Cu un scor de 7 la capitolul fericire în organizaţii, România reflectă un echilibru fragil: relaţiile între colegi sunt solide, însă recunoaşterea meritelor şi dezvoltarea personală rămân provocări. În 2025, succesul companiilor depinde de integrarea tehnologiilor şi de răspunsul la nevoile angajaţilor. Într-o piaţă a muncii în schimbare, liderii şi colegii lor ar trebui să colaboreze pentru a valorifica revoluţia AI şi pentru a prioritiza starea de bine. Cât de realist este însă acest obiectiv în contextul în care ne găseşte începutul de an? Conferinţa Top Angajatori Undelucram.ro, aflată la cea de-a V-a ediţie, a oferit câteva răspunsuri.

Nota 7 la fericire

România este una dintre puţinele ţări în care organizaţiile excelează la lucrurile dificile, cum ar fi relaţiile între colegi, dar nu reuşesc să gestioneze aspecte mai simple, precum recunoaşterea meritelor sau creşterea personală – sunt câteva dintre concluziile The Happiness Index, aflat la prima ediţie în România. Ce înseamnă scorul de 7 înregistrat de ţara noastră şi ce e de făcut a povestit Matt Phelan, coautor al acestui studiu.

Matt Phelan a mărturisit că a vizitat România de aproximativ zece ori şi a remarcat o trăsătură comună: „Românii, la fel ca mine, pot fi puţin mai timizi decât alţii.

În SUA, de exemplu, oamenii sar pe scenă să pună întrebări. Aici, însă, e nevoie de un mic impuls”, a observat Matt Phelan, co-founder al The Happiness Index în cadrul cel mai recent eveniment realizat Top angajatori Undelucram.ro. Coautor al The Happiness Index, şi un susţinător fervent al ideii de a prioritiza fericirea chiar şi la locul de muncă, Matt Phelan a adus în discuţie importanţa acestei iniţiative inovatoare. The Happiness Index a fost fondat în anul 2014, având ca scop principal măsurarea şi înţelegerea fericirii şi implicării angajaţilor în companii din întreaga lume. Cu ajutorul unei metodologii bazate pe ştiinţa emoţiilor şi neuroştiinţă, platforma oferă companiilor date concrete despre starea de bine a angajaţilor şi instrumente pentru îmbunătăţirea acesteia. De-a lungul timpului, The Happiness Index a colectat date din aproximativ 170 de ţări, contribuind la schimbarea culturii organizaţionale la nivel global. „Aceasta este prima ediţie în care am inclus şi România. Ştiu că toţi vă întrebaţi cum ne comparăm cu alte ţări, dar astăzi vreau să subliniez că singura comparaţie care contează este cea cu voi înşivă. Există o zicală de altfel în acest sens: comparaţia este hoţul bucuriei.” Sau, cu alte, cuvinte, mai româneşti, preocuparea faţă de capra vecinului poate fi deseori o piedică în calea fericirii. 

El a explicat că, în timp ce majoritatea metodelor de măsurare a implicării angajaţilor la locul de muncă sunt limitate la un singur set de întrebări, The Happiness Index merge mult mai departe. „O întrebare poate fi un început, dar nu spune întreaga poveste. Fericirea şi implicarea sunt diferite: implicarea este ceea ce cere mintea ta la locul de muncă, în timp ce fericirea este ceea ce cere inima ta. Ambele sunt extrem de importante.” Phelan a detaliat legătura dintre fericire şi performanţă: „Angajaţii mai fericiţi sunt mai creativi, mai productivi, vând mai mult şi oferă un suport mai bun clienţilor lor. Companiile cu angajaţi fericiţi obţin performanţe mai bune decât concurenţa lor pe piaţa bursieră”. Cu toate acestea, există un obstacol: „Unii oameni încă au o prejudecată. Ei cred că fericirea este ceva «fluffy», un concept ce aparţine doar vieţii personale. Dar datele arată clar că atunci când suntem mai fericiţi la locul de muncă, performanţa noastră creşte”. El a încurajat publicul să reflecteze la propria experienţă: „Toată lumea ştie că atunci când suntem fericiţi, totul pare mai uşor. Este ceva subconştient, dar foarte real.” Fericirea nu este un lux, ci o necesitate, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională: „Dacă vă gândiţi la fericire nu ca la ceva secundar, ci ca la un factor central, veţi vedea cât de mult poate schimba totul în bine”.  Un alt aspect subliniat de el ţine de diferenţa subtilă, dar importantă, dintre fericire şi angajament: „Există organizaţii în care angajaţii sunt fericiţi, dar nu implicaţi. Am văzut multe organizaţii caritabile care se încadrează în această categorie, unde oamenii sunt plini de energie, dar aleargă în cercuri, fără direcţie clară. Pe de altă parte, dacă ai angajament fără fericire, obţii o cultură competitivă, care, deşi poate părea de succes, se destramă din interior: introvertiţii pleacă, iar extrovertiţii îşi asumă toate meritele.” Soluţia propusă de Phelan? „Ceea ce ne dorim este ca oamenii să fie şi fericiţi, şi implicaţi. Este combinaţia ideală pentru a obţine performanţă.”

