Cele nouă firme reunite acum sub umbrela Agricola rulează în prezent o cifră de afaceri anuală de peste jumătate de miliard de lei, cu rate de creştere anuale de două cifre în ultimii doi ani - consideraţi îndeobşte dificili din mai toate unghiurile de vedere. După ce în 2010 afacerile au crescut cu 27%, iar în 2011 cu 20%, "anul acesta vom creşte cifra de afaceri cu circa 10%", se aşteaptă Grigore Horoi. El subliniază hotărât că "potenţialul este mult mai mare şi ratele de creştere ar fi fost mult mai mari dacă aveam marfă disponibilă". Disponibilitatea nu este un lucru la fel de simplu ca a merge la magazin să cumperi ce lipseşte din cămară. Pentru a avea, de pildă, un anumit tip de salam când creşte cererea în mod neprevăzut, trebuie să ai la îndemână toate materiile prime chiar atunci. Iar lanţul afacerii băcăuane cuprinde toate verigile, de la bob la raft. Altfel spus, de la cultivarea cerealelor pentru furaje, creşterea păsărilor şi porcilor la abatoare, depozite, fabrici, lanţul logistic şi o reţea de 59 de magazine.

Prin urmare, o investiţie pentru creşterea capacităţii de producţie trebuie să aibă corespondent în mai multe verigi ale acestui lanţ. În plus, "sursele pentru investiţii sunt limitate în perioadă de criză", adaugă Horoi, care lucrează în grup de "o veşnicie", după cum spune. Se referă la cei peste 20 de ani de când s-a angajat în companie, unde a urcat pas cu pas în ierarhie până în 2009, când a preluat frâiele conducerii pentru întregul grup. "S-a întâmplat ca lucrurile să meargă într-o direcţie plăcută", evaluează acum privind în urmă. Absolvent de studii economice, el îşi aminteşte că până în 1991 a lucrat la o fermă, iar fostul director al Agricola, Petru Plăcintă, zootehnist care a condus combinatul avicol din Bacău vreme de trei decenii, l-a numit economist-şef al complexului de găini ouătoare. Grigore Horoi este, de altfel, şi unul dintre cei trei acţionari români care deţin pachetul majoritar de acţiuni ale companiei, a cărei istorie începe în urmă cu 55 de ani.

După ce în perioada comunistă avicolele băcăuane trimiteau peste hotare aproape integral producţia, pentru valută, în 1992 cinci companii au format Agricola, societate constituită cu capital majoritar german (51%) reprezentat de compania Moxel AG, diferenţa de 49% revenind angajaţilor de la acel moment. Peste ani, nemţii s-au retras din acţionariat şi de circa zece ani au ajuns să mai deţină numai 2,24%.

Numerele sunt specialitatea lui Grigore Horoi, plecând chiar de la alegerea pe care a făcut-o pentru studii, iar informaţiile pe care le dă despre afacere sunt amănunţite. Povesteşte că "pentru un colos ca Agricola, fără să faci lucruri mari, investiţiile se adună şi ajung în fiecare an la două milioane de euro" şi indică ce sume sunt alocate în acest an pentru diviziile grupului, care are acum peste 2.500 de angajaţi.

În faza studiului de fezabilitate se află un proiect de investiţii de 4 milioane de euro la Suinprod. Una peste alta, investiţiile din ultimii cinci ani se plasează în jurul a 40 de milioane de euro, iar suma depăşeşte 100 de milioane de euro dacă sunt luate în calcul cheltuielile de acest tip din 1992 încoace. Or, pentru o afacere atât de complicată - deopotrivă din cauza mărimii, a ariilor de activitate, dar şi a privatizării companiei - finanţarea n-a fost niciodată floare la ureche. În perioada de creştere economică bancherii erau "atenţi mai cu seamă la real estate", iar mai nou instituţiile finanţatoare cer "garanţii imense pentru o nouă linie de credit". Grupul are acum un grad de îndatorare de 50% din cifra de afaceri, iar oficialul Agricola consideră această pondere "normală pentru industria în care activăm".