Cu cat se reduce timpul pana la aderare, cu atat mai energice sunt miscarile de preluare din industria alimentara. Daca intre 2000 si 2003 au avut loc doua-trei tranzactii anual, agitatia a inceput sa creasca: in 2004 au avut loc sase tranzactii, iar in 2005 paisprezece.

In timp ce piata produselor nealimentare (non-food) este aproape nemiscata, fata de 2004, piata produselor alimentare a fost, cu siguranta, dedicata produselor alimentare. Nu doar din perspectiva numarului mare de tranzactii, ci si din aceea a pregatirilor pentru aderare. 2005 (anul cotelor) este si anul in care s-a facut un bilant al industriilor zaharului si laptelui. Pentru industria carnii si a tutunului, 2005 si 2006 sunt anii ultimei sute de metri dinaintea aderarii.

ZAHAR. Pentru industria romaneasca a zaharului, anul 2005 a fost unul decisiv, pentru ca a adus cotele. Ministerul Agriculturii a facut, spre final de an, o alocare preliminara a cotelor de zahar negociate cu Uniunea Europeana: au fost repartizate 252.600 de tone unui numar de noua fabrici. Dar in urma negocierilor cu Uniunea Europeana, "cota de tara" este semnificativ mai mare, de 329.000 de tone. Asa ca repartizarea facuta a fost caracterizata drept "preliminara" de Ioan Armenean, presedintele Patronatului Zaharului din Romania, iar motivul neimpartirii complete a cotelor "este stiut" doar de cei de la minister, spun reprezentantii companiilor.

Redistribuirea cantitatii ramase, de aproximativ 77.000 de tone, se va face catre "fabricile care au potential sa produca", a precizat Armenean. Ce inseamna asta, pana la urma? Pentru ca mai toate fabricile pot pretinde ca mai au potential de productie. Or, impartirea preliminara nu s-a facut in functie de capacitate, ci pe baza productiei realizate in perioada 1998 - 2002 - lucru firesc de altfel, pentru ca aceeeasi perioda a fost luata in calcul in negocierile cu autoritatile de la Bruxelles.

Cele 77.000 de tone care mai trebuie impartite fac cu ochiul oricareia dintre cele noua fabrici din tara. A obtine acum cote mai mari inseamna nu doar profit mai mare, ci si posibilitatea de a vinde afacerile pe bani mai multi. Cumparator ar fi Agrana, care a anuntat public ca este interesata de expansiune. Vanzatorii, in schimb, se gasesc tare greu, mai ales ca toti cer bani multi. "Orice are acum un pret, dupa aderare va fi de doua ori mai scump", declara pentru BUSINESS Magazin Ioan Armenean, presedinte al Patronatului Zaharului din Romania.

Pe piata zaharului, o data cu aderarea, competitia se va ascuti, iar produsele se vor scumpi. Zaharul va ajunge de la 46 de eurocenti la raft la minim un euro in numai doi ani. Iar dupa aderare va trebui sa ne aliniem la regulile pietei comune a zaharului, cu preturi minime de achizitie a sfeclei sau a zaharului brut, taxe vamale mari. Asa cum s-a intamplat si in alte tari ale UE, numai producatorii puternici vor rezista. In Austria, de exemplu, din opt fabrici existente in momentul aderarii numai trei mai functioneaza azi.

LAPTE. Pentru industria laptelui, anul aprilie 2005 - martie 2006 este un an istoric, pentru ca acest interval va fi luat ca perioada de referinta in vederea stabilirii cotelor impartite producatorilor. Iar dupa ce cotele vor fi alocate catre procesatori, vor incepe simularile: companiile vor trece printr-o "repetitie generala", adica vor functiona ca si cum Romania ar fi deja in UE.