Românii, nici prea fericiţi, dar nici foarte nefericiţi

Analizând rezultatele The Happiness Index pentru România, Phelan a observat un paradox. „România este una dintre puţinele ţări în care organizaţiile sunt bune la lucrurile dificile, dar mai puţin bune la cele simple. Relaţiile, care sunt adesea extrem de greu de gestionat, se situează pe locul al doilea ca punct forte. Pe de altă parte, recunoaşterea meritelor şi creşterea personală, lucruri mai uşor de abordat, sunt mai slabe.” El a oferit un exemplu concret despre importanţa recunoaşterii la locul de muncă: „Am întrebat două persoane la un eveniment recent cum se recunosc reciproc. Nici măcar nu avuseseră o conversaţie pe acest subiect şi se simţeau jenaţi să discute despre asta. Este clar că în România recunoaşterea meritelor nu este un subiect suficient de discutat, deşi este esenţial pentru fericire şi performanţă.” Un alt aspect scos în evidenţă de Phelan este importanţa ascultării active, mai ales în leadership: „Când un lider acordă atenţie deplină unui angajat, îi transmite că îi pasă. Este o practică simplă, dar care face o diferenţă enormă. Observăm că în România, sentimentul de a fi valorizat ca individ şi ascultarea activă sunt printre cele mai slabe puncte. Acestea sunt lucruri relativ uşor de corectat, dar necesită conştientizare şi efort”. El a abordat şi problema oportunităţilor limitate de creştere profesională, o nemulţumire frecventă în rândul angajaţilor români: „Când auzim despre creşterea profesională, majoritatea oamenilor se gândesc la promovare. Dar nu toată lumea îşi doreşte să devină CEO. Creşterea poate însemna să înveţi o abilitate nouă, să participi la un eveniment sau să faci o schimbare laterală în carieră. Dacă observaţi că oportunităţile de creştere sunt scăzute în organizaţia voastră, problema ar putea fi lipsa de creativitate”. 

