAUL MARASOIU: Pesimist in nici un caz. Credeti ca de pesimist ce sunt alerg ca un bezmetic de la Suceava la Arad la Timisoara la Tulcea si inapoi si sunt implicat intr-o multime de proiecte si ma lupt cu arhitecti obtuzi care nu inteleg diferenta dintre o casa si un hotel? Am initiat piata de consultanta, am adus o franciza hoteliera, am generat informatie pe piata, sunt operatori independenti care nu fac diferenta intre inchiriere, franciza, management etc. Cand te lupti si pui informatie pe piata, nu o faci din pesimism, ci din optimismul ca piata aceea poate produce. Si piata romaneasca poate produce.