Pana spre finalul lui 2005, doar 30 de companii din domeniul procesarii laptelui au primit aviz de functionare din partea UE. Pana la 1 ianuarie 2007, numarul acestora va creste pana la 80, estimeaza Valeriu Steriu, presedinte al Asociatiei Patronale din Industria Laptelui. Insa nu primirea avizului este cel mai mare hop pe care il au de trecut companiile, ci concurenta, careia se estimeaza ca ii vor face fata doar jumatate, pentru ca de la 1 ianuarie 2007 vor disparea taxele vamale. Ceea ce inseamna ca piata ar putea fi inundata de produse de import, multe dintre ele mai ieftine decat cele locale. Austria avea 100 de procesatori de lapte cand a intrat in UE. Circa 80 dintre acestia au disparut de-atunci prin fuziuni, preluari si falimente. Acum in Romania functioneaza circa 300 de procesatori de lapte - iar daca algoritmul austriac se va aplica si aici, ne putem astepta ca circa doua treimi dintre ei sa traga obloanele.

Si totusi, pana la poarta fabricii, laptele mai are o cumpana de trecut: cotele negociate cu UE vizeaza o cantitate de 3,3 miliarde de litri pe an. Acum, mai putin de un sfert (1,2 miliarde de litri) din laptele produs anual in Romania (5,1 miliarde de litri) constituie materia prima pentru procesatorii din industrie. Diferenta se indreapta catre vanzari directe - e vorba de laptele vandut de tarani in piete, bazaruri sau alte locuri - sau ramane in gospodariile fermierilor. Pentru a merge catre industrializare, laptele are nevoie de investitii, evaluate la nu mai putin de 8,5 miliarde de euro.

CARNE. Anul 2005 a fost unul de pregatiri febrile, pentru ca integrarea aduce vremuri grele pentru industria carnii. Numarul companiilor se va reduce, si aici, drastic. Din cele peste 1.500 de companii care proceseaza carne, doar opt lucreaza - acum - conform normelor europene. Alte 40-50 au primit derogare de la Asociatia Nationala Sanitar Veterinara (ANSV) pentru a se pune la punct pana la sfarsitul lui 2009, in special in privinta igienei, desi termenul initial era pana la sfarsitul lui 2006. 1 ianuarie 2007 este data de la care circa 100 de producatori de mica capacitate vor avea voie sa vanda numai pe piata interna, intrucat nu respecta standardele europene. Restul vor fi nevoiti sa-si inchida afacerile. Mihai Visan, directorul executiv al Asociatiei Romane a Carnii, este de parere ca, dintre cei 100 care ar putea ramane pe piata interna, doar 60% au sanse sa indeplineasca standardele de igiena in intervalul impus de Bruxelles.

TUTUN. Pentru industria tutunului, 2005 a fost un an tulburat nu numai de hotararile Ministerului de Finante de a mari accizele mai repede si mai mult (la 1 aprilie in loc de 1 iulie, cu 13,5% mai mult decat prevedea calendarul stabilit cu UE). Anul a fost tulburat si de controversele iscate de propunerea de introducere, in noul Cod fiscal, a pretului minim la tigarete. Companiile s-au impartit in doua tabere: pro si contra deciziei, in functie de felul in care le-ar afecta aceasta noua posibila reglementare. Altminteri, 2005 a fost un an agitat pentru companiile din industria tutunului prin numarul mare (de ordinul zecilor) de lansari, relansari, repozitionari de produse, campanii de promovare. Pentru ca, in afara de 2005, doar 2006 le va mai permite sa-si promoveze produsele. De la 1 ianuarie 2007, restrictiile care vizeaza publicitatea la tutun vor viza presa scrisa, panourile publicitare si alte structuri de afisaj cu impact public, cinematografele si altele.

Concluzia ar fi ca pentru toata industria alimentara, 2006 va fi un an cheie, anul care ar putea sa faca diferenta nu numai in privinta zerourilor din coada cifrelor din contabilitate. Ci, mai mult, ar putea face diferenta dintre supravietuitorii si invinsii pe care ii va face aderarea la UE.