Mai sigur e insa sa spunem despre el ca este genial in tot ceea ce face. Si atat. La cei 63 de ani ai sai, Ken Heebner, lupul alpha de la Capital Growth Management (CGM), poate cel mai bun manager de fonduri mutuale din istorie, arata neobosit, si, la o varsta la care cei mai multi contemporani de-ai sai au ales deja sa se retraga, el posteaza cele mai bune cifre dintr-o cariera exemplara.

Ken Heebner vs. Peter Lynch Dar cat de bun inseamna cel mai bun? Din mai 1998, Focus, purtatorul drapelului CGM, posteaza profituri medii anuale de 24%, un record absolut pe o perioada atat de lunga. Comparativ, in aceeasi perioada, Standard & Poor's 500, barometrul fondurilor mutuale de peste ocean, a afisat o crestere de 4%. In 2007, alimentat de sectorul energetic, de fertilizatori si de metale, Focus a performat un randament ireal, de 80% (fata de 5%, valoarea din dreptul S&P). A fost al patrulea an, incepand din 2000, cand randamentul fondului a depasit 45%, performanta ce l-a determinat pe Bob Kemp, presedintele CGM, sa-i spuna lui Heebner ca a reusit un lucru imposibil, "e ca si cum ai merge printre picaturi de ploaie".

Insa in favoarea lui Heebner nu metaforele, ci cifrele vorbesc cel mai bine: are un singur an de pierderi, 2002, si detine recordul absolut cand vine vorba de comparatia dintre randamentul mediu din piata si randamentul mediu al Focus. Recordul precedent era detinut de celebrul Peter Lynch si al sau Fidelity Magellan, un veritabil standard cand vine vorba despre excelenta in fonduri mutuale. In timpul celor mai buni 10 ani ai lui Lynch, august 1977 ? august 1987, Magellan a avut un randament mediu anual de 36%, dar chiar si Lynch admitea atunci ca a beneficiat de un climat favorabil (S&P 500 arata 19% in acelasi interval). Cu alte cuvinte, Lynch a batut piata cu 17 procente in cea mai buna perioada din cariera sa. Ken Heebner a intrecut-o cu 20%.

Impotriva curentului Mai remarcabil si decat cifrele este modul in care au fost ele obtinute. Heebner joaca mereu in contradictie cu piata si spune ca se simte cel mai increzator atunci cand toata lumea ii spune ca e nebun. E un stil pe care nu-l preda nimeni pe bancile scolii ? "instinct". De cele mai multe ori i-a iesit, asa cum s-a intamplat cu actiunile din tehnologie, al carei fan nu a fost niciodata si pe care le-a vandut in totalitate cu doar cateva luni inainte de prabusirea pietei, in septembrie 2001.

Tot instinctul, probabil hranit si el din ani si ani de experienta, i-a spus sa cumpere actiuni in dezvoltatorii imobiliari, convins fiind ca scaderea dobanzilor de referinta va duce la cresterea rapida a constructiilor de locuinte. Heebner a castigat enorm si, mai important, a iesit exact la timp. Povestea s-a repetat cu marile companii de fertilizatori, unde pretul actiunilor s-a cvadruplat, sau cu grupul de creditare imobiliara Countrywide, de unde s-a retras cu un an inainte ca pretul actiunilor sa cada de la 40 la 8 dolari.

Bineinteles, nu toate miscarile i-au iesit atat de bine, insa Heebner a stiut de cele mai multe ori cand sa-si stranga lucrurile si sa plece. "Multi manageri se indragostesc de o idee si se trezesc ca au mizat totul pe o directie falimentara. Dar Ken recunoaste foarte rapid cand greseste", spune Bob Kemp, bunul prieten si partenerul sau de la CGM. Spre exemplu, Focus a inceput anul 2007 cu un sfert din bani investiti in cinci banci de pe Wall Street: Bear Stearns, Citigroup, Goldman Sachs, Lehman Brothers si Merrill Lynch. Pachetele se puteau dovedi dezastruoase daca in iunie anul trecut, chiar inaintea declansarii crizei creditelor subprime, fondul nu parasea corabia.

