Intr-un dictionar informal de afaceri romanesti, in dreptul intrarii "Roland Berger Strategy Consultants" ar putea fi adaugata o definitie alternativa: cea de fabrica de CEO. Grupul conducatorilor de companii care au trecut pe la Roland Berger e in crestere. Si cel mai bogat om din Romania, Ion Tiriac - a carui avere a fost estimata anul trecut la peste un miliard de euro de BUSINESS Magazin - si-a recrutat in ultimii patru ani doi CEO de aici.

 

O scoala de afaceri "nu e un medicament miraculos, nu este un panaceu" care sa transforme "un neica-nimeni in steaua managementului universal" - cam asa comenta acum cateva luni, la o dezbatere organizata de BUSINESS Magazin, Adrian Stanciu, partener la compania Ascendis. Replica venea ca posibil raspuns - de bun-simt, de altfel - intr-o dezbatere in care invitatii incercau sa analizeze cat de important este pentru un om de afaceri un curs de Master of Business Administration (MBA).

 

Iar concluzia generala a fost una previzibila: MBA-ul nu e o garantie pentru nimic. Nici pentru obtinerea unui post de manager, nici pentru succesul in afaceri in general. O scoala de afaceri nu e esentiala pentru ca ti-ar oferi ceva, ci pentru ca iti da instrumentele de care ai nevoie pentru a-ti gasi singur drumul in business.

 

Dar daca MBA-ul nu este un medicament miraculos, exista se pare si forme de scolarizare care aproape ca fac minuni. Una dintre acestea, probabil cea mai eficienta, e consultanta. Firmele de consultanta de management sunt o buna pepiniera pentru pozitii de CEO (Chief Executive Officer), in vreme ce marile companii de audit furnizeaza oameni bine pregatiti pentru pozitii de CFO (Chief Financial Officer). Statisticile americane arata chiar ca peste 50% dintre cei care ajung CEO au trecut, la un moment dat al carierei lor, prin consultanta, in special la companii de anvergura precum McKinsey, Booz Allen, Boston Consulting Group, Roland Berger.

 

Actualul managing director pentru Romania al Roland Berger Strategy Consultants, Codrut Pascu - acum in varsta de 30 de ani -, e familiarizat deja cu astfel de metamorfoze. De altfel, el ocupa, din toamna lui 2005, o pozitie ramasa libera prin plecarea Ancai Ioan, care e azi CEO al Tiriac Holdings. Codrut Pascu are si o explicatie pentru miracolul transformarii rapide a unui consultant in CEO. Un bun consultant, spune el, se pune - prin natura meseriei - in pielea acelui manager caruia ii acorda consultanta.

 

"E adevarat ca nu consultantul este directorul general, insa 80-90% din deciziile pe care le ia managerul «in charge» sunt asistate de consultant", explica Pascu. Un astfel de exercitiu repetat indelung este, mai in gluma, mai in serios, contaminant. Nu ai cum sa nu te intrebi mereu ce-ar fi daca ai schimba pozitia de consultant cu cea de executiv.

 

Cariera lui Pascu e, pana acum, una relativ diversa, dar circulara: a lucrat pentru Roland Berger in Romania la sfarsitul anilor ‘90, a plecat la studii in Franta, a lucrat in investment banking pentru Morgan Stanley la Londra si a revenit la Bucuresti ca sef al biroului companiei germane. S-a intors pentru a o inlocui la sefia Roland Berger pe Anca Ioan care, dupa 10 ani de consultanta, a devenit, la 44 de ani, CEO al Tiriac Holdings - un grup de firme care reuneste toate participatiile celui mai bogat om de afaceri roman, Ion Tiriac.

 

Tot CEO al Tiriac Holdings a fost, timp de doi ani si jumatate, si Valentin Radu - un alt fost consultant (de fapt fost project manager) la Roland Berger. Asadar, doi consultanti de la Roland Berger in functia de CEO al Tiriac Holdings. Si nu sunt singurii CEO pe care Roland Berger i-a livrat companiilor romanesti - exista fosti consultanti ai firmei germane care acum conduc companii din alte domenii: fonduri de investitii, consumer finance sau afaceri imobiliare.