El a încurajat liderii să poarte discuţii sincere cu angajaţii lor: „Staţi de vorbă cu membrii echipei. Aflaţi ce îşi doresc să înveţe sau să facă. Crearea de oportunităţi pentru dezvoltare nu trebuie să fie complicată. Cel mai trist rezultat din studiul realizat în România? 48% dintre angajaţii români nu ar recomanda locul în care lucrează. Gândiţi-vă la asta: dacă împărţim sala în două, jumătate dintre voi nu ar spune nimănui că e un loc bun de muncă. Mi se pare extrem de trist.” Dar soluţia este la îndemână: „Trimiteţi un sondaj simplu sau întrebaţi oamenii de ce rămân. Aflaţi ce faceţi bine şi extindeţi aceste practici către toată organizaţia. Uneori, un manager dintr-un colţ al organizaţiei excelează la a face oamenii fericiţi, dar ceilalţi nu primesc acelaşi tratament.” În ceea ce priveşte poziţionarea globală a României în fericire şi angajament, David Phelan a oferit o concluzie echilibrată: „România este exact la mijloc. Nu este nici printre cele mai fericite, dar nici printre cele mai nefericite ţări. Este o bază bună pentru a construi”. El a adăugat că diferenţele generaţionale sunt un alt aspect ce trebuie abordat: „Angajaţii tineri din România sunt mai nefericiţi decât generaţiile mai în vârstă. Dar ei nu sunt diferiţi de noi. Nu sunt extratereştri. Au crescut într-o altă epocă şi au aşteptări diferite. Să aflăm ce îşi doresc şi să le oferim asta, pentru că ignorarea lor nu este o opţiune.” Cum ar trebui să interpretăm aceste date? „În business, scorurile mari înseamnă de obicei ceva bun, iar cele mici ceva rău. Dar în ceea ce priveşte fericirea şi angajamentul, scorurile sunt doar informaţii. Ele ne ajută să vedem ce putem îmbunătăţi. Aşadar, dacă vedeţi scoruri mici, nu vă întristaţi. Priviţi-le ca pe o oportunitate de a crea un loc de muncă mai bun.” Mesajul său final a fost unul optimist: „Fericirea şi angajamentul nu sunt obiective imposibile. Ele cer doar ascultare, empatie şi dorinţa de a face lucrurile mai bine pentru toată lumea”.   

Matt Phelan, Co-Founder, The Happiness Index: „Fericirea şi implicarea sunt diferite: implicarea este ceea ce cere mintea ta la locul de muncă, în timp ce fericirea este ceea ce cere inima ta. Ambele sunt extrem de importante.”

Barometrul fericirii la locul de muncă, la prima ediţie în România

Pluxee România, partenerul global pentru beneficii extrasalariale şi soluţii pentru creşterea implicării angajaţilor, a anunţat recent rezultatele primului studiu „Barometrul fericirii la locul de muncă”, o analiză care evaluează cultura organizaţională din România, realizată în parteneriat cu compania britanică de tehnologie, The Happiness Index. Eşantionul care a stat la baza acestei cercetări a inclus aproximativ 11.000 de angajaţi români cu vârste cuprinse între 19 şi 60 de ani. O iniţiativă nouă pe piaţa muncii din România, „Barometrul fericirii la locul de muncă” are la bază modelul de evaluare culturală, parte integrantă din platforma The Happiness Index, urmărind patru dimensiuni ale nevoilor umane: raţională, emoţională, instinctivă şi reflexivă.

Bucovinenii, cei mai fericiţi?

1.Œ Potrivit cercetării menţionate, angajaţii cu vârste între 19 şi 30 de ani au raportat niveluri mai scăzute de fericire şi implicare, în comparaţie cu angajaţii mai maturi. Mulţi dintre ei se simt subapreciaţi şi au dificultăţi în a-şi găsi sensul în muncă. Acest rezultat arată că angajatorii ar trebui să pună mai mult accent pe sprijinul pe care îl oferă angajaţilor la început de carieră. Pe de altă parte, angajaţii de peste 60 de ani sunt cei mai implicaţi la locul de muncă, obţinând scoruri cu peste 10% mai mari la toţi indicatorii. 

2. Regiunea este un alt factor care îşi pune amprenta asupra experienţei angajaţilor. Cei din Bucovina raportează cele mai ridicate niveluri de fericire - 43% dintre angajaţi şi-au evaluat experienţele profesionale cu scoruri maxime. În schimb, angajaţii din Muntenia manifestă un grad mai scăzut de satisfacţie. Aceştia au înregistrat scoruri sub media naţională în ceea ce priveşte aspecte precum claritatea faţă de rolul profesional, evoluţia în carieră şi echilibrul între viaţa profesională şi cea personală.

3. Ž Angajaţii din companiile mici (sub 50 de angajaţi) se simt mai conectaţi la strategia şi valorile organizaţiei, în timp ce angajaţii din marile corporaţii (peste 1.000 de angajaţi) simt adesea că nu sunt recunoscuţi şi apreciaţi, deşi beneficiază de mai multe resurse şi de oportunităţi extinse de dezvoltare. Aceste rezultate arată că organizaţiile mari ar trebui să aibă o abordare personalizată pentru a creşte implicarea angajaţilor.

Sursa: reprezentanţii Pluxee România