"Ken vede lucrurile inainte ca ele sa se intample si inainte ca oricine altcineva sa le observe." Asta spune despre el Douglas Pratt, fost manager de fond al Loomis, unde a lucrat ani buni alaturi de Heebner. "Creierul lui este conectat diferit; ideile ii vin mai repede, concentrarea sa e mai intensa, iar usurinta cu care asimileaza informatiile este de-a dreptul inspaimantatoare."

One-man show Pentru ca nu exista o formula simpla care sa-i defineasca principiile dupa care investeste si nici Heebner nu se pricepe mai bine sa le explice, CGM manageriaza doar 13 miliarde de dolari, o suma modesta date fiind performantele fondului. Cert este ca nimeni nu joaca doar dupa presimtiri. Cine crede asa ceva este naiv.

Heebner este insasi definitia workaholic-ului, care se trezeste la 5.30 pentru a-si citi rapoartele actiunilor sau stirile economice si care nu pleaca niciodata de la birou fara un brat de articole si studii, ca lectura de dormitor.

CGM este, de fapt, un one-man show, pentru ca intreaga echipa de investitii este constituita din doi traderi ? Elise Schaefer si Sue Small ? si analistul Catherine Columb, al carei rol este asemanator cu cel de consultant de frumusete pentru Adriana Lima. Columb stie ca nu e cazul sa-i sugereze o actiune sau alta si e responsabila doar cu documentarea fiecarei idei pe care Heebner i-o impartaseste. In prezent, poate fi considerata expert in economia chineza, deoarece China este un pariu important pentru seful ei: din luna martie, 64% din banii manageriati de Focus sunt investiti in mai multe domenii emergente din China, cu cele mai mari participatii in otel ? ArcelorMittal, Nucor si United States Steel ? si petrol ? Apache, Devon Energy, Petrobras si Schlumberger.

Petrobras are o greutate deosebita: compania petroliera braziliana, care a anuntat de curand descoperirea a doua mari zacaminte de titei, este asul din maneca sa, iar Heebner e convins ca gigantul din America de Sud poate ajunge sa vanda cea mai scumpa actiune din lume.

Cu alte cuvinte, cel mai capabil manager de fonduri mutuale mizeaza aproape totul pe faptul ca incetinirea economiei americane nu va afecta serios evolutia economiilor emergente. "Totusi, n-am de gand sa astept sa-mi spuna Morgan Stanley ca ceva nu e in regula in China. Atunci este deja prea tarziu."

Heebner din Heebnerville Sa nu intelegeti gresit, nu familia conducea oraselul Heebnerville din Pennsylvania ? e doar o coincidenta de nume. Bunicul sau era doar un fermier obisnuit, asa cum tatal sau, George, era un constructor obisnuit. De la el a mostenit Ken dragostea pentru ocean si etica profesionala. Seriozitatea l-a condus la Colegiul Amherst si, mai apoi, la Harvard Business School, intr-o promotie 1965 din care nici Louis Gerstner, fostul CEO de la IBM, nici consultantul Ram Charan si nici Bob Craft, proprietarul New England Patriots, ca sa-i numim numai pe cei mai cunoscuti, nu-si mai aduc aminte de el in vremea aceea.

