Nu e de mirare că sala a fost plină la primul eveniment MEET THE CEO organizat în acest an de Business Magazin: invitata a fost  Violeta Ciurel, şefa AXA Life Insurance România, deja un fel de legendă vie a pieţei de asigurări, o piaţă pe care o cunoaşte de la începuturile ei şi căreia i-a adăugat experienţa a şase ani petrecuţi la Amsterdam, în conducerea operaţiunilor de asigurări ale grupului ING. Modestă, dar fără falsă modestie, Violeta Ciurel s-a bucurat că are ocazia să le spună participanţilor la eveniment ce a avut ea de învăţat de la oamenii din industria de asigurări cu care a avut de-a face de-a lungul carierei sale şi ce calităţi sunt cu adevărat necesare unui manager bun.

Înainte de a intra în business a lucrat la ASE, în catedra de Relaţii Economice Internaţionale, imediat după ce a terminat stagiul, respectiv din 1984, la trei ani după absolvirea facultăţii. "În general nu mi-a plăcut să mă opresc la a face un singur lucru, pentru că îmi place diversitatea în tot ceea ce fac. De exemplu, acum, chiar dacă sunt la AXA, predau în continuare la ASE, activitate pe care am reluat-o la întoarcerea în ţară" - respectiv în 2010, când a fost recrutată de francezii de la AXA ca preşedinte şi CEO al AXA Life Insurance România.

În paralel cu ASE a predat şi la universităţi particulare, precum şi la câteva proiecte derulate fie cu organisme internaţionale, fie cu companii străine care erau interesate să între în piaţa românească. Din 1995 a fost secretar general al Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare (UNSAR), timp de doi ani de zile, până ce a intrat în business. "Atracţia faţă de domeniul asigurărilor a venit în timp, nu de la început", spune Violeta Ciurel, şi la fel a fost şi cu activitatea didactică, "pe care mai mult mama, fiind în învăţământ, m-a convins să o aleg". După 1990 s-a reîn--fiinţat la ASE catedra de Relaţii Economice Internaţionale, care se desfiinţase chiar în anul când a susţinut ea examenul de admitere, în 1977, iar reînfiinţarea catedrei a adus la crearea unor noi discipline de studiu, între care Transporturi, Expediţii şi Asigurări Internaţionale, disciplină din care s-au separat Asigurările. "Eu deja eram admisă la doctorat, în 1992, aveam o temă legată de competitivitatea internaţională şi, odată cu această schimbare, profesorul cu care lucram mi-a propus să rămân eu titulară de disciplină la Asigurări, întrucât el nu era interesat de domeniu. Aşa încât mi-am schimbat tema de doctorat şi m-am axat pe domeniul asigurărilor."

Împreună cu profesorul Constantin Alexa a scris un curs de asigurări care a apărut în 1993, după care i s-a părut din ce în ce mai interesant domeniul: "M-a atras şi diversitatea lui, şi faptul că mi-am dat seama, pe măsură ce studiam, că viaţa noastră este supusă atât de mult riscurilor de tot felul, deşi noi nu înţelegem asta întotdeauna. Din Antichitate încoace există această idee de protecţie a riscurilor. În asigurările maritime, primele care au apărut ca o formă comercială şi instituţionalizată, expresia «Acts of God» reprezenta pericolele naturale". A beneficiat apoi de o bursă de câteva luni la Reading University (Marea Britanie) în management strategic, în cursul căreia a reuşit să-şi găsească o serie de contacte în domeniul asigurărilor, cu ajutorul profesorilor de acolo, şi aşa a ajuns la piaţa Lloyd's, iar "atunci când am intrat în acel templu al asigurărilor, am spus: gata, asta e ce-mi place şi nu mă mai interesează altceva". Tot la Londra a avut ocazia să cunoască şi pool-ul de asigurări atomice (British Atomic Insurance Pool), care grupa 70% din capacitatea globală de asigurare pentru riscuri atomice - "mi s-a părut fascinant".

În România, însă, prima companie străină cu care a avut ocazia să intre în contact a fost Generali, abia prin 1995-96, pe când era secretar general al UNSAR. Pe atunci soseau mulţi investitori cu dorinţa de a începe un business în România; aşa i-a cunoscut pe cei de la ING, care de la prima întâlnire i-au propus să lucreze la ei. "Bineînţeles că răspunsul meu a fost negativ, pentru că îmi era bine cu ceea ce făceam atunci, aveam şi doi copii mici şi de fel sunt o persoană destul de independentă, aşa încât mă gândeam că n-o să accept şefi. Nu mi-am dat seama decât mai târziu cât erau de dornici să lucrez pentru ei." Cel pe care ING Group îl recrutase atunci pentru conducerea operaţiunilor din România era Jetse de Vries, primul CEO al Nederlanden (ulterior ING) Asigurări de Viaţă între 1997 şi 1999. "Când a venit la UNSAR, l-am servit cu o cafea şi mi-a spus că vrea neapărat să lucrez cu ei, chiar şi sub forma unei colaborări. A luat zahărul, l-a pus în cafea şi a început să amestece cu pixul în ea - o scenă absolut amuzantă, pe care mi-o amintesc şi acum cu drag." În final a acceptat, după ce olandezii au invitat-o în Slovacia, la ultimul greenfield deschis de ING în Europa Centrală şi de Est. "Am fost foarte impresionată de ceea ce am văzut şi am zis «da»."