 

Este acest exod din ce in ce mai intens un motiv de ingrijorare pentru liderul pietei romanesti de consultanta in managementul strategic? Codrut Pascu nu neaga faptul ca plecarile afecteaza compania, dar exista un antidot, totusi: recrutarea de specialisti care, asemeni lui, au plecat din tara, au dobandit o pretioasa experienta in afacerile internationale si au fost dispusi sa se intoarca. Deocamdata, Pascu are doua nume: Florentina Marinescu si Valentin Stefan, care au venit in companie anul trecut, o data cu schimbarea de management.

 

"Suntem un business foarte mare si am trecut frecvent prin astfel de situatii. Este de asteptat. Suntem pregatiti sa facem fata acestor situatii", spune Pascu, amintind ca Roland Berger s-a confruntat cu o migratie masiva in perioada boom-ului IT si telecom de la sfarsitul anilor 2000, cand mai multi angajati ai companiei ofereau consultanta asa-numitului "antreprenoriat dotcom".

 

Insa importul de specialisti romani care acum lucreaza in companii de consultanta de afara inseamna o crestere a costurilor - dar Codrut Pascu nu vede in asta un impediment. "Nu pun accentul pe costuri, ci pe know-how-ul adus in companie", spune el. Plecarea specialistilor afecteaza indiscutabil compania, al carui principal activ sunt chiar resursele umane, dar exista si o parte plina a paharului: cei plecati aduc beneficii de imagine firmei si - de ce nu? - pot recomanda antreprenorilor pentru care lucreaza sa colaboreze pe anumite proiecte chiar cu fostii lor colegi de la Roland Berger.

 

Si Anca Ioan, fostul sef al companiei de consultanta, crede ca exista avantaje in intrarea consultantilor in economie. In plus, legaturile dintre cei care au trecut la un moment dat al carierei lor pe la Roland Berger se pastreaza. Fostii si actualii consultanti se aduna laolalta uneori - de exemplu la petrecerea de Craciun. "Continuam sa ne intalnim si sa schimbam idei pe diverse teme", spune Anca Ioan.

 

De ce a parasit totusi Anca Ioan consultanta? "Cand m-am angajat, in 1995, ma gandeam ca o sa fac aceasta munca toata viata", spune ea. Dar "parca s-a intamplat ceva" cand a implinit zece ani la Roland Berger - "numarul acesta de zece are o forta deosebita". Actualul CEO de la Tiriac Holdings isi aminteste cum simtea ca s-a trezit in fata unei dileme pe care o califica drept cruciala: "Sa raman in consultanta pentru eternitate sau sa incep altceva?".

 

Spune ca anul trecut, cand si-a pus intrebarea si i-a gasit si un raspuns, luand decizia de a pleca, nu stia exact cum avea sa arate cariera ei, dar stia cu siguranta ce nu avea sa mai faca vreodata: consultanta. "Imi era clar ca, daca as fi vrut sa lucrez tot in consultanta, nu avea rost sa plec de la Roland Berger. Decat sa plec la o alta firma din domeniu, mai bine m-as fi dus la coafor sa ma tund altfel", rade Anca Ioan.

 

In mare, optiunile pe care credea ca le are erau doar doua la numar: sa fie manager in cadrul unei multinationale sau sa-si faca un business pe cont propriu. Printre afacerile  in care i s-a propus sa se implice s-au numarat organizarea unui call center si ridicarea de la zero a unui fond de investitii de circa zece milioane de euro intr-o prima faza.

 

Chiar in perioada in care-si socotea optiunile a venit si oferta de la Ion Tiriac. Solul trimis de cel mai bogat roman a fost chiar fiul acestuia, Ion Alexandru Tiriac, care lucrase in anii ‘90 la biroul Roland Berger din Romania - perioada in care a cunoscut-o, de altfel, si pe Anca Ioan. La randul sau, Ion Tiriac este, potrivit propriilor afirmatii, prieten cu Roland Berger, fondatorul si proprietarul companiei de consultanta care ii poarta numele.