Dupa ce Wall Street l-a refuzat ? "aveam prea multa energie si oamenii se simteau ciudat in prejma mea", a acceptat o pozitie de economist la A&H Kroeger, unde a ramas patru ani. Era nerabdator sa intre in lumea investitiilor si a crezut ca a dat lovitura cand Scudder Stevens & Clark l-a angajat ca analist, promovandu-l ulterior, dupa patru ani, la pozitia de manager de portofoliu in divizia de dezvoltare. Ned Swanberg, managerul fondului din acea vreme, il regreta si azi: "Ken s-a intors dintr-o deplasare la New Jersey cu o propunere putin bizara: voia sa investim serios in real estate-ul din Atlantic City, 'mort' la momentul acela, dar care se afla in discutii pentru aducerea marilor cazinouri in zona. Trebuia sa-l ascult, pentru ca am fi facut o avere" (jocurile de noroc au fost aprobate si au declansat, in 1976, boom-ul despre care vorbea Heebner).

In cele din urma, in loc de promovare, a fost concediat. Insa fara nicio legatura cu investitiile. "Pur si simplu nu eram un bautor de martini, asta era problema", spune Heebner despre pranzul unde a baut trei martini si l-a vorbit de rau pe CEO-ul de la Scudder, iar unul dintre comesenii sai a "ciripit".

Pierderea Scudder, castigul Loomis Sayles. "Barfitorul" a fost recrutat, in 1976, de Bob Kemp, partenerul sau de azi, iar Heebner a dus rapid fondul pe locul secund in Boston, dupa Magallan-ul lui Lynch.

In 1990 Heebner si Kemp au parasit Loomis pentru a forma CGM, fond in care New England Life (actionar majoritar al Loomis) detinea 50 de procente (acum pachetul a trecut la banca franceza Natixis, care a achizitionat divizia de money management a New England Life).

Investiti in China si Brazilia!!! Cu Natixis sau New England, Heebner a continuat sa posteze randamente excelente pana la jumatatea anilor '90, cand actiunile din tehnologie au inceput sa domine piata. Pentru el, asta era o problema. Focus a inceput sa scada pana sub 10% cand rivalii sai depaseau 40 sau 50 de procente in dreptul randamentelor.

Dar in timp ce Heebner nu s-a indoit niciodata ca decizia de a ocoli acele actiuni era corecta, altii nu erau atat de convinsi. In octombrie 1999, Fortune l-a transformat in reprezentantul generatiei numite, pe coperta, "Where Have All the Geniuses Gone?" (Unde s-au pierdut toate geniile?). Nicaieri, pentru ca "balonul de sapun" s-a spart cativa ani mai tarziu, si Heebner a fost poate singurul care nu a pierdut mare lucru. "Asta e problema, niciodata nu poti sa stii cand isi pierd idiotii increderea intr-o industrie." 

E drept, scepticii sustin astazi ca actiunile de genul acelora detinute de Heebner in otel si petrol sunt si ele umflate artificial de cererea pietelor emergente, ce vor cadea si ele. Dar el nu vede nicio paralela. Stie ca tot Wall Street crede ca SUA vor trage lumea dupa ele intr-o recesiune globala, insa el, pariind totul pe pietele emergente, inoata contra curentului.

Vom vedea in urmatorii ani daca are dreptate sau nu. Dar pana atunci s-ar putea sa nu mai conteze pentru el. Poate una dintre sursele sale de la Petrobras ii va sopti ca cele doua zacaminte sunt atat de mari, incat vor satura piata si Heebner va parasi la timp corabia, asa cum a facut-o mereu.

Bob Molloy, un broker pensionat de la Merrill Lynch si un bun prieten de-al sau, povesteste despre o iesire in larg dupa o zi de munca, alaturi de Ken si alti colegi. "Doar ce iesisem din portul Boston, ne pregateam sa ridicam panzele, cand Ken ne-a anuntat ca vom face cale intoarsa. I-am spus ca glumeste; doar ce iesisem. Insa el mi-a aratat orizontul, indicandu-mi norii de furtuna pe care nu-i puteam vedea nici eu si nici ceilalti colegi. Vedeam orizontul, dar nici urma de vreun nor pe cer. In cinci minute insa din cabina nu puteai vedea nici prova, atat de rea era vremea. Asta e Ken. Vede lucrurile inaintea tuturor."