LIVEZI, VII ŞI ALTE DETALII.Investitorii în terenuri arabile au la dispoziţie şi varianta începerii de la zero a unei afaceri în pomicultură sau în viticultură. Afacerile cu livezi s-au afirmat mai puţin ca un punct de atracţie pe agendele investitorilor agricoli în ultimii ani, însă un astfel de plasament vine la pachet cu preţuri mai mici pentru terenuri, dar cu investiţii mai mari în infrastructura fermei. Cele mai bune zone pentru o livadă sunt Cluj, Sălaj, Maramureş, Fălticeni sau Iaşi. „Terenurile trebuie să fie în zona colinară pentru a îndeplini caracteristicile necesare pentru o livadă. Este foarte important să fie înclinat terenul, astfel încât apa să se scurgă. Terenurile costă între 500 şi 1.000 de euro/hectar„, spune Emil Farago, preşedintele grupului de producători de fructe Societatea Agricolă a Producătorilor de Mere Dedrad Batoş, care deţine o livadă de 400 de hectare în judeţul Mureş. El adaugă în acelaşi timp că tranzacţiile cu terenuri pentru livezi au fost în ultimii ani puţine în condiţiile în care preţurile mici i-au făcut pe proprietari să se poziţioneze în expectativă în speranţa că liberalizarea pieţei va împinge în sus cotaţiile.

Totuşi, preţul mic al terenurilor din zonele de deal nu transformă investiţia într-o livadă într-un chilipir.

La o livadă de 50 de hectare investiţiile iniţiale se pot ridica şi la 2,8 milioane de euro, sumă ce include banii necesari pentru teren, utilaje, alte echipamente, dar şi un sistem antigrindină. O livadă de meri în sistem industrial implică achiziţia a cel puţin cinci tractoare speciale pentru pomicultură, a cinci pompe de stropit copacii, a mai multor cositoare şi a altor utilaje, dar şi a unei plase antigrindină. Primele încasări vin în al doilea şi în al treilea an, dar numai din al patrulea an de producţie încasările încep să se stabilizeze.

Pe această piaţă, fermierii vorbesc despre faptul că, din zece ani, trei sunt slabi, patru normali şi alţi trei peste medie. La o productivitate medie de 35 de tone de mere la hectar o astfel de livadă va aduce într-un an o recoltă totală de 17.000 de tone, ceea ce în bani înseamnă încasări totale de 0,6 milioane de euro cu o marjă netă de profit de 20-25%. Afacerea depinde de condiţiile meteo, de evoluţiile din piaţa europeană a fructelor, iar mersul businessului va fi afectat şi de evaziunea fiscală, dar şi de importurile la preţuri mici din alte economii din regiune. În ultimii şase ani din producţia de fructe, fermierii locali au făcut în medie afaceri de un miliard de euro anual.

Viticultura, o piaţă de 350 de milioane de euro anual, este un alt segment al agriculturii unde investitorii au pompat fonduri în ultimii ani, dar astfel de plasamente au fost făcute în bună măsură doar pentru blazon. Unul dintre cei care au ales să se aşeze în spatele unui brand din această piaţă a fost guvernatorul BNR Mugur Isărescu. O afacere de la zero cu o podgorie porneşte de la achiziţia terenului arabil, cea mai simplă variantă fiind cea a achiziţiei unei suprafeţe deja plantate
cu viţă de vie. „Pentru o suprafaţă mai mică de 5-6 hectare, preţul terenului se ridică la aproximativ 35.000 de euro„, spune Raluca Bauer, care a investit alături de soţul său într-o cramă ce îi poartă numele. Cu actele de proprietate pentru 6 hectare de viţă de vie, noii investitori urmează să direcţioneze alte 300.000 de euro în echipamente şi alte utilaje astfel încât să facă şi primii paşi în procesarea boabelor de struguri.

„Primele încasări vin abia după trei ani. O cramă care strânge producţie de pe 6 hectare poate livra 240.000 de sticle anual„, adaugă Raluca Bauer. Încasările depind de segmentul de piaţă în care este poziţionată crama. În general, podgoriile de sute sau mii de hectare livrează în piaţă aşa-numitele vinuri de masă, în timp ce exploataţiile mici de câteva zeci de hectare se concentrează pe sisteme de producţie artizanale şi serii reduse.

Producţia de fructe şi vin este în cele mai multe cazuri o investiţie pe termen lung şi nu un vehicul dezvoltat pentru a fi vândut. Loturile de mii de hectare arabile fertile intră însă în categoria investiţiilor pe termen scurt, iar achiziţia lor de către străini le consolidează această poziţionare. 2014 ar putea fi aşadar un spectacol de forţe pentru atragerea de cumpărători, iar eliberarea pieţei de constrângeri ar putea schimba preţurile şi dinamica din agricultura locală.