 

De altfel, Tiriac spune ca a apreciat intotdeauna calitatea consultantei pe care aceasta companie o furnizeaza clientilor. Asta se vede cu ochiul liber: si-a recrutat de acolo doi CEO in numai patru ani. Oferta pe care i-a facut-o Tiriac i s-a parut Ancai Ioan, de departe, cea mai buna pe care o avea in acel moment. Asa ca s-a intalnit cu omul de afaceri - o intalnire in care, spune ea, n-au fost prea multe de pus la punct. "Domnul Tiriac mi-a spus sa fac ce stiu si ca firmele trebuie sa mearga bine si foarte bine." Cam atat. Omul de afaceri mai colaborase cu Roland Berger in timpul discutiilor negocierilor pe care acesta le-a avut cu compania germana Allianz, care era pe atunci interesata de afacerea cu asigurari.

 

Inainte sa bata palma cu Ion Tiriac, cel mai important lucru pe care Anca Ioan trebuia sa-l faca era sa gaseasca un succesor la Roland Berger, plecarea ei ramanand, in acelasi timp, o operatiune "top secret". Insusi Roland Berger, fondatorul companiei germane, s-a aratat surprins de decizia Ancai Ioan, insa a acceptat-o.

 

Daca aceasta informatie ar fi transpirat, compania ar fi putut avea de suferit ca imagine - uneori mediul de afaceri interpreteaza plecarea unui specialist dintr-o pozitie de top management drept un semn ca ceva nu merge bine. Mai ales ca, in momentul plecarii de la Roland Berger - octombrie 2005 - Anca Ioan era nu numai conducator al organizatiei, ci si partener, detinand, prin natura functiei, un pachet de actiuni - care insa au ramas companiei pentru recompensarea noului director, Codrut Pascu.

 

Cat ii foloseste noului CEO al Tiriac Holdings experienta acumulata in cei 10 ani? "Consultanta strategica este o trambulina pentru pozitia de CEO. Ascensiunea pe o pozitie de conducere din postura de consultant este mai rapida decat daca ai incerca sa avansezi in interiorul unei companii", spune Ioan.

 

Desi spune ca priveste cu relaxare noile sale atributii si ca nu are nici trac pentru ca lucreaza pentru cel mai bogat om din Romania, CEO-ul Tiriac Holdings are cateva lucruri de rezolvat: stabilirea unei strategii a holdingului, mentinerea unei organizatii eficiente si exploatarea sinergiilor de grup. "Diversitatea activitatilor din Tiriac Holdings este ceea ce m-a atras cel mai mult.

 

Aceeasi atractie pentru diversitate am simtit-o si cand lucram in consultanta de management. Nu am vrut sa ma cantonez intr-o singura industrie", spune Anca Ioan, care coordoneaza acum toate afacerile in care Ion Tiriac este actionar - cele din domeniul bancar, asigurari, retail, auto sau imobiliare. Real-estate-ul e una dintre prioritatile noului CEO al Tiriac Holdings, care dezvolta acum un cartier de apartamente de lux in zona Jandarmeriei (Baneasa), cunoscut sub numele "La stejari".

 

In concluzie, fostul consultant si mai apoi conducator al biroului romanesc al Roland Berger are acum pe mana cel mai mare grup de afaceri din Romania, pe care trebuie sa-l coordoneze si sa-l dezvolte. In multe dintre afacerile grupului, Ion Tiriac nu mai este actionar principal, deci managementul apartine unor terti. Este cazul participatiei sale minoritare de la Metro Romania, al companiei de asigurari Allianz Tiriac si, de anul trecut, si al Bancii Tiriac, preluate de nemtii de la HVB Bank.

 

Omul de afaceri continua sa fie proprietarul grupului TiriacAuto, iar noul CEO al Tiriac Holdings crede ca va urma o perioada agitata pentru afacerile din industria auto din cauza disparitiei taxelor vamale in momentul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, care va aduce o avalansa de importuri de masini second-hand - fapt extrem de iritant pentru distribuitorii de autovehicule noi, printre care se numara si TiriacAuto.

 

Unul dintre cei cinci importatori coordonati de TiriacAuto, Auto Rom, e condus de un alt fost consultant Roland Berger, Valentin Radu - acum in varsta de 32 de ani. Pana sa ajunga la Auto Rom - care distribuie in Romania marcile Mercedes, Chrysler, Jeep - Valentin Radu a fost, de la inceputul lui 2003, exact ceea ce este acum fosta sa sefa de la Roland Berger: CEO pe tot holdingul. Altfel spus, Anca Ioan i-a redevenit sefa, insa in cadrul grupului Tiriac.

 

Si Valentin Radu a fost "recrutat" de la Roland Berger tot de fiul lui Ion Tiriac, cu care acesta fusese coleg la firma de consultanta. Cand a preluat functia de CEO al holdingului, Valentin Radu s-a ambitionat sa creeze o echipa de management formata din tineri - pana si el, cel care conducea grupul, avea sub 30 de ani. Dar planul sau de a improspata echipa a fost unul cu dus si intors - el crede acum ca "reforma" pe care a impus-o a deranjat oameni cu state vechi in grup. "Am venit in companie ca un implant. Nu se stie daca organismul accepta un implant", comenteaza el retrospectiv.

 

Acum Valentin Radu are o pozitie inferioara celei pe care a ocupat-o vreme de doi ani la Tiriac Holdings si o functie mai putin sonora - dar spune ca s-a simtit nevoit sa si-o asume in momentul in care Auto Rom traversa vidul de putere ramas dupa plecarea lui Marius Pitigoi. Crede ca are multe de facut si din noua pozitie, din care coordoneaza 450 de oameni: in primul rand, trebuie sa dezvolte reteaua proprie de distributie a Auto Rom la nivel national.

 

Distributia celor zece marci din TiriacAuto se face atat prin retail propriu cat si prin parteneriate cu terti. Marcile concernului DaimlerChrysler - de care se ocupa Valentin Radu - trec printr-o perioada mai putin fasta la nivel international, dar vanzarile din Romania sunt in crestere. Seful Auto Rom spune ca vanzarile din 2005 s-au cifrat undeva la 3.200 de unitati, ceea ce ar reprezenta o crestere de 30% fata de 2004.

 

Pare mult, dar e putin fata de un salt de 70% al importurilor de masini noi in 2005 fata de anul precedent. Ecartul fata de alte marci s-ar explica si prin faptul ca noile modele de Mercedes (cea mai importanta marca importata de compania condusa de Valentin Radu) din clasa M si S au intrat pe piata romaneasca de-abia catre sfarsitul anului, in vreme ce competitorii BMW si Audi au vandut "noutatile" intr-un interval mai lung. 

 

Valentin Radu, fostul consultant de la Roland Berger, are doar 32 de ani si un CV cu functii de top. E de presupus, deci, ca ceea ce a facut in "anii Roland Berger" are un rol semnificativ in acest palmares. Un moment de cotitura in viata lui Radu s-a produs in 1995, cand s-a angajat - era inca student la Academia de Studii Economice (ASE) - la Roland Berger. Privind in urma, se considera un norocos.

 

"Am facut parte din generatia celor care au crescut o data cu economia. Am fost niste norocosi." Cunostintele si deprinderile de manager le-a dobandit in cei aproximativ sapte ani petrecuti la Roland Berger; e de parere ca munca de consultant nu pregateste directori executivi "per se", dar iti ofera ocazia sa studiezi un complex de industrii: farmaceutice, IT&C, bunuri de larg consum, panificatie, energie si altele.

 

Radu spune ca oferta de la grupul lui Ion Tiriac nu a fost prima propunere de angajare pe care a primit-o in calitate de consultant. "Eram vizibili, eram cunoscuti in business, eram pe lista scurta a multor companii", isi aminteste el.De departe insa, cea mai "challenging" misiune a unui consultant e cea de director general interimar al unei companii cu probleme - o astfel de experienta a avut si Valentin Radu, si alti doi fosti colegi ai sai transformati din consultanti la Roland Berger in CEO: Dragos Rosca, directorul fondului de investitii Gemisa Investments si Mihnea Mocanu, CEO al Estima Finance - compania de credit de consum a grupului de retail Domo.

 

Dragos Rosca, acum in varsta de 35 de ani, are amintiri inca proaspete din perioada cand facea "interim-management", un fel de conducere de tip interventie-comando. Ce facea de fapt Rosca? Prelua conducerea unei companii aflate in criza, care necesita interventii severe, nemiloase aproape. "Niciodata nu am intrat intr-o companie pentru a o restructura cand soarele stralucea", explica fostul consultant, care a facut "comando managerial" si la firme romanesti, dar are si experiente ne-romanesti.

 

Actualul CEO al Gemisa Investments a participat, de exemplu, la restructurarea unei companii austriece din industria alimentara cu operatiuni in Polonia si Ungaria, unde a asigurat managementul celor doua fabrici din Ungaria ale companiei - care a insemnat, printre altele, 400 de oameni concediati, in frunte cu directorul general.

 

Dar si experientele lui Rosca in Romania sunt palpitante. "Am coordonat restructurarile de la Roman Brasov, Terapia Cluj si ICMRS (pe platforma Sidex). In acest ultim caz, au fost disponibilizati trei sferturi din cei 4.300 de angajati ai firmei", spune el. Asta in conditiile in care compania mai trecuse prin restructurari dureroase (avea 11.000 de angajati la mijlocul anilor ‘90).

 

"In astfel de situatii parca trebuie sa ari un ogor minat. Tensiunea este omniprezenta, iar consultantul trebuie sa dea directia spre salvare si sa preia cat mai mult din tensiunea negativa (sindicate, politicieni, mass-media) pentru a lasa managementul sa construiasca. Sunt experiente unice", crede Dragos Rosca. Fostul consultant recunoaste rolul de "scoala de manageri" al Roland Berger si crede ca pentru a fi CEO, o experienta de circa trei-patru ani intr-o firma de consultanta este extrem de utila.

 

Acum mai bine de un an Dragos Rosca caracteriza intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin compania de consultanta pe care tocmai o parasea drept "o firma unica". Unica din punct de vedere al dezvoltarii profesionale, expunerii la subiecte de management strategic de cel mai inalt interes, contactului cu topul lumii afacerilor din Romania si, "nu in ultimul rand, al lucrului cu o echipa de profesionisti pe care o consider unica in Romania".

 

Tot in toamna lui 2004, vorbind despre plecarea lui la Gemisa Investments, Dragos Rosca spunea ca trecerea de la consultanta la operational e o tendinta fireasca pe toate pietele. "Daca ne uitam la top managementul unor companii mari precum General Electric, 3M sau IBM, vom observa ca acestea sunt conduse de fosti consultanti", spunea el atunci.

 

A avut oferte de angajare inaintea celei de preluare a conducerii Gemisa? Tot timpul. Primea cate o propunere aproape dupa fiecare proiect finalizat cu bine. "Clientii mei ma considerau potrivit pentru a lua locul managerului care facuse greselile rezolvate ulterior de noi." Dar de ce nu parasesc consultantii de la Roland Berger firma de la prima oferta, totusi?

 

In afara de argumentele care tin de mediul profesional, un mijloc de retinere eficient sunt salariile atractive - consultanta e unul dintre cele mai bine platite domenii din lume. Ca un maxim, un project manager dintr-o companie romaneasca de consultanta poate ajunge la un venit anual de 120.000 de euro, in vreme ce un partener poate castiga mai mult de dublu.

 

Daca ii era atat de bine, de ce a plecat totusi Dragos Rosca? "Pe langa bani si pozitie am vrut si altceva. Am vrut sa am mai mult timp pentru familie si pentru proiecte de investitii", spune el. Acum, Dragos Rosca conduce afacerile Gemisa Investments, fond de investitii in proiecte cu risc ridicat, a carui valoare se ridica la sase milioane de euro.

 

Totodata, Rosca e si partenerul fondului in toate investitiile sale: lanturile de magazine Miniblu (produse pentru copii) si Optica, BIA (servicii de consultanta si outsourcing in resurse umane), Oxigen Plus (servicii medicale pentru bolnavi cronici), Cristal Diagnostic (medicina muncii), Press Pro International (editura si organizator de evenimente de afaceri), Lauren Finance (servicii financiare).

 

In grupul de firme detinute de Gemisa Investments a mai venit recent un alt fost consultant de la Roland Berger: este vorba de Tiberius Dirla, fost senior consultant, care acum este director al retelei de magazine Miniblu. Dirla a lucrat sase ani la Roland Berger, din care aproape doi ani in proiecte in Brazilia si Marea Britanie.

 

Exemplele de pana acum arata ca intervalul petrecut de actualii CEO Anca Ioan, Valentin Radu ori Dragos Rosca la biroul din Romania al Roland Berger variaza intre sapte si zece ani. In cazul lui Mihnea Mocanu insa lucrurile s-au miscat ceva mai repede. Dupa trei ani la ABN Amro Investment Banking, Mocanu a plecat la Roland Berger, unde a ramas doar patru ani - destul pentru a ajunge la varf, adica project manager. A avut aici si experienta interim-managementului, fiind desemnat director pentru DNT, furnizorul de Internet preluat ulterior de compania Astral Telecom.

 

Dar in 2004 a schimbat consultanta pe management, devenind director general al companiei de consumer finance RALFI SA, redenumita ulterior in Estima Finance. Actionarul principal al companiei este, cu un pachet de 72%, fondul de investitii RAEF, restul partilor fiind proprietatea retailerului de electrocasnice Domo. Dupa parerea lui Mocanu, exista o diferenta esentiala intre munca de consultant si cea de manager, iar aceasta tine de asumarea raspunderii: "Consultantul isi asuma deciziile doar partial, in vreme ce un CEO raspunde de unul singur pentru ceea ce face", spune directorul Estima Finance.

 

Cand a venit la Roland Berger, Mocanu avea deja experienta financiara, lucrand anterior in investment banking si corporate finance. Background-ul in finante l-a ajutat sa construiasca o companie de servicii financiare, al carei prim an de activitate completa a fost 2005. Afacerea a avut anul trecut o crestere de 400-500%, mult peste cresterea intregii piete de credit de consum, care s-a cifrat la 110%.

 

Mocanu a facut din Domo un pilon pentru dezvoltarea companiei administrate de el - pe langa Domo, Estima Finance intermediaza credite de consum pentru inca 200 de retaileri regionali, numarul total al magazinelor pentru care lucreaza ridicandu-se la 700.  Mocanu este optimist privind cresterile viitoare, avand in vedere ca un roman "cumpara" credite de consum in valoare de 95 de euro pe an, in vreme ce media europeana este de 2.200 de euro per capita.

 

O experienta relativ scurta in consultanta (in comparatie cu ceilalti) a avut si Horia Galateanu, care a lucrat aproape patru ani la Roland Berger - intre 2002 si 2005. Din toamna anului trecut el e director general al Metropola Imobiliar, compania de real-estate a grupului de distributie in domeniul farmaceutic Montero. Portofoliul imobiliar administrat de Galateanu se ridica la 20 de milioane de euro, iar actualul manager si-a intarit echipa de manageri aducandu-l in companie pe un alt fost consultant de la Roland Berger, Tudor Dimofte.

 

Probabil ca lista consultantilor plecati de la Roland Berger pe pozitii de CEO se va lungi cu timpul. Dragos Rosca estimeaza ca in alte tari, 20-25% dintre angajatii marilor companii occidentale de consultanta strategica occidentale - a caror prezenta este deocamdata modesta in Romania - pleaca anual in economie. La fel se intampla si in cazul companiilor de consultanta financiara.

 

Aici procentul e mai mic - de circa 15-20%. "Tendinta de crestere a turnover-ului personalului se manifesta si in Romania, ca urmare a cresterii competitivitatii salariilor si beneficiilor in firmele din afara consultantei (industrie, servicii financiare etc.)", adauga Dragos Rosca.

 

Ar fi doua concluzii. Prima: fiecare consultant cu experienta poarta in buzunar un titlu de CEO. A doua: soarta companiilor precum Roland Berger e sa-si caute mereu, mai mult ca altele, oameni noi. Carora consultanta nu le va oferi nici o garantie, dar le va rezerva un bilet